Calin Diaconu

Triburile lui Israel sunt in număr de 12. Dintre acestea, unul singur – cel al lui Levi, este chemat să păzească Legea, adică să o învețe și să-i învețe și pe alții despre alcătuirea lumii și sensul vieții. Căci oamenii nu s-au creat ei înșiși, ci au Părinți: atât aici, pe pământ – cât și pe Părintele din ceruri, un Părinte al tuturor, care ne face fii și frați totodată. Părinții noștri de pe Pământ îl reprezintă pe Tatăl nostru din Ceruri, pe Dumnezeu.

Chemarea poruncii a 4-a: ”cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție”  (cf V.T., Iesirea, cap 20) sau ”Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, cum ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau, ca sa traiesti ani multi si sa-ti fie bine in pamantul acela, pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da tie” (cf V.T. Deuteronom, cap. 5) ne propune doar aparent o ierarhie a vârstelor, o cinstire a experienței de viață pentru a construi progresul pe înțelepciunea celor care au parcurs un drum mai lung, înaintea noastră …în fapt, ni se cere să cinstim condiția esențială a darului vieții, pe care l-am primit și de care azi ne bucurăm, o monedă de schimb pentru grija ce Părinții noștri ne-o poartă atunci când neajutorați și neștiutori, venim pe lume încălziți de dragostea lor. În plus, Porunca a 4-a pune în legătură cauzală pe cei doi Părinți ai noștri: Mama si Tata – cu Părintele nostru ceresc, Dumnezeu.

Zilele acestea suntem chemați să batem drumul la urna de vot – nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de votul nostru și nici pentru a ne garanta reciproc ca începând de săptămâna viitoare familiile nu se vor mai destrăma, copiii nu vor mai fi abandonați, bătrânii nu vor mai fi uitați, iar munca nebăgată de seamă a Mamei de a crește educând și iubind până dincolo de speranță Copilul, va începe, în fine, să fie prețuită …

Suntem mai degrabă chemați să fim alături de Preoții noștri, căci împreună – Turma credincioșilor și Păstorii ce ne cunosc și ne grijesc sufletele, formăm ἐκκλησία (ecclesia) – Adunarea Poporului, adunarea ”celor chemați”.

Ce pericol au simțit Păstorii, de și-au chemat turma la blânda luptă a exercițiului democratic, la vot? Întrebarea ne-o putem sau nu pune, dar aceasta ar implica o serie de analize serioase: despre evoluția (deschiderea) Bisericii spre Lume, despre doctrina socială a Bisericii, despre amestecul Politicului în Biserică, despre raporturile dintre Stat si Biserică, despre relațiile si colaborarea dintre Biserici, despre ecumenism …

Mai degrabă, aș dori să înțelegem condiția Preotului – ca urmaș al lui Levi: de stâlp al Bisericii.

Golit de sine, pentru a face loc valului suferințelor noastre: păcatelor care ne macină și pe care le deșertăm în spovadă, întrebărilor și spaimelor noastre despre valea plângerii și vremurile de apoi …preluând  suferințele noastre pe care le absoarbe în Taină și pe care le oblojește cu harul Spiritului Sfânt, Preotul frământă acel aluat al bunătății vindecătoare de neputințe și aducătoare de alinare.

Preoții sunt coloane ale Bisericii, care se golesc de sine, pentru ca fiecare generație să propună un amestec de umplutură, noutatea propriilor suferințe: boli noi, rătăciri și spaime noi, forme noi ale necredinței …În ființa Preotului, noutatea relelor din jur se lasă frământată cu Binele Veșnic, răul este înfrânt de Altarul Adevărului pe care a fost chemat să-L slujească.  Înainte de uitare, e iertarea … Noutatea se pleacă în fața Veșniciei, astfel încât Taina Preoției rămâne în actualitate!

Zilele acestea, e vorba pentru unii – de un sondaj al credinței poporului român, la 100 de ani de la darul Marii Uniri. Pentru alții, e vorba de de un semn pe care Dumnezeu îl va da Românilor – pentru că, a îndeplini baremul politic pentru o chestiune care ține de suflet pare foarte puțin probabilă. Și în fine, sunt și aceia care vor vrea să pedepsească Biserica prin absență … În acest din urmă caz, creștinismul, religia iubirii aproapelui, va ști să întoarcă celălalt obraz.