“Maestre, sunteţi un simbol, vă propunem rolul de care avem nevoie pentru a demonstra că s-au făcut şi la noi lucruri bune cu bani europeni în ultimii ani! Vrem să arătăm românilor că se poate, că Europa mai şi dă, nu numai ia, şi că atunci când sunt normali, românii arată … extraordinar! Veţi interacţiona direct, cu oameni adevăraţi, cu oameni cinstiţi şi muncitori, îi veţi prezenta pe rând, într-un serial pe care-l gândim astfel încât să-i convingem pe cei dornici de a investi în business onest, că merită să gândească la scară mare, la nivel european, că ar fi păcat să stea de-o parte când miliardele ne sunt oferite pe tavă şi noi trebuie numai să propunem proiecte valide!

Maestre, jucaţi vă rugăm în piesa noastră şi n-o să vă pară rău! Sigur, se vor găsi unii care vor cuteza să grăiască împotrivă-ne: dar e normal în democraţie să nu avem cu toţii aceeaşi părere! În plus, ne vom organiza astfel încât tot efortul să dureze mult mai puţin decât filmările la un lung-metraj: la urma-urmei, e publicitate, ce naiba!”

….

Curios, Domnul Actor Victor Rebengiuc ne plimbă azi cu o maşină patriotică, pe un drum al cunoaşterii realizărilor noastre, europene. Nu de alta, dar zelul care-l mână din loc în loc, de la Nistru pân’ la Tisa, ne aduce aminte de “Doina” lui Eminescu – “că cine-a îndrăgit străinii, mânca-i-ar inima câinii!” …

Apropo, dacă doriţi să revedeţi, înţelegând poate altfel tristele realizări pe bani europeni cântate duios de venerabilul şi îndrăgitul nostru Victor Rebengiuc, aveţi mai jos o mostră de specificitate a neamului nostru. Nu ne-am plecat, şi aici am stat, şi uite de-aia am rezistat!

Dar, vorba unui prieten candid: “Băi Căline, cine-i Regio ăsta, care le-a făcut pe toate în ţara asta?”

sau asta:


Ikea surprinde din nou prin simplitate – pentru că știm cât de greu se ajunge acolo.

Catalogul IKEA, instrument aflat în centrul comunicării cu Clientul-Beneficiarul final, se confruntă probabil cu un asalt fără precedent din partea companiilor producătoare de mobilier sau a acelora care ofera soluții pentru design-ul de interior, online.

Tocmai de aceea, IKEA s-a gândit să transmită un mesaj de mulțumire fidelilor ei Clienți, pe care-i recompensează cu un zâmbet și o asigurare: suntem aici, rămânem pe poziții, nu ne vom schimba în esența noastră. Modelul pe care vi l-am propus începând cu anii 50 ai veacului trecut e unul viabil …

Dar lupta pentru costuri scăzute și grija față de mediu nu rezultă deloc din afirmația mândră că vor continua să tipărească pe hârtie, faimoasele lor cataloage!

Oricum, când prin intermediul celor 351 de Magazine, răspândite în 43 de țări, comercializezi 1% din masa lemnoasă a planetei … poți găsi resurse să glumești pe seama cataloagelor pe care le tipărești … clasic, nu?

Cum să numim atutudinea IKEA: încăpățânare sau consecvență?


Lucrand in servicii de-o viata, ma bucur sa redescopar valente noi ale relatiei dintre Prestator si Beneficiar, dintre Agentie si Brand, dintre Consultant si Client … 

1. Cladim unul pe feedback-ul primit de la celalalt. Adica schimbam intrebari intre noi, cautand iesirea spre lumina, spre starea de certitudine, tinandu-ne de mana. De unul singur, n-o poti nimeri in meseria noastra – nici macar in gluma.

2. Avand atata nevoie de dialog, daca pornim de la preconceptia ca noi stim mai bine pentru ca suntem specialisti, fara sa avem intelepciunea de a-i acorda celuilalt spatiul de manevra in idei, pana la exprimarea lor cvasi-paternala, gresim. Pentru ca ne ingustam sansele si pentru ca rapim bucuria: creativitatea este si a celui care genereaza ideea, nu numai a executantului ideii. Cat mai conteaza a cui a fost ideea, daca eram intr-o discutie onesta, intr-un schimb de idei? (Numai vanitosii retin in autobiografii merite care nu le apartin.)

3. Ar fi suficienta o lume intermediara, de secretare bine trainuite, care sa noteze cu atentie si sa retina cu exactitate fiecare idee cu adevarat “principala” pe care Clientul o rosteste in timpul intalnirilor. Dar nu mai bine am deveni noi, consultantii, cu umilinta, aceste secretare atente si anticipative – pe care la urma urmei fiecare sef si le doreste aproape? Probabil ca fiecare secretar batran ar putea fi consultant in anumite privinte. Si cu siguranta un consultant batran are un aer de secretara, care se mira de intelepciunea sefului si are grija de buna dispozitie a acestuia …

4. Sa nu mergem chiar atat de departe, pentru ca din pacate – sau din fericire ? – nu suntem, nu trebuie sa fim simple secretare, oricat de important este faptul ca transcriem pe curat ideile altora: felul in care o facem, filtrul prin care le trecem, ceea ce vrem sa retinem sau sa accentuam, face din noi mai mult decat simpli copisti. Uneori gresim, dar conteaza sa invatam din greseli si sa mergem mai departe!

