Diferența principală dintre un spot publicitar și un film artistic trebuie căutată în partea de intenționalitate, în rostul fiecăruia – primul de a vinde ceva, al doilea de a bucura pe cineva. Este adevărat că nu de puține ori se întâmplă ca un spot să ne facă să zâmbim, sau că un film ne-aduce în vizor niște branduri care nu sunt întâmplătoare … dar este esențial pentru ambele forme care se manifestă mediatic, să interacționeze: la urma urmei, filmul trebuie să se vândă (pentru a deveni o industrie) iar publicitatea are nevoie de profesioniștii imaginii crescuți pe platourile de filmare (pentru a convinge).
Realitatea este atât de complexă, încât pentru a o cuprinde – o poți ”împerechea” în trei dansuri diferite:
- Realitate – Posibilitate (nu tot ce este posibil se întâmplă/întrupează în realitate – de aceea e nevoie să cântărim probabilitățile);
- Realitate materială – Realitate spirituală (pe lângă universul material pe care-l prețuim pentru strălucirea aparențelor lui și care ne divide pentru că dezvoltă egoismul nostru, există o realitate a Spiritului care ne unește pe toți, ca părticele ale aceluiași tot, frați cu cei dinaintea noastră și frați cu urmașii noștri);
- Realitate – Imaginar (ceea ce este sau a fost cu adevărat și ceea ce îmi imaginez eu că este – virtualitatea trăirilor mele).
Bucuria cea mare a unui fost profesor de istorie pentru premiile câștigate de ”Aferim!” la cea de-a zecea Gală a Premiilor GOPO – este una greu de descris în cuvinte. Pentru că, pasionat fiind de această știință a realităților unui trecut povestit, nu am pus niciodată frâu imaginației, dimpotrivă: am căutat ca înțelegînd cele întâmplate, să le retrăiesc. Iar Radu Jude asta a reușit – să recompună (cu câtă muncă – el știe), o epocă în care românii din principatul de la sud de Carpați se întâlnesc cu Pravila impusă de muscali – Regulamentul organic, prima noastră constituție … Ecourile revoluției lui Tudor Vladimirescu sunt prezente prin amintirea chiolhanurilor unei tinereți care a readus la putere pe domnii pământeni (sau ne-a scăpat de fanarioți, cum preferați).
Dar legea acestui pământ (atotputernicia boierului, puterea lui de viață și de moarte asupra supușilor) și mesajul central al filmului, acela că ”am avut și noi negrii noștri!” vor reuși (sperăm!) să trezească niște conștiințe amorțite, asupra responsabilității înțelegerii unor diferențe reale, care vin din istorie și nu din imaginația noastră. Replica cea mai puternică – este cea a grupului de țigani proaspăt eliberați, care căutau să se ”revândă unui stăpân”, în iarmaroc: Cumpărați-ne, oameni buni! … (adică dați-ne un rost). Avem aici expresia refuzului asumării unei posibilități prea complicate pentru a deveni realitate palpabilă …
Filmul Aferim! – e o frescă alb-negru a realităților românești din prima jumătate a veacului al XIX-lea. El a câștigat Premiul GOPO pentru cel mai bun film al anului 2015 – pentru că a reușit să ne transpună într-o realitate pe care am dori-o (poate?) depășită, dar pe care o simțim încă actuală, mai ales atunci când conștientizăm uriașele diferențe care ne separă pe noi, esticii – de economiile avansate ale vestului Europei.
Pentru că suntem preocupați de (sau ne este impusă din afară?) recuperarea anumitor decalaje, simțim că e totodată posibilă afirmarea diferențelor culturale prin film (imaginea captată devine realitate palpabilă … pe ecran). Europa estului a câștigat, prin Aferim! un capăt de pod al înțelegerii distanțelor spre malul celălalt – care rămâne, încă, o posibilitate, și atât.
