January 26, 2012
Cronicile din Narnia, surprinse de Stefan in Parcul Kiseleff
January 25, 2012
Prepper (noun): An individual or group that prepares or makes preparations in advance of, or prior to, any change in normal circumstances or lifestyle without significant reliance on other persons (i.e., being self-reliant), or without substantial assistance from outside resources (govt., etc.) in order to minimize the effects of that change on their current lifestyle.
… adica oameni care se pregatesc de zor pentru ca vad schimbarile venind peste ei!
In functie de sensibilitatea fiecaruia, unii sunt motivati de amenintarile teroriste, altii de dezastre naturale sau perspectiva unor cataclisme ecologice, altii de viziuni anarhiste in evolutia societatii …
Ce ii face sa se pregateasca, (in englezo-romana sa se “prepare”) – adica sa se adapteze mental la ziua de maine inainte ca aceasta sa le fi batut propriu-zis la usa? De unde lipsa de incredere ca statele vor inventa in continuare solutii pentru o evolutie istorica “normala”?
Pana sa ne punem asemenea intrebari, nu pot sa nu ma gandesc la autarhia satelor romanesti, unde oamenii locului se descurca greu dar frumos, respectand traditia si obiceiurile. Intr-un anume fel, taranul roman a fost “prepper” de cand se stie, in sensul ca s-a asteptat mereu la ceea ce e mai rau.
Insa dincolo de raul care l-ar putea vizita oricand, exista la taranul roman un optimism nobil – care tine de credinta lui in Dumnezeu. Intelepciunea lui? De a lasa soarta sa in mainile Creatorului, si odata cu aceasta – toate grijile zilei de maine!
Pentru cei care doriti sa cunoasteti mai multe despre noua moda americana va recomand o vizita aici: http://www.prepper.org/
January 24, 2012
E prea puternic Cuvantul lui Dumnezeu revelat in Sfanta Scriptura pentru a-L folosi in reclame comerciale sau in propaganda politica. Si totusi, am auzit cu urechile noastre si am ramas surprinsi de nebunia reducerii la conditia unor oferte trecatoare a “Dreptatii si Adevarului” sau, mai recent, a colindei “Domn, Domn sa-naltam!”…
Ne intrebam cum a fost posibil acest sacrilegiu si in ce stare va fi ajuns poporul nostru, daca cercetarile de piata au concluzionat ca o majoritate a noastra suntem gata sa acceptam terfelirea in colbul vremelniciei a celor sfinte?!
Poate ca are legatura cu modelul de conducator din ultimii ani.
Poate rememorarea jignirilor succesive la care am zambit neavand reactie civica, ne va ajuta sa intelegem cum am ajuns aici…
1. Indemnul cinic : “Cui nu-i convine in Romania, poate sa plece (in strainatate sau aiurea)!”;
2. Pupaturile “de forma” cu fratii nostri mai simpli si mai putin educati – tiganii, care au inteles de aici ca au voie sa faca orice, fiind importanti in stat si economia votului!;
3. Ambitia de a trimite un copil agramat la Bruxelles, nu pe meritele lui ci prin masinatiuni si comanda politica!;
4. Promovarea politicii aliantelor de moment, fara resentiment si fara regrete – pentru a obtine majoritatea si a conduce cu orice pret, rasplatirea tradatorilor!;
… Iar ca efect al acestei prestatii, al “nasului care s-a dat lui Ivan”, am avut parte nu numai de colinde comerciale la televizor – pe care unii dintre dumneavoastra le veti considera benigne -, dar mai ales de o tendinta imediata de imitare a tupeului.
Va aduceti poate aminte de celebra formula:
5. Suntem un popor de securisti! Pentru ca toti am fost complici ai regimului comunist, daca nu activ – atunci prin tacere aprobatoare!
Concluzia?
Marile jigniri aduse Poporului Roman sunt inghitite de acesta, care apoi pare ca le rumega linistit cateva decenii, ba chiar pare ca incearca sa se adapteze ineptiilor, sa traiasca dupa norma tupeului ridicat la rang de politica nationala!
Dar nemultumirea creste (intelegem aceasta cu surprindere si oarecare satisfactie, acum!) , si a fost nevoie de o scanteie – pentru ca “butoiul cu pulbere” tipic Balcanilor, sa explodeze!
