Continentul cu corn în frunte ...
Nu e numai diferenţa de culoare, atunci când comparăm Africa neagră cu Europa: e vorba de ritm diferit, de un alt mod de a privi viaţa…
Invitaţia gazdei, cu avertisment prea puţin mascat, a fost clară de la început: NU SUNTEŢI LA TELEVIZOR, deci puteţi să strigaţi şi să dansaţi, să ieşiţi din carapacea grijilor zilnice! Strigaţi cu noi, poate … vă scuturaţi de grijile postindustrializării, ale tranziţiei dinspre comunism spre inteligenţa artificială sau cum aţi vrea să numiţi faza actuală a cuceririlor pe care vi le-aţi propus …
Mama Africa trage semnalul de alarmă: ea nu vrea să se schimbe! E mulţumită dacă priveşte observând lumea din jur, imitând mai degrabă animalele decât oamenii. (Numerele de contorsionism ale oamenilor-şerpi au impresionat cred, pe toată lumea!)
Mama Africa mulţumeşte unor artişti precum Paul Simon sau mai recent Shakira – preluînd în spectacol sonoritatea unor melodii consacrate.
Mama Africa pare a spune, cu o uşoară superioritate: “Suntem săraci: ei şi?! Uite că n-avem nici stress-ul şi nici colesterolul vostru mărit. Murim de foame, nu de infarct… Cum? Păi, nu ne-am grăbit să ne civilizăm, învăţând cartea cea groasă a democraţiei!”
Mama Africa le transmite fraţilor ei albi, din Nord, care şi-au pornit revoluţiile … Noi, cei din Africa neagră – suntem departe de acel zgomot.
Mama Africa ne invită să-i ascultăm Cartea libertăţilor fundamentale, privind cum multă piele goală şi câteva cârpe viu colorate acoperă sufletul copilului care nu are nevoie să treacă pe la şcoală pentru a lua notă la materii în care nu a crezut niciodată … şi încă de la nişte profesori gârboviţi, pleşuvi şi miopi, care pe de-asupra îşi pierd timpul şi-şi încurcă viaţa prin lumea virtuală :-)!
Calin Diaconu 