Că media este purtătoare de mesaj către masse – nu este vina ei, ci tocmai scopul pentru care a fost creată. Însă Herr Gutenberg nu avea de unde să bănuiască forţa tabloidelor ajunse la mare modă spre sfârşitul secolului XX – un asalt de trupuri goale, situaţii conflictuale, tragedii scoase la mezat … foamea de senzaţional este guvernată de principiul “le dăm ceea ce caută, le oferim ceea ce se cumpără!”

Am citit recent un articol al unui stimabil domn care de mulţi ani urmăreşte fenomenul publicitar în România. Am avut chiar şansa să îl cunosc personal, şi apreciez că luările lui de poziţie sunt de cele mai multe ori corecte. Într-un articol recent însă, am rămas surprins nu numai de faptul că împarte lumea noastră în tabere (media vs agenţii) – dar şi că pune în discuţie serios probitatea morală a publicitarilor, gata la orice compromis pentru un pumn de arginţi… Mai jos, vă invit să citiţi articolul Dlui Barbu, şi să căutăm împreună ieşirea din impas, dacă în mod real suntem într-unul…

http://www.adevarul.ro/forbes/editoriale/Forbes-Depresia-pietei-publicitate_0_349165311.html

Şi mai jos, răspunsul meu.

Dragă Petre!

Vremurile cele rele încă nu au venit peste noi… nu ştim cât de lung va fi mersul pe fundul “U”-ului, dar semnele adaptării la rău sunt vizibile.Pot să adaug la cele corect sesizate de tine mai sus, apetenţa crescută pentru vechiul sistem al combinaţiilor tip “barter”: de genul – hai că accept să mă plăteşti şi în găleţi cu vopsea, dacă tot am prin grădina mea o lucrare de terminat :-)!

Semne ale sărăciei care vine peste noi mai sunt orele de muncă (mai multă) pentru bani mai puţini dar şi tonul tot mai promoţional al campaniilor în derulare… acelea care mai sunt…

Interesant ar fi de analizat produsele şi serviciile care se ridică pe timp de criză: jocurile de noroc, cazinourile …? Bine-ai revenit la noi, dragă BINGO!

Ca umil telespectator, azi dimineaţă mi-a venit să strig replica: “Atenţie, Televiziuni, (tele)comanda la mine!”… după ce-am citit articolul tău, am înţeles cum stă treaba: pe de-o parte, noi agenţiile suntem creatorii unor personaje (Ucenicul Dorel, Vecinul Costel de la doi) care incită pe cei puternici să ia la mişto pe cei slabi, după cum pe cei slabi îi îndeamnă să se revolte împotriva celor puternici, să nu rămână ei fraierii satului!

De acord, puterea bugetelor implică o responsabilitate sporită cu cât acestea sunt mai consistente. Ele pot şi duc la modificări în comportamentul consumatorului. Dar cred că la fel de mult contează calitatea programelor şi a informaţiei selectate şi difuzate în rândul masselor. Dacă Tănase se semnează candid “Dodel” într-un chat de cantonament sau Cristea se fotografiază singur în pielea goală, găsind fiecare în asta te-miri-ce plăcere e …doar treaba lor, nu …i?! Puterea mediei de a corupe prin sharuirea informaţiei sau slăbiciunea ei de a se lăsa coruptă pe motiv de foame … e o temă interesantă, pe marginea căreia vom mai avea de spus câte ceva şi unul, şi celălalt…

Te salut cu drag,

Călin Diaconu




Când Gigi Becali a ieşit pe post zicând „Uite-aşa, na! Am făcut şi eu o aroganţă! Ca să moară duşmanii mei! Hă, hă, hă!” – am rămas oarecum surprins de formula folosită. Dar am trecut repede mai departe, căci Gigi are voie să spună orice: televiziunile îl promovează, DNA-ul îl ascultă, poporul îl copiază …

Apoi, s-a întâmplat ca un prieten să-mi povestească o întâmplare despre un mogul oarecare, care folosea cuvinte de genul „băiatul ăla” cu referire directă la specialiştii angajaţi pe bani grei pentru a-l ajuta în proiecte speciale. Amicul meu, ceva mai sensibil din fire, a catalogat manifestarea respectivă drept aroganţă tipică unui anumit gen de parveniţi…

În fine, zilele trecute citeam o Istorie a Literaturii Germane – pentru a afla, printre altele, că cea mai veche scriere laică ce păstrează o comoară a vechii limbi germanice (Althochdeutsch, sf sec VIII) a fost concepută sub forma unui glosar de termeni, şi s-a intitulat – după primul cuvânt din listă – „Der deutsche Abrogans… în fapt, un dicţionar latin-german copiat la comanda împăratului Carol cel Mare. Surprinzător, acest prim cuvânt, „abrogans” era tradus în germana veche cu „dheomodi” (de unde a derivat apoi demütig) – echivalentul lui smerit (modest)!

