Emil Hurezeanu apare alături de-o speakăriță a Realității – astăzi, Sâmbătă, aproape de ora 19 -, în timp ce postul ne transmite din ciclul ”știri care ne rup” faptul că avioane franceze au plecat spre Libia…

Și zice Hurezeanu:

– Cerem scuze telespectatorilor care așteaptă la această oră difuzarea interviului nostru cu domnul George Maior, dar acesta nu va fi transmis astăzi …

Speakărița se bagă peste el așa cum numai ea știe, ca pentru a asigura dinamismul dialogului:

– Având în vedere importanța evenimentelor, acestea vor fi reprogramate …

La care Hurezeanu tușește ușor și tușează îndrăgostit parcă de candoarea fetei:

– … vă referiți desigur la reprogramarea interviului, căci evenimentele nu pot fi reprogramate 🙂 !


Roter Blitz

Dacă ce-mi spunea mai devreme un prieten este adevărat, anume că lucrurile se “iuţeau” pentru a rezista la “împuţeală”, atunci suntem în situaţia lui “şi-şi”…

Pentru că e limpede, toate formele de comunicare cu care chipurile ne-am obişnuit (dar de care nu încetăm să ne minunăm) – sunt semne ale apariţiei unui alt timp.

O lume nouă se naşte în faţa noastră, şi poate vom trăi clipa în care interviziunea va anunţa triumfal că a început Marea Revoluţie a Femeilor Islamului! Emanciparea lor, prin smulgerea ostentativă a niqab-ului şi ieşirea la lumină va adăuga brusc, hărmălaiei lumii actuale … un cor suplimentar de strigăte ale eliberării!

Sau îşi imaginează cineva că o revoluţie se face în tăcere?!

Rectificarea se impune la final: timpul s-a iuţit pentru că … s-a împuţit!

Next Serious Revolution…


Inspirat de o petală pe care am aflat-o căzută azi dimineaţă, m-am întristat suficient de tare pentru a-mi aduce aminte de o Doamnă Doctor în Horticultură, Sanda Amăriuţei, care iubeşte florile atât de mult încât a căutat toată viaţa soluţii de prelungire a stării lor de bine (echivalentă la flori cu prospeţimea) … în vază, după tăiere!

Dedic poezioara de mai jos Doamnei Sanda, cu urări de bine şi sănătate!

MOARTEA FLORILOR

Moartea Florilor

 

Mor şi florile-n grădină,

mor şi florile din vază:

viaţă au cele din tină

când murind, în gând sperează

 

că vor îngrăşa pământul

pentru rodul celor noi…

Pe când cele luate-n casă

se duc triste, la gunoi!


Fiecare specializare a noastră într-un domeniu cu personalitate bine definită – înseamnă crearea unor ochelari, a unor filtre prin care ne învățăm (sau ne obișnuim?) să privim, evaluăm/înțelegem și trăim viața.

Asta e rău sau bine?

Se pare că așa cum schimbarea ochelarilor produce amețeală, tot astfel, a judeca lucrurile întâmplate ”în lumi diferite” (lumea politicului, a biologicului, a matematicii, a literaturii, a religiei, etc) prin ochelari aleși la întâmplare din alt domeniu, poate genera distorsiuni și crea neclarități.

Faptul că în lumea politicului de pildă, politicienii greșesc … ne obligă pe noi, votanții creștini, să ”întoarcem obrazul celălalt” și să așteptăm senini, palmă după palmă?!

Nu cred. În lumea politicului, trebuie să reacționăm politic, cu HUO! și cu JOS! atunci când se abat cu palmele neputinței lor asupra vieții noastre…

Altfel, lucrurile merg din rău în mai rău, iar replici de genul: ”Cum îl cheamă pe-ăla de l-a nășit frate-miu?” ajung să nu mai șocheze pe nimeni. Ne plângem singuri de milă, dar iată că nu suntem singurii: frații italieni suferă și ei de pe urma unui individ certat cu bunul simț. Vedeți mai jos, și imaginați-vă pentru o secundă că am fi atât de importanți geostrategic, încât să fim băgați și noi în seamă pe la televiziunile străine…

 


Atunci când compari superlativele – se pare că nu mai ai nimic de demonstrat… Aplauzele generaţiilor trecute şi viitoare răsplătesc o viaţă dedicată unei trăiri! Viaţa trăită scapă uitării…