Asa ca rezum, privind fotografia de epoca de mai jos. Fara INPUT-ul Clientului, nimic nu functioneaza, iar daca e sa iasa ceva bun, acest lucru nu se poate intampla in afara Echipei care trebuie sa se sudeze. Echipa Client-Agentie e un angrenaj, unde amandoi suntem in egala masura aparatorii Brandului, unde amandoi ne gandim cum e mai bine pentru Brand – nu pentru noi. Doar asa vom reusi sa ducem mai departe aceasta frumoasa meserie … de publicitari!

La sfarsit, nu te mira daca te strange ...

La sfarsit, nu te mira daca te strange … cauta sa vezi amanuntele discutate initial!

 

 


Grupul Ierarhilor prezenti la consacrarea Episcopiei  Greco-Catolice a Bucurestilor. 30 August 2014

Grupul Ierarhilor prezenti la consacrarea Episcopiei Greco-Catolice a Bucurestilor. 30 August 2014


Sâmbătă 30 August 2014, Bucureştiul a avut motiv de sărbătoare: după 25 de ani de la Evenimentele din 1989, a sosit vremea rostirii unor adevăruri ignorate prea multă vreme – Biserica Greco-Catolică din România există în mod oficial: atât prin trecutul ei, dar şi prin prezent. E poate prea devreme să spunem că gloria la care cu trudă şi renunţare au ajuns cărturarii-călugări ai Şcolii Ardelene renaşte în spiritul Bisericii greco-catolice de astăzi. Dar cu siguranţă putem afirma că avem condiţii pentru a ne dezvolta spiritual în frumuseţea unui oraş-capitală, care ar fi fost în afara spiritului european, ignorând mai departe frumuseţea alterităţii.

Felul în care au evoluat lucrurile în universul greco-catolic al Bucureştilor ultimilor ani, mai exact dupa data de 4 mai 2008 (când Vlădica de la Blaj a hotărât să trimită în Capitală pe unul dintre cei mai buni fii ai săi, Episcopul Mihai Frăţilă), este unul care poate fi povestit din multe perspective, şi cu siguranţă sunt alte mărturii care trebuie ascultate, înaintea acesteia.

Ca întotdeauna, fiind în mijlocul schimbărilor, nu ai timp să observi cum se schimbă lucrurile. Ca atunci când un părinte se lasă surprins de statura copilului pe care nu l-a mai văzut o vreme: “Când ai crescut aşa de mare?” … Dar pentru cel care a avut ochi de văzut realităţile greco-catolice ale Capitalei, e limpede că o transformare calitativă a existat – nu numai zidurile din jurul nostru s-au consolidat, dar mai ales spaţiul sufletesc are acum o ofertă substanţială pe care trebuie să o considere.

Pentru recunoaşterea transformărilor care au făcut posibilă ridicarea la rang de Episcopie a Vicariatului Greco-Catolic de Bucureşti – Papa Francisc a trimis reprezentantul Său, pe cardinalul Leonardo Sandri, Prefectul Congregatiei pentru Bisericile Orientale.

Este minunat cum, dupa numai 6 ani de activitate neobosita a Prea Sfintitului Mihai, astazi, greco-catolicii din Romania au Episcopie si propria lor … Catedrala! Avem o Scoala de Rugaciune si un loc al nostru, pe care putem construi. Episcopia de Bucuresti este un vis implinit al Bisericii noastre, care nu ar fi fost posibil in afara celor care au avut puterea sa viseze măreţ!

Cu recunoştinţă faţă de anii de muncă să ne bucurăm împreună revăzând un film documentar al reintrării, în data de 28 Decembrie 2006, în Biserica din strada Polonă nr 50 … Veţi medita poate la parcursul spiritual şi din perspectiva înţelegerii graduale, a unei evoluţii fireşti, care a avut loc sub oblăduirea Sfântului Patron al nostru, de la “Biserica din Polonă” până la “Catedrala Sfantul Vasile cel Mare”.


Putin sau puterea pixului care scrie cu gaz ...

Putin sau puterea pixului care scrie cu gaz …

Harta Europei anului 800 ne arata o Franco-Germanie unita sub sceptrul Imparatului Carol cel Mare, regele francilor de neam germanic. Nu poti sa nu te intrebi cum au ajuns “la cutite” nemtii cu francezii, cine a tinut fratii in tensiune, de-au ajuns sa se ia la tranta pe viata si pe moarte, 1000 de ani mai tarziu in 1870, 1914 si 1940 … Cand s-a transformat rivalitatea anglo-franceza in germano-franceza si de ce s-a intamplat acest lucru? 🙂

Azi, legaturile Germaniei cu Rusia sunt atat de mari, incat pacea din Ukraina va purta semnatura cancelarului Merkel. In spatele ei e industria auto germana si resursele Rusiei, care – disturbate, ar provoca degringolada intr-o Europa si asa slabita sau amortita. Se vor simti din nou Anglia si Franta scoase din jocul puterii? Vor fi pretentiile americanilor de a participa la masa negocierilor justificate prin aliantele “defensive” prin care ii onoreaza pe cei mici, “colegii lor” din grupul NATO – polonezii si romanii aflati azi din nou in prima linie – pentru ca sunt azi la granita conflictului si trebuie “aparati” …

Aparati de cine? – e greu de spus, pentru ca interesele, asa cum spuneam, NU SUNT ALE LOR: nici ale Poloniei, nici ale Romaniei. Interesele sunt ale Germaniei si Rusiei, iar ceilalti NU POT sta de-o parte! Ukraina e un test pentru lumea in care traim: si vom afla daca exista sau nu Europa, asa cum a a lasat-o urmasilor Carol cel Mare …

Oare Franco-Germania functioneaza azi?

Oare Franco-Germania functioneaza azi?