Ce se-ntampla anul acesta cu noi – e starea asta prelungita de ameteala intr-adevar bine organizata sau are sanse reale de … a scapa de sub control?!

Suntem fara indoiala in mijlocul unui proces de clarificare, de cernere, oricat ar aparea de divizata societatea. Nu mai avem timp sa vorbim despre lucruri importante – pentru ca in starea de razboi aparent ne intereseaza prea mult amanuntele, suntem incrancenati sa ne pierdem in frunze … cand, in fond, problema e ca ne transformam.

Cum am ajuns aici?” devine un popas obligatoriu in dorinta noastra de a raspunde intrebarii-pereche “Catre ce ne indreptam?” – dar ambele trebuie sa fie la ordinea zilei.

Recomandam pentru un inceput de analiza serioasa “Uragan asupra Europei” (V. Corbul), o carte exceptionala,  fara de care greu se poate intelege secolul al XIX-lea european. Un volum care poate fi citit (pentru a confirma ironia sortii) in continuarea “Caderii Constantinopolelui”, pentru ca la urma-urmei soarta imperiilor este sa atinga apogeul si apoi sa fie cucerite de altele, mai ambitioase, mai viguroase, mai pofticioase in dorinta si nevoia lor organica de afirmare si imbogatire.

Spunem azi “secolul al XIX-lea” si simtim ca trebuie sa sapam atat de adanc in trecut incat nu numai ca ne ia cu ameteala vertijului, dar ni se ridica fatala intrebare a utilitatii demersului: la ce bun?! …  Sa o facem totusi, cu rabdarea care ascunde increderea ca vom afla ceva important, cat si din respect pentru inaintasi: nu intamplator Vintila Corbul publica in 1976 acest veritabil tratat despre oameni si fapte intamplate exact cu 100 de ani mai devreme. Actiunea se desfasoara deci in 1876 si trateaza pe larg problema “Omului bolnav” al Europei – Imperiul otoman, in contextul ridicarii Prusiei, al unei Rusii convalescente dupa Crimeea, al unor Balcani fara drepturi nationale, al pregatirilor intrarii Principatelor Unite in ceea ce-avea sa devina razboiul nostru pentru independenta …

Concluzia pe care o desprindem ca utila si azi:  nimic nu incepea in teren pana nu se stabileau, principial (!), lucrurile in cancelariile europene. Pe rand, patrundem in atmosfera de lucru (ar fi nedrept sa o numim “intriga”) a saloanelor stralucitoare din Berlinul lui Bismarck, Londrei lui Disraeli, Moscovei lui Gorceakov sau a Maresalului Mac Mahon la Paris.

Politica pastrarii echilibrului european  a pus problema “mostenirii orientale” in termenii doriti de Imperiului englez – cel care facea “legea marilor” in acea vreme. Britanicii au fost cei care au preluat problemele Egiptului (adica au acceptat sa finanteze si sa controleze  Canalul de Suez) sau insulele din Marea Mediterana. Am spune ca gandeau cam asa: “OK. Suntem de acord sa daramam pentru a recladi mess-ul asta in care v-a adus propria voastra neputinta, lacomie, lene … – insa o vom face controlat, dupa muzica pe care o dicteaza interesele noastre in zona.”

Azi, cand ne plangem ca in politica noastra nu avem parte de ceea ce istoricii englezi numesc o “towering figure” (adica, in traducere rautacioasa “tatuc al natiunii“) … nu ar fi mai util sa ne intrebam: la ce bun ne-ar folosi? Oricum nu l-am accepta nici noi, si nici ei! 🙂

Pentru ca suntem (inca) prinsi in mijlocul unei veritabile succesiuni a Imperiului sovietic, iar credibilitatea sau valoarea care fac acceptabili/frecventabili pe unul sau altul dintre oamenii politici romani partenerilor nostri externi – de care depinde ratingul si creditarea -, e masurata dupa baremul ascultarii fata de interesele capitalului strain … ar putea veni la carma tarii si cel mai onest, cinstit, drept si bine pregatit om de stat roman: ce ar putea face, mai mult decat sa asculte si sa execute dansul ploii ordonat din aceleasi locuri unde se batea tam-tam-ul si in secolul al XIX-lea?!

