Aşa lucrează cel rău:

… ne abate din drum şi ne răpeşte din timp;

… aduce zgomot în preajma liniştirii noastre;

… ne trimite propuneri pe care cu greu le putem refuza;

… ne-adoarme raţiunea cu acel (românesc?) “merge ş-aşa!”;

… ne-mpunge a privi micile noastre realizări ca pe nişte mari edificii;

… ne face să credem că am fi de neînlocuit;

… ne-nvaţă să promitem cu uşurinţă pentru ca mai apoi să ne-ndemne să căutăm (uneori ajutându-ne tot el să găsim) scuze în imperfecţiunea celuilalt, uitând de bârna din ochii noştri;

… se face mic, pentru ca noi să ne-ncredem luându-ne la trântă cu el;

… se face mare, pentru a ne dispera că am fi neputincioşi de victorie, alimentându-ne sentimentul inutilităţii…

Dacă eu îmbătrânesc în lupta cu diavolul, presupun că nici acela nu rămâne tânăr! Doar îngerul păzitor mi-a fost dăruit mie spre ascultare – de aceea presupun că şi cel rău dă târcoale slăbiciunilor mele, lăsându-se personalizat de înclinaţiile şi abaterile specifice persoanei, în funcţie de vârstă, nivel de cunoaştere şi experienţă, poate chiar şi stare de spirit …

... ascultă, te rugăm, Doamne, rugăciunea servilor tăi!


Îmi aduc aminte cu recunoştinţă de profesoara noastră Lucia Dan – care ne învăţa engleza cu cântece şi replici din filmele de la televizor … Unul din primele cântece – “How much is the doggie in the window” – avea şi dramă, acţiune în toată regula: el trebuie să plece dar nu oricum, că dacă vine furul pe-nserat şi i-o ridică? Spaime, de când lumea: să pierzi ceea ce crezi că ai :-)!


– Cum veghem asupra noastră?

– Observând atent ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi, în acelaşi timp, ascultând atent ceea ce ne dictează conştiinţa!

– Aceasta nu seamănă a nehotărâre?

– Nu. Căci o conştiinţă în flăcări, în zbatere pendulară între Bine şi rău – este o conştiinţă vie! Abia resemnarea în faţa marii lupte căreia îi suntem predestinaţi – abia aceea înseamnă moarte sufletească…

– Cum lucrează cel rău?

– Lucrează cu slăbiciunile noastre, însă ce avem de făcut este să ne ascultăm cu atenţie conştiinţa, pentru a nu rătăci pe drum. Simţurile par a fi mai expuse, un soi de avangardă aflată sub stare de asediu…

– Cum ne ajută Cel Bun?

– Starea de îndoială a cugetului nostru e o stare de har: Spiritul Sfânt colaborează cu omul, îndoindu-i certitudinile şi întărindu-i credinţa!

"Cel fără de păcat între voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei."(Ioan, 8, v7)


… nu venim chiar aşa de nicăieri! Avem o tradiţie şi în urmă-ne sunt generaţii de dascăli care au avut harul generozităţii. Se împlineşte un an de la întâlnirea noastră cu Preotul Vasile Oltean, curatorul muzeului Prima Şcoală Românească… http://2010mmm.wordpress.com/

Am dorit să continuăm, împreună cu Asociaţia Stindard, cu un al doilea film: ne-am gândit la Podul ANGHEL SALIGNY – un monument al începuturilor ingineriei româneşti.

De data aceasta, elanul ni s-a retezat brutal: vă las pe voi să citiţi şi vă minunaţi de răspunsul autorităţilor “competente”.

Am vrut să filmăm la Cernavodă, in memoriam Anghel Saligny. Poate generaţiile următoare – vor schimba ceva în “legislaţie” – numai să mai aibe ce filma primprejur!

Idei de monumente uitate sau mai puţin cunoscute? Le aşteptăm cu nerăbdare!

Anghel Saligny REFUSAL


… MAMA MIA! Ce supărare generală: pe medici, pe opoziţie, pe propriul partid, pe propriul popor căruia îi sugera la un moment dat: “Cui nu-i convine, poate pleca în străinătate!”… Vorbeam mai de mult despre mere putrede şi vierme – însă nu mi-am imaginat scenariul în care viermelui i se face silă de măr! Am trăit să o aud şi pe-asta, astfel încât…

… cred că ne putem întoarce astăzi la acest articol, publicat prima oară în 30 Octombrie 2009, când unii dintre noi se mai lăsau cuprinşi de febra alegerilor. Ca şi cum am fi sperat că acestea nu vor fi trucate …

Ieri, locatarul de la Cotroceni ne-a surprins pe toţi cu tonul său de abandon în interviul acordat pe tarlaua TVR-ului propriu: “Nu mă mai interesează, Doamnă! M-am lămurit asupra dimensiunilor acestor domni…” Auoleu, mi-am zis trezidu-mă din amorţeală: ce-o să ne facem fără el?!? Vorba domniei sale: “O să vedem atunci!” 🙂

“Toamnă târzie cu surprize electorale dinainte ştiute.

Criza economică şi morală a scuturat Vechiul Regim din temelii: o nouă generaţie de politicieni se naşte sub ochii noştri!

Ultimul măr putred se agaţă cu puteri nebănuite de ramura cu care s-a obişnuit în ultimii cinci ani … iar înlăuntrul lui, viermele puterii – disperat (sau poate că nu?), îşi aşteaptă noii locatori – care cu siguranţă nu vor întârzia la întâlnire (sau poate că da?)…

Vremea alegerilor – vremea întrebărilor.”