Dacă votul este unealta prin care se exercită puterea majorităţii, se cuvine să-l analizăm în această seară de sâmbătă care încheie luna octombrie a unui interesant an 2010… Care sunt presiunile pe care votul le-a suportat, începând de la primele alegeri libere, după Decembrie 1989 – şi până azi? Încotro se îndreaptă lucrurile de acum înainte şi dacă le putem sau nu influenţa? … iată întrebările acestei seri.
Degradarea actului votării şi presiunea tot mai mare asupra votanţilor s-a întâmplat treptat. Putem încerca să urmărim şi putem comenta împreună, fazele decăderii democratice a României (atenţie, nu că am fi căzut de pe mari culmi, ci în sensul pervertirii tot mai rafinate a libertăţii de exprimare, până la completa tăcere de săptămâna trecută!):
1. Neinformarea votanţilor. De ce să le spui adevăruri care să-i educe, să le clarifice conştiinţa? Lasă-i să caute singuri – majoritatea sunt prea leneşi să o facă …
2. Dezinformarea (cu varianta: promisiunile false). Dacă tot nu le spunem adevărul, hai măcar să-i minţim cu minciunile noastre, în interesul nostru, să le promitem orice ne trece prin cap, că oricum nu ne trage nimeni la răspundere…
3. Mituirea alegătorului. La ultimele alegeri cică au prins foarte bine găleţile portocalii. Şi gecile, şi tricourile, şi mititeii “gratis”: un cântec, o voie bună, poate ş-un bănuţ cash…
4. Falsul în alegeri: votul multiplu (turismul electoral), votul anulat, votul fabricat: din faza asta, lucrurile încep să fie grave. Deşi s-au raportat nereguli – nu există niciun caz dovedit. (Sau nu cunosc eu să se fi rezolvat vreunul).
5. Falsul în Parlament: inventarea independenţilor ca… a doua soluţie imorală. E incredibil dar adevărat: anumiţi băieţi, deşi au fost aleşi pentru că au pozat în culorile unui anumit partid – au preferat să-l trădeze ulterior. Iar acestor trădători nu li s-a întâmplat nimic !
6. Neexprimarea votului. Neavând încredere în proprii parlamentari, puterea a decis să tacă. Să tacă de frică. Tac şi conduc în continuare… pentru a împărţi în continuare ce mai e de împărţit.
Agresivitatea faţă de opinia celuilalt a devenit o modă, apărarea prin atac(uri) la adresa democraţiei – ceva firesc…
Ce şanse daţi democraţiei în Românica?
