“Exclusivitate” e un cuvânt care nu se mai foloseşte în limbajul de afaceri din Occident: nu e moral şi nici legal să acorzi unui “ales” avantajul singularităţii; ar fi o armă prea puternică, periculoasă, generatoare de dezechilibru.

Poate acestea le-au gândit oficialii Federaţiei noastre de Fotbal, când au semnat la începutul anului 2009 noul contract pe 4 ani, pentru promovarea brandului URSUS, lăsând în acelaşi timp loc liber pentru Chivu să devină imaginea mărcii competitoare, BERGENBIER.

Legătura între “fenomenul fotbal” şi bărbatul care priveşte meciurile însoţit de o “bericică bună” în faţa televizorului este foarte strânsă… Sunt studii care arată cu cât creşte nu numai audienţa posturilor de televiziune, dar şi consumul de bere în timpul partidelor echipei naţionale. Concluzia că mărcile fruntaşe din industria berii au pentru ce se lupta în timpul sezonului fotbalistic – este evidentă. Ne punem însă întrebarea: cum se duce această luptă şi ce înţelegem noi din ea? Noi, consumatorii de bere, publicitate şi – bineînţeles, fotbal?

Azi, îl văd pe Chivu îmbrăcat în echipamentul pe care scrie URSUS iar mâine sunt surprins de acelaşi căpitan – simbol al echipei naţionale, promovat pe post de chelnăr de lux în rândul prietenilor săi de cârciumă, servind cu entuziasm “adevărata bere” – BERGENBIER?!

O primă învăţătură importantă pentru consilierii juridici ai Ursus Breweries – dar şi pentru noi ceilalţi, ar fi aceea că un contract de asemenea anvergură trebuie să cuprindă suficiente clauze asiguratorii… pentru a evita situaţii nefireşti ca cea de acum. (Aparent, suntem în situaţia: unul aduce banii, iar celălalt primeşte beneficiile!)

O a doua concluzie ar putea fi aceea că duritatea din viaţa de zi cu zi, lipsa de etică a zilelor noastre s-a transferat şi în sport – dacă nu pe teren, atunci cu siguranţă în vestiar şi în birourile administrative… (să ne imaginăm cum privesc Marica sau Tamaş alegerea făcută de Bergenbier).

Interesul pe termen scurt al Naţionalei, la începutul lui 2009 a fost acela de a rezolva problema sponsorului în vreme de criză. Din păcate, soluţia celor două săbii în aceeaşi teacă nu face decât să accentueze criza prin care trece fotbalul românesc.

Tricourile cele noi ale Nationalei


Poate că unii dintre voi aţi reţinut, în zappingul de cu seară printre canelele de nişă, o emisiune interesantă a Discovery Channel – cu nişte vase special echipate pentru prinderea unor crabi uriaşi… Se cheamă “Deadliest Catch” – o emisiune care, neavând scenariu scris … se “înscrie” în rândul emisiunilor de tip “Reality Show”.

Furtună, deziluzii, probleme tehnice care trebuie rezolvate din mers, contratimpul sezonului de pescuit crabi în Marea Nordului… toate stropite cu un limbaj marinăresc al unor oameni deprinşi să înfrunte riscul! Şi bineînţeles, a nu se uita stress-ul calculelor peste calcule – tonele de crabi transformate în lire sterline …

Dar iată că  moartea îşi face loc brusc în acest serial. Căpitanul Harris are un atac cerebral pe vasul său Cornelia Marie – şi, cu toate intervenţiile medicilor, se stinge la spital…

Căpitanul Harris şi fiii săi


În timp ce Campionatul Mondial de Fotbal îşi joacă ultima rundă a grupelor preliminarii – însemnând că jumătate din echipe pleacă acasă, iar cealaltă continuă lupta spre Finală … în Studiourile Bulgarush are loc o discutie filosofica despre atac şi apărare.

Vizionare plăcută :-)!

Daria, Tudor & Călin Diaconu


M-am oprit din scris despre Campionatul Mondial, în momentul în care Luis Fabiano a marcat al doilea său gol după un dublu henţ în careul ivorienilor. Nu le e cunoscut oare brazilienilor cazul Henry vs. Irlanda? Ah, ce frumoasă ar fi fost o reacţie – SORRY, NO GOAL PLEASE – JUST FUN!