Avem cateva intrebari deschise, pe care as dori sa le raspundem impreuna:
1. Cand a aparut tupeul pe scena publica romaneasca? Poate momentul in care Victor Rebengiuc a avut curajul de a pune pe masa speakerului TVR o hartie igienica – pentru toti anii in care s-a mancat “…”? Sau poate momentul insultei stupefiante la adresa poporului roman, adresata de “oracolul” Silviu Brucan, care a indraznit sa spuna despre noi ca am fi …”stupid people”?
2. Reactia de revolta la adresa proastei guvernari nu este o inventie romaneasca. Cu ce ne diferentiem noi fata de restul “indignatilor” acestor vremi tulburi?
January 22, 2012
Pentru a ajunge la stralucirea epocii lui Pericle, atenienii – urmasi ai vechilor ionieni, au trecut prin clarificari legislative si militare obligatorii. Legile lui Dracon, Constitutia lui Solon si Reformele lui Clistene au fost pasii pregatitori pentru pregatirea confruntarilor cu regii persani, infranti pe rand …
Abia dupa razboaiele cu persii – prin Liga de la Delos, se ambitioneaza sa se ia la tranta cu nemurirea, stralucind in arta.
Opt ani de zile le-au fost suficienti sa construiasca minunea care inca mai strajuieste Acropolele …
Celor care se intreaba ce datoram Grecilor, recomandam filmul documentar de mai jos :-)!
January 21, 2012
Rugamintea Apostolului este sa ne purtam corect viata, dand atentia cuvenita raporturilor cu semenii nostri.
Ne gandim ca suntem obligati la aceasta prin insasi constructia noastra: suntem dotati cu “simturi sociale” – vazul, auzul sau mirosul (pe langa celelalte doua, pe care le putem considera ceva mai “personale” – cel tactil si gustul, care “nu se discuta” 🙂 …)
Reteta unei vieti corecte social are trei ingrediente principale. Acestea pot coexista, trebuie antrenate permanent (tin de vointa noastra) si se numesc: Bunatatea, Bucuria si Rugaciunea de multumita. Dupa cum citim in Epistola Intai catre Tesalonicieni (V, 14-23): “… totdeauna sa urmati cele bune unul fata de altul si fata de toti. Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi.”
Bunatatea… Sa facem cu totii binele in jurul nostru. Suna prea utopic? Atunci haideti sa ne ferim de rau! Suna prea plictisitor si relativ usor de facut? Sa increcam deci sa distingem cele doua componente ale bunatatii recomandate spre practicare de Sfantul Pavel.
1. Bunatatea fata de celalalt, in sistemul de raportare “unu la unu”. Desi pare simpla, relatia o recunoastem a fi una plina de capcane si greutati – caci ne aflam in fata cate unui seaman de-al nostru la un moment dat al existentei noastre, atunci sau acum, aici sau acolo. Ne prezentam la intalnirea cu celalalt pentru a da, de fiecare data, masura intelepciunii noastre… Bunatatea fata de celalalt inseamna intelepciune altoita pe intelegere.
Sa intelegem ca bunatatea constienta si educata fata de cel care ne sta in imediata apropiere la un moment dat, tine de varsta (experienta) si antrenament (in cunoasterea psihologica a temperamentelor si comportamentelor semenilor nostri)?
Sau, conditia bunatatii noastre e mai degraba determinata de conditia in care se afla constiinta noastra? Bunatatea este o forma de manifestare a dragostei. De aceea copiii (sau mai ales copiii) pot fi exemple de bunatate pentru noi toti!
2. Bunatatea fata de toti. E fara doar si poate un salt calitativ, conditionat de lungi antrenamente in relatia “unu la unu”. Dupa ce am ajunge sa stapanim bine dragostea fata de aproapele, putem spera sa avem bucuria de a gusta candva din bunatatea cupei sociale … Credem ca “bunatatea fata de toti” este o calitate care poate fi atinsa, dar este rezervata spiritelor nobile, care isi daruiesc viata, se ofera cu drag multimii. Multimea simte cand e iubita cu adevarat sau cand e inselata. Si are felul ei aparte de a reactiona.
Ne gandim la concerte, cand am auzit pe mari sau mici artisti multumind cu replica “I love You all!” si pana la recenta cearta in direct pe telefonul televizorului, cand lovind intr-unul singur – Presedintele votat sa ne iubeasca pe toti, ne-a privat de … bunatatea lui!