Si daca tot nu mai avem chef sa ne lasam amagiti de oameni de rand, pe care sa-i investim cu alegere si sa-i demitem prin referendum – nu cumva a venit timpul sa ne intrebam (iarasi) serios asupra Monarhiei ca solutie reala pentru tara noastra cea de-abia respirand intr-o lume din ce in ce mai bolnava?!

Vin vremuri tulburi, in care generatia “Baby-Boom”-erilor americani se pregateste sa iasa la pensie, facand imposibil echilibrul unui deficit bugetar acceptabil. Preocupati cu problemele mari (interne) care le stau inainte, sunt de parere ca americanii nu vor avea nici timp, nici chef si nici resurse sa isi asume pana la capat rolul Imperiului civilizator, tanar, dornic de afirmare…

Poate ar trebui sa invatam, intre timp, limba chineza?!

Pana una-alta, sa ascultam niste englezi (inca) necunoscuti care-si spun Daddy Nacho, cantand un fel de “oda la misto” pentru Scotia ca destinatie de weekend, despre care nu se sfiesc sa spuna ca ar fi “… best country ever!” Hai ca n-a murit nationalismul britanic odata cu incheierea Olimpiadei, dimpotriva! 🙂


Pe langa Buddy Holly (care canta alaturi de greieri), il avem pe Bill Haley (care avea cometele lui): ei sunt, in anii 50 ai secolului trecut, cei care pornesc bolovanul (the rock) la vale (roll) …

Nu incetam a ne mira de lupta vechiului cu noul, de felul in care tinerii adolescenti – sau “teen-agerii” (cei a caror varsta se termina  in  “teen”: sixteen, seventeen, eighteen …) reusesc sa produca mereu noi subiecte de interes, curente noi, piete noi!

Trebuie sa redam un citat care ne pune in garda, pe masura ce anchilozam in ideile noastre preconcepute despre viata (din Bill Haley):

Frankly, our market is the teenagers. They are the ones we constantly try to please. We keep very close to them, listening for their new expressions and asking what they want in the way of music. (Wikipedia)


Citind lucrarile de control ale elevilor, corectandu-le pentru notare, am extras cateva “perle” … pe care le redau mai jos abia acum, dupa aproape 20 de ani.

Oricat m-as fi bucurat sa aflu noutati despre cei care in 1993 erau inca elevi ai Liceului German din Bucuresti – nu am  redat in paranteza numele intreg al fiecarui autor… Am preferat, cum e normal, pastrarea intimitatii. La urma urmei  – nu e si vina profesorului daca elevul scapa la greseala?  🙂

Lectura placuta!

Istoria trebuie invatata pemtru a nu fi repetata. (…)

Decebal are un rol important in istorie, a infruntat romanii pana la moarte. A preferat sa moara, decat sa fie prins de romani. Vazandu-i curajul, romanii i-au cladit o columna.

(M. C. XI B)

x x x

Decebal facea parte din categoria tarabosilor.

(R.O. XI B)

 x x x

Balcescu a spus: “Un popor care nu isi cunoaste istoria este un popor care nu isi vede viitorul”

(T.S. XI B)

 x x x

In mare masura, istoria se bazeaza pe izvoarele istorice.

(B.C. XI B)

x x x

Izvoarele pot fi scrise, lasate prin documente sau rescrise transmise oral deci pe cale orala sau arheologice, acestea dezvaluindu-ne modul de viata si dezvoltarea popoarelor.

(O.V. XI B)

 x x x

Unirea impune desfiintarea vamilor, monedele si telegraful. La 24 ianuarie se unesc cele doua simboluri (zimbrul si taurul) pe steag.

(R.A. VIII C)

x x x

In martie 1864, conflictul dintre Adunare si puterea executiva va deveni de inlaturat.

