Un alt mod de a studia istoria recenta a Lumii – sa fim mai atenti la oferta informationala la care avem acces.

Bonus: de ce nu e bine sa se amestece “inteligenta serviciilor” in politica!


“Un Americano a Roma” – e un film din 1954, prin care elita intelectuala italiana se impotriveste invaziei noilor “eliberatori”, americani.

Finalul celui de-al doilea razboi mondial gaseste o Italie sufocata de nationalismul extrem practicat de Mussolini, o Italie calarita ani de-a randul de partenerii de Axa, nemtii care au dominat autoritar Europa dupa 1940, o Italie pregatita pentru un alt gen de cuceritori …

Caci, nu-i asa? – trebuie sa existe si cuceritori care sa fie pe placul natiunilor invatate sa poarte capastru: pentru acestia, s-a inventat dominatia americana

Filmul trebuie vazut si de noi, romanii care ne-am eliberat de un anumit gen de nationalism exacerbat – pentru a cadea, ca un fruct copt, in bratele consumismului globalizant! La vremea sa, a fost un strigat de trezire catre tineretul italian al anilor 50 ai veacului trecut, tineri care renegau pana si traditionalele spaghetti (!) sau vinul de masa, pentru a se arunca in bratele marmeladei cu mustar si a laptelui degresat …

Cuceritorii se insinueaza lingvistic cu un “OK” si ajung sa puna stapanire pe sufletul unei generatii care nu mai doreste si nu mai vede altceva in afara blugilor si a muzicii americane!

Scena memorabila am spune ca este aceea din bucataria parintilor in care eroul Nando Moriconi se razbuna pe spaghetti, numindu-le “maccaroni” si “vermi” … iar in cele din urma le pedepseste, manincadu-le  … cu sete!

Un Americano a Roma: poza e falsificata, detaliile sunt aiurea!


… şi doar aparent, ruşii au câştigat un episod – au dat la schimb doar 4 şi au primit 10! E vorba de oameni, cu vieţile lor, cu slujbele lor, cu copiii lor…

De fapt, americanii sunt cei care au reuşit nu numai să deconspire 10 indivizi care trăiau “sub acoperire” în Statele Unite, de peste 20 de ani – dar i-au expus oprobiului public (la ei acest lucru se pare că are importanţă!), printr-o acceptată recunoaştere a activităţii lor de spioni ai Rusiei.

Gata! Te-am prins, te-am expulzat. Dar, la schimb – ce-mi dai ?-, pentru a închide elegant acest început de conflict diplomatic… 4 nume grele, care făceau parte din structurile militare ale armatei ruseşti – au fost date “la schimb”. Adică eliberate – sau puse oficial la dispoziţie, cum vreţi.

Acest schimb, “spy swap” – sună foarte frumos a împăcare oficială, după incidentul neplăcut din Georgia – de care, abia dacă ne mai aducem aminte!

Victorie de imagine – dar în faţa cui?

O vom afla dacă va fi cazul şi după ce valul expulzărilor şi al schimburilor va fi activat şi în alte ţări … Marea Britanie, de exemplu?

E doar primul lot sau...?