Expresia “Faca-se voia Ta!” cuprinde in sine intreaga arhitectura a sufletului nostru, asa cum ne-a fost explicata de Dumnezeu atunci cand L-a trimis pe Fiul Sau sa ne dezvaluie umanitatea in limitarile ei si sa ne acorde salvarea dupa gravul pacat stramosesc. Ea apare atat in Rugaciunea Domneasca “Tatal nostru”, cat si in noaptea arestarii lui Isus, in Gradina Ghetsimani: “Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti.” (Matei 26, 30-56)
De ce este lamuritoare pentru noi aceasta expresie? Pentru ca stim ca avem suflet, stim (teoretic) ce avem de facut pentru a-l salva, facem (sau nu) lucrurile pe care le stim, le simtim ca fiind necesare evolutiei spirituale … dar nu e suficient sa le facem mecanic. Se cuvine sa ne straduim a intelege alcatuirea minunata a acestei parti definitorii pentru umanitatea noastra.
Si animalele au suflet, numai ca cel al omului este mai evoluat – si trebuie sa incercam a ne imagina de ce; in cunoastere putem gasi bucurie, dar sa nu fie de dragul cunoasterii si nici pentru satisfacerea orgoliului.
In “Imitatiunea lui Christos” (Thomas à Kempis, 1380 – 1471) citim ca sufletul are trei parti.
Prima, cea “inferioara”, in care se afla simtirea noastra. Aici putem simti placerea sau suferinta, de fiecare data cand afirmam ca “se bucura sau plange sufletul nostru”… Tot aici, asiaticii – din cate am citit despre ei – cred ca incearca a bloca cu tehnici ale “ne-simtirii”, cu tehnici yoga si altele similare, indiferenta fata de lumea din jur, neimplicarea, o serenitate care poate parea atractiva, dar care nu permite evolutia spirituala.
A doua, cea “de mijloc”, in care-si afla locas credinta noastra. In aceasta zona, sufletul nostru se roaga, cu iubire si speranta, catre Creatorul sau. E zona in care crestinii incep sa fie diferiti de ceilalti – prin Crucea pe care o asuma, ca legatura permanenta a lor cu Dumnezeul mantuirii, care ne-a absolvit de pacatul originar.
A treia zona, cea “superioara”, este cea a vointei crestine. Ea se descopera abia aceluia care a inteles sa se supuna total vointei lui Dumnezeu, punandu-se in mainile Lui. Cred ca la acest stadiu ajung putini. Si in nici un caz singuri. Intelegerea si mai ales practicarea vointei superioare, a adevaratei resemnari crestine nu poate fi imaginata altfel decat in apropierea acelora care au inteles ca propria cruce e cea care li se potriveste cel mai bine!
Gradina Ghetsimani – un capat de drum pentru celalata Gradina, a Raiului.
“Pascal observa ca Adam l-a pierdut pe om intr-o gradina, sedus de ispita placerii, iar Hristos il va mantui tot intr-o gradina, acceptand de buna voie sa Se impovareze cu durerea, consecinta a pacatului primului om.” (http://www.crestinortodox.ro/religie/gradina-ghetsimani-88210.html)
Calin Diaconu 