October 11, 2010
October 7, 2010
Când Gigi Becali a ieşit pe post zicând „Uite-aşa, na! Am făcut şi eu o aroganţă! Ca să moară duşmanii mei! Hă, hă, hă!” – am rămas oarecum surprins de formula folosită. Dar am trecut repede mai departe, căci Gigi are voie să spună orice: televiziunile îl promovează, DNA-ul îl ascultă, poporul îl copiază …
Apoi, s-a întâmplat ca un prieten să-mi povestească o întâmplare despre un mogul oarecare, care folosea cuvinte de genul „băiatul ăla” cu referire directă la specialiştii angajaţi pe bani grei pentru a-l ajuta în proiecte speciale. Amicul meu, ceva mai sensibil din fire, a catalogat manifestarea respectivă drept aroganţă tipică unui anumit gen de parveniţi…
În fine, zilele trecute citeam o Istorie a Literaturii Germane – pentru a afla, printre altele, că cea mai veche scriere laică ce păstrează o comoară a vechii limbi germanice (Althochdeutsch, sf sec VIII) a fost concepută sub forma unui glosar de termeni, şi s-a intitulat – după primul cuvânt din listă – „Der deutsche Abrogans”… în fapt, un dicţionar latin-german copiat la comanda împăratului Carol cel Mare. Surprinzător, acest prim cuvânt, „abrogans” era tradus în germana veche cu „dheomodi” (de unde a derivat apoi demütig) – echivalentul lui smerit (modest)!
Această ultimă informaţie a constituit declicul unor căutări obligatorii…
Haidem deci la Dicţionarul latin-român, pentru a înţelege rădăcinile termenului de care m-am izbit atât de des în ultima vreme! Rezultatele sunt mai mult decât mulţumitoare, şi ele ne vor ajuta sper să înţelegem mai bine lumea în care trăim.
Astfel, am aflat că există trei termeni foarte apropiaţi (cel puţin fonetic):
Şi atunci abia …, mi s-a părut că am înţeles cum aroganţa lui Gigi erodează privirea anumitor intelectuali care îşi arogă dreptul de a abroga din butonul telecomenzii lor, năucitoarele emisiuni de ştiri sportive…
October 5, 2010
Ideile noastre caută să pătrundă în lumea din jur prin comunicare.
Căutăm contactul cu cei din jurul nostru pentru a-i molipsi cu ideile noastre, pentru a-i contamina. Forţa ideilor stă îndeosebi în adevărul lor dar nu mai puţin în hotărârea noastră… Am reţinut, din zilele profesoratului – acei copii care ştiau lecţia, o învăţaseră, dar nu aveau vlagă şi păreau pierduţi, necuprinşi de adevărul pe care trebuiau să-l comunice… Dincolo de a spune lecţia, noi trebuie să comunicăm, să transmitem faptul că am învăţat lecţia!
Legătura strânsă între idei şi felul în care ele sunt transmise, rezultă şi din analiza sensului (scopului) comunicării: pentru ce vrem să transmitem o idee cuiva?
Bunăoară, există idei care sunt comunicate … de dragul ideilor. Suntem gata să ne certăm cu ceilalţi, să intrăm uneori în conflicte de anvergură pentru a impune o anumită idee în faţa alteia. În situaţii de acest tip, dialogul este de multe ori al surzilor – fiecare vorbeşte „în legea lui” şi nimeni nu pleacă îmbogăţit acasă.
Alte idei sunt comunicate … de dragul nostru. Prea des se întâmplă să ne ţinem partea (cu orice preţ), pentru a nu fi răniţi (în orgoliu). În situaţia aceasta dialogul are nuanţe de discurs…
Ideile pot fi comunicate şi … de dragul celuilalt. Adică au scopul (declarat) de a face bine celuilalt: sunt oferite sfaturi, soluţii, sau măcar un pic de alinare. De cele mai multe ori însă, aici intervine susceptibilitatea: oare respectivul chiar îmi vrea binele? Aşa suntem învăţaţi de cele trei maimuţe înţelepte să ne raportăm la rău – să nu-l vedem, să nu-l auzim, să nu-l descriem verbal, dacă vrem să cunoaştem traiul fericit până la adânci bătrâneţi!
Propagarea ideilor se face prin însămânţarea lor în conştiinţe, iar contaminarea de care am vorbit înseamnă nu numai deschiderea de a prelua, cât mai ales asumarea activă şi transmiterea mai departe a mesajului primit! Naşterea unui curent de opinie care la un moment dat pare de la sine înţeles, nu e altceva decât crearea unei stări de spirit la nivelul unei întregi generaţii… E mult, e puţin?
Maimuţele înţelepte
October 5, 2010
E timpul pentru investiţii în media...
Despre discursul lui Dan Puric vom spune că îndeamnă la ascultare faţă de Legea strămoşească, fiindcă actuala lege pare a nu funcţiona …
Legile actuale, spune Domnul Puric, au stricat societatea dând nas coruptibilităţii din oameni – de aceea, salvarea poate veni numai redescoperind valorile îngropate, prăfuite, supuse uitării forţate … Aceste valori sunt precum jarul care mocneşte sub stratul de cenuşă – profund latente, vii şi indestructibile: pe scurt, ortodoxia şi folclorul nostru românesc.
Sigur, acest drum pe care ni-l propune Domnul Puric implică un efort de cunoaştere, de studiu, de stat-de-vorbă şi uneori (aparent) de pierdut timpul în discuţii cu bătrâni care (poate) se exprimă mai greu sau în meditaţii şi în rugăciune: dar ce câştig real îţi oferă aceste “săpături” în fiinţa neamului: ancora pentru o mare în furtună!
Mai simplu spus, Domnul Dan Puric ne invită să ne pierdem timpul pentru a ne (re)câştiga fiinţa naţională!
Nu-i puţin lucru că Robert Turcescu a hotărât trecerea la postul B1 prin acest mesaj – Contează CE spunem, mai mult decât UNDE spunem… Uneori funcţionează, dar niciodată de unul singur, Robert! Politica postului trebuie să fie una închegată pentru a observa o creştere a audienţei generale – mai pe scurt, e timpul unor investiţii în programe de calitate.
Calin Diaconu 