Această ultimă informaţie a constituit declicul unor căutări obligatorii…

Haidem deci la Dicţionarul latin-român, pentru a înţelege rădăcinile termenului de care m-am izbit atât de des în ultima vreme! Rezultatele sunt mai mult decât mulţumitoare, şi ele ne vor ajuta sper să înţelegem mai bine lumea în care trăim.

Astfel, am aflat că există trei termeni foarte apropiaţi (cel puţin fonetic):

  1. abrogo – a anula (valabilitatea legii); termen juridic folosit în formula cunoscută „legea cutare a fost abrogată”;
  2. arrodo – însemnând a roade, a mânca ronţăind; termenul e specific geologilor care vorbesc de „eroziune”;
  3. arrogo (sau adrogo) – care semnifică a-şi atribui, a-şi aroga (ceea ce nu se cade)

Şi atunci abia …, mi s-a părut că am înţeles cum aroganţa lui Gigi erodează privirea anumitor intelectuali care îşi arogă dreptul de a abroga din butonul telecomenzii lor, năucitoarele emisiuni de ştiri sportive…


Ideile noastre caută să pătrundă în lumea din jur prin comunicare.

Căutăm contactul cu cei din jurul nostru pentru a-i molipsi cu ideile noastre, pentru a-i contamina. Forţa ideilor stă îndeosebi în adevărul lor dar nu mai puţin în hotărârea noastră… Am reţinut, din zilele profesoratului – acei copii care ştiau lecţia, o învăţaseră, dar nu aveau vlagă şi păreau pierduţi, necuprinşi de adevărul pe care trebuiau să-l comunice… Dincolo de a spune lecţia, noi trebuie să comunicăm, să transmitem faptul că am învăţat lecţia!

Legătura strânsă între idei şi felul în care ele sunt transmise, rezultă şi din analiza sensului (scopului) comunicării: pentru ce vrem să transmitem o idee cuiva?

Bunăoară, există idei care sunt comunicate … de dragul ideilor. Suntem gata să ne certăm cu ceilalţi, să intrăm uneori în conflicte de anvergură pentru a impune o anumită idee în faţa alteia. În situaţii de acest tip, dialogul este de multe ori al surzilor – fiecare vorbeşte „în legea lui” şi nimeni nu pleacă îmbogăţit acasă.

Alte idei sunt comunicate … de dragul nostru. Prea des se întâmplă să ne ţinem partea (cu orice preţ), pentru a nu fi răniţi (în orgoliu). În situaţia aceasta dialogul are nuanţe de discurs…

Ideile pot fi comunicate şi … de dragul celuilalt. Adică au scopul (declarat) de a face bine celuilalt: sunt oferite sfaturi, soluţii, sau măcar un pic de alinare. De cele mai multe ori însă, aici intervine susceptibilitatea: oare respectivul chiar îmi vrea binele? Aşa suntem învăţaţi de cele trei maimuţe înţelepte să ne raportăm la rău – să nu-l vedem, să nu-l auzim, să nu-l descriem verbal, dacă vrem  să cunoaştem traiul fericit până la adânci bătrâneţi!

Propagarea ideilor se face prin însămânţarea lor în conştiinţe, iar contaminarea de care am vorbit înseamnă nu numai deschiderea de a prelua, cât mai ales asumarea activă şi transmiterea mai departe a mesajului primit! Naşterea unui curent de opinie care la un moment dat pare de la sine înţeles, nu e altceva decât crearea unei stări de spirit la nivelul unei întregi generaţii… E mult, e puţin?

Maimuţele înţelepte


Title page of Timpul newspaper

E timpul pentru investiţii în media...

Despre discursul lui Dan Puric vom spune că îndeamnă la ascultare faţă de Legea strămoşească, fiindcă actuala lege pare a nu funcţiona …

Legile actuale, spune Domnul Puric, au stricat societatea dând nas coruptibilităţii din oameni – de aceea, salvarea poate veni numai redescoperind valorile îngropate, prăfuite, supuse uitării forţate … Aceste valori sunt precum jarul care mocneşte sub stratul de cenuşă – profund latente, vii şi indestructibile: pe scurt, ortodoxia şi folclorul nostru românesc.

Sigur, acest drum pe care ni-l propune Domnul Puric implică un efort de cunoaştere, de studiu, de stat-de-vorbă şi uneori (aparent) de pierdut timpul în discuţii cu bătrâni care (poate) se exprimă mai greu sau în meditaţii şi în rugăciune: dar ce câştig real îţi oferă aceste “săpături” în fiinţa neamului: ancora pentru o mare în furtună!

Mai simplu spus, Domnul Dan Puric ne invită să ne pierdem timpul pentru a ne (re)câştiga fiinţa naţională!

Nu-i puţin lucru că Robert Turcescu a hotărât trecerea la postul B1 prin acest mesaj – Contează CE spunem, mai mult decât UNDE spunem… Uneori funcţionează, dar niciodată de unul singur, Robert! Politica postului trebuie să fie una închegată pentru a observa o creştere a audienţei generale – mai pe scurt, e timpul unor investiţii în programe de calitate.