Astăzi, Portugalia a măturat cu Coreea de Nord pe jos. O repriză – au rezistat asiaticii, însă nu mai mult. După pauză, s-a oprit ploaia din cer pentru a începe ploaia de goluri… 7 -0! Ce şedinţe de Partid la întoarcerea acasă! Ce presiune pe ultimul meci cu elefanţii lui Drogba… Si cu toate acestea, câţiva jucători nordcoreeni şi-ar avea locul de cinste în Liga lui Mitică…

Un firicel de fair play l-am găsit în felul în care a acceptat echipa SUA să se lase furată de punctele victoriei! Ce chestie: nu au ameninţat că ies de pe teren… Teribilă putere de luptă la formaţia americană, şi plămâni buni de tot, picioare puternice! La fel, australienii, care s-au refăcut psihic bine după şocul primei runde. Tinerilor neozeelandezi, felicitări pentru rezultatul istoric de 1-1 cu campionii mondiali!

Un cuvânt de bine şi pentru Grecia şi Serbia, care nu s-au lăsat chiar călcate în picioare… (Vorba culeasă de Tudor Gheorghe: Io-te-al dracu’, nu mai moare! Parcă tot dă din picioare! – se potriveşte de minune fraţilor din Balcani, Oltenia fiind de altfel mai expusă vântului din sud.)

Ce-am mai notat în carneţel?

Că sunt unele echipe care încing o horă a concentrării la mijlocul terenului, înainte de a începe repriza sau partida. Psihologia de grup capătă importanţă în fotbalul modern.

Asistăm la o “Ronaldomania” – aţi băgat de seamă cum chiuie isteric fanele când mingea ajunge la şeptarul ne’nsurat al Portugaliei? Nu spun mai mult, să nu se intrepreteze…

Africanii – foarte timoraţi, poate nu le priesc vuvuzelele.

Asiaticii – discreţi şi cu obiective pe termen scurt – nu dincolo de sferturi.

Europenii – încă nu şi-au dat convingător drumul la joc… (excepţie Germania, Olanda, Portugalia, … şi aşteptăm Spania în seara asta). Mai au timp de reglaje.

America de Sud – cei mai entuziaşti şi spectaculoşi. Dorinţa de a readuce Cupa acasă, e mare! Visul lor are contur…Personal, nu ştiu să aleg între Argentina şi Mexic (lasati-ma sa-i socotesc sud americani si pe ei!). Brazilia a păcătuit la henţ, contrar felului ei de-a fi – sper să ne dea motive să o iertăm…

Intrăm în faza eliminatorie. Fie să câştige cei mai buni!

PS – după scandalul din echipa Franţei, ce ziceţi – va renaşte oare o nouă naţională în jurul lui Gourcouff?

Vuvuzela Blow


E o competiţie organizată anual de Island Sailing Club, în jurul insulei Wight  (în sudul Angliei), pe o distanţă de 50 de mile marine.

Anul acesta a avut loc în weekend-ul care a trecut şi a avut parte de un PR mai deosebit… prin participarea CEO-ului BP Tony Hayward, la bordul yachtului său de lux , cu nume de sclav eliberat… “Bob” :-)!

Sigur, acest eveniment important (al patrulea ca mărime) ce a avut loc în Canalul Mânecii e o mândrie a englezilor, popor de navigatori… şi pregătirile (antrenamente, înscrieri…) au început înainte de catastrofa lui Deep Horizon.

E suficient să citim pe site-ul oficial al regattei că s-au înscris 1.700 de ambarcaţiuni şi aproximativ 16.000 de sportivi, să ne imaginăm că Tony ar fi putut spera la un anonimat.

Dar Tony nu mai e un anonim de când cu scandalul poluării Golfului Mexic – şi a inflamat mânia americanilor de rând, a căror voce pentru pedepsirea vinovaţilor se ridică tot mai puternic… Ce ar fi trebuit să facă mai mult, decât au făcut deja – respectiv să depună o cauţiune de 20 miliarde de USD pentru plata pagubelor (care încă nu se cunosc)?

E greu de spus. Totuşi, am reţinut critica “dură” a lui Rahm Emanuel (Obama’s Chief of Staff – White House) care zice ca asta ar fi doar una “din multele greşeli de PR” care s-au făcut in acest caz.