(D.G.VIII C)

x x x

Mihail Kogalniceanu a fost un stralucit om politic, devenind prim-ministru a intocmit un program de reforme. Reformele cuprindeau 25,56% din teritoriul tarii.

(S.J. VIII C)

x x x

Mihail Kogalniceanu a fost un mare om politic care l-a ajutat pe Alexandru Ioan Cuza sa reinstaureze noile reforme.

(C.A. VIII C)

x x x

Conventia a fost Constitutia Romaniei pana in anul 18642, mai.

(B.I. VIII C)

x x x

In timpul sederii romane, dacii s-au asimilizat cu romanii.

(A. H. X B)

x x x

In 1863, majoritatea accepta legea unei legi care prevedea secularizarea averilor manastiresti.

(B. B. VIII C)

x x x

Cele doua tari trebuiau sa aibe ca semn al unitatii o banderola albastra.

(C. C. VIII C)

x x x

Revolutia condusa de Tudor Vladimirescu din anul 1821 a marcat profund secolul al XIX-lea, ecoul revolutiei simtindu-se inca multa vreme dupa aceea. Revolutia de la 1821 este inceputul unei noi epoci in dezvoltarea noastra politica. Tudor Vladimirescu si-a dat seama inca din copilarie de suferintele altora, participand la o lupta impotriva celor care vroia sa saraceasca si sa chinuiasca poporul roman. Dindu-si seama de suferinta multor oameni din jurul lui, isi propune sa inceapa o puternica ofensiva care sa-i ajute pe acestia. In acest scop, el a pornit revolutia de la 1821, care a starnit multa valva si in randul oficialitatilor internationale.

(B. A. VIII C)

x x x


In timp ce suntem fierti, fripti, copti, arsi, parjoliti … de soarele napraznic, la Londra ploua :-)!

Ferice de sportivi, sa-si poata duce la bun sfarsit Olimpiada.

Nu mai putin insa – ne intrebam nedumeriti – ce-a fost in mintea celor care au votat pentru Qatar ca gazda a Campionatului Mondial de Fotbal in 2022?! Sau, pana atunci ne vom topi de tot, si nu mai conteaza …

Citim pe Wikipedia:

Qatar hosted the 2011 Asian Cup which had the lowest attendance for the cup in 11 years, since the tournament was held in Lebanon[citation needed]. It was considered a warm-up for 2022.

sau

Working against the Qatar bid was the extreme temperature in the desert country. The World Cup always takes place during the European off-season in June and July. During this period the average daytime high in most of Qatar exceeds 50 °C (120 °F), the average daily low temperatures not dropping below 30 °C (86 °F).[7] In response to this issue, Sheikh Mohammed bin Hamad bin Khalifa al-Thani, the 2022 Qatar bid chairman, has stated, “the event has to be organized in June or July. We will have to take the help of technology to counter the harsh weather. We have already set in motion the process. A stadium with controlled temperature is the answer to the problem. We have other plans up our sleeves as well.”

Pentru ca nu intelegem pe deplin mecanismele prin care FIFA vinde pielea suporterilor sai, vom ramane probabil in fata televizoarelor – adica vom apela la tehnologie, ca sa-l citez pe seicul glumet :-)!

Pana atunci mai e … – asa ca va propun sa ne racorim cu o ploaie londoneza, poza transmisa de corespondentul nostru special Stefan Dragomirescu :-)!


Unul dintre noi se odihnea pe spate
privind cum din cer incepuse
o ploaie de pumni.

Un altul latra cainilor ceva,
parea sa se faca inteles.

Cel ramas in urma
ingenunchiase putin,
pentru ca bata isi oprise vajiala.

Rolul scaunului este sa cada
pentru a face impresie!”,
am gandit atunci cu voce tare
de m-am auzit singur.

Rolul funiei e sa ne tina
legati de cer!”,
imi aduc aminte ca mi-ar fi raspuns
ecoul.

Gogosarii saltau
vesele vanatai
in hohotele
care rasuna si azi …

(Aprilie 1994)