Biserica a fost ctitorită de boierul Hristea Belivacă, la sfârşitul sec XVIII. Un popas spiritual obligatoriu pentru cei care doresc să simtă parfumul modei de dinaintea întoarcerii tinerilor paşoptişti vorbitori deja de franceză şi purtători deja de joben… Nectarie, Episcopul Râmnicului – binecuvântează fapta binecredinciosului boier oltean, posibil prieten de-al Vladimirescului… iar Arhangheli şi Îngeri veghează încă asupra noastră!

This slideshow requires JavaScript.


E faza aceea celebră, în care tăiem coada mâţei pentru a scurta timpul în care închidem uşa. Pentru că, nu-i aşa, frigul ne pândeşte după colţ şi nu trebuie să-i dăm oportunitatea să intre în casă!

Tăiaţi din cheltuieli, trimiteţi-i pe toţi acasă … iar apoi miraţi-vă cum de mai sunt pline super-hyper-market-urile de sărbători?! O clipă numai, căci apoi vă şopteşte gândul viclean: oare n-am tăiat destul? Oare se putea mai mult?

În fine… să lăsăm un pic pe Hagi Tudose şi reforma sa fiscală de-o parte şi să tragem (cu urechea) la un alt gen de abordare: TAXAREA A TOT CEEA CE MIŞCĂ. Condiţie principală: să se mişte lucrurile … :-)!


… îmi zboară gândul către Ardeal.

Din multă toleranţă şi drag pentru naţiunile conlocuitoare, la Târgu Mureş zice-se că ar fi vreo trei mari sărbători ungureşti în cursul unui an. Sărbători importante, cu ecou naţional, cum sunt: cândva în Martie – ziua Revoluţiei de la 1848; cândva în … ziua Sfântului Ştefan sau altcândva în timpul anului, ziua Maghiarilor de pretutindeni.

Aşa a vrut Dumnezeu, ca majoritarii – încă vorbitori de limbă română -, să avem un singur cuvânt de sărbătoare, ce-i drept mereu ultimul şi de aceea cu mai multă greutate: ca un boxer ce punctează decisiv în ultima rundă, spunem de-ntâi Decembrie: “La mulţi ani Ardeal! La mulţi ani, România!” – minune a înţelegerii unor strămoşi mai înţelepţi decât noi…

E interesant cum va rezista toleranţa (reciprocă) pe timp de criză, mai ales că de UDMR pare să depindă în continuare formarea sau reformarea unui nou guvern … de uniune naţională :-)!

Un film circulă pe net, pentru cei ce au suferit vremuri cu mult mai grele decât cele de azi.

http://vimeo.com/16275866

 


1. Care era relaţia adevărată între Iliescu şi Ceauşescu. Cum se transformă dragostea în ură şi ce rol nefast joacă suspiciunea? Dar agenturili străine?

2. Cine a câştigat în partida de cerculeţe pe băţ din 1976?

3. Dacă îşi aduceau singuri cerculeţele sau lăsau să se afirme pentru aceasta băieţii din planul depărtat al imaginii?

Aşteptând comentariile Dvs.,

Cu drag – Fotograful de servici.

 


Viaţa în comunitate – fie că sunt blocuri vechi, de pe vremea lui Ceauşescu, fie că sunt blocuri noi, construite după 1989 – impune reglementări. Altfel, dacă fiecare ar face ceea ce-i trece prin cap, anarhia s-ar manifesta în spaţiile “sharuite” de tip condominium. Iar anarhia se exprimă în poluare şi în cele din urmă în disconfort…

Putem observa însă deosebiri de fond între diferitele probleme pe care administratorii clădirilor trebuie să le rezolve – uneori cu răbdare, alteori cu umor. Iată bunăoară, mai jos, un prim mesaj (rupt de nervi), pe care l-am preluat din scara unui boc ridicat în anii ’70: problema este a GUNOIULUI MENAJER, care nu ia calea ghenei ci porneşte în zbor de la etajele superioare năpăstuind pe cei care locuiesc la parter…

… faţă de cele de mai sus, m-am surprins aflând un cu totul alt tip de mesaj într-un bloc din nordul Capitalei, dat în folosinţă în ultimul an. Totul mirosea a proaspăt, numai că VOLUMUL RACORDĂRII la reţeaua de canalizare a oraşului a fost calculat la un minim de bun simţ. Remarcaţi termenii tehnici care domină mesajul – dar, în esenţă, totul se rezumă şi într-un caz şi în celălalt, la bună creştere şi purtare de grijă a lucrului pe care îl foloseşti în comun cu vecinul tău drag…