Fall seven times; stand up eight. – Japanese proverb

You must give up the life you planned in order to have the life that is waiting for you. – Joseph Campbell

The best time to plant a tree is 20 years ago. The second best time is now. – Chinese Proverb

You must be the change you want to see in the world.” – Gandhi

Do what you can, with what you have, where you are.” – Theodore Roosevelt

I can’t change the direction of the wind, but I can adjust my sails to always reach my destination. – Jimmy Dean

All is flux, nothing stays still. – Heraclitus

For everything you have missed, you have gained something else, and for everything you gain, you lose something else. – Ralph Waldo Emerson

Every man must decide whether he will walk in the light of creative altruism or in the darkness of destructive selfishness. – Martin Luther King, Jr.

I am tomorrow, or some future day, what I establish today. I am today what I established yesterday or some previous day. – James Joyce

I don’t need a friend who changes when I change and who nods when I nod; my shadow does that much better. – Plutarch

Do not spoil what you have by desiring what you have not; remember that what you now have was once among the things you only hoped for. – Epicurus

Be a first rate version of yourself, not a second rate version of someone else – Judy Garland

How wonderful it is that nobody need wait a single moment before starting to improve the world. – Anne Frank

The mind can make a heaven out of hell or a hell out of heaven – John Milton

Try not to become a man of success but a man of value. – Albert Einstein

The foolish man seeks happiness in the distance; the wise grows it under his feet. – James Oppenheim


Iată cum pot arăta problemele reale ale lumii. Un exemplu – vulcanul islandez, care a fost real şi a paralizat Europa, uimită de forţa Naturii şi rămasă o perioadă fără răspuns. Ce răspuns, altul decât uimire şi umilinţă faţă de fenomene care depăşesc puterea omenească?

vulcan islandez

DEZASTRUL NATURAL

Doar că la noi, în acest spaţiu carpato-danubiano-pontic din ce în ce mai rupt de mersul normal al istoriei, NICI DEZASTRUL NATURAL nu mai are loc de ARTIFICIALUL CRIZELOR INDUSE… Până la urmă, din joaca aceasta cu focul, nu poate ieşi nimica bun!

Foc la valiză

Artificiali, ne băgăm singuri în seamă...


În timp ce englezii aşteaptă cu sprânceana ridicată să-l vadă la treabă pe David Cameron, noi românii – ar trebui să fim atenţi la felul în care va funcţiona coaliţia dintre conservatori şi liberal-democraţi… S-au “contrat” bineînţeles în timpul alegerilor, dar acum au hotărât să guverneze împreună: cum vor “pasa pisica” şi totuşi, vor reuşi să pună interesul Brittaniei de-asupra intereselor de partid?

La noi, mă aştept numai la lucruri frumoase în săptămâna ce urmează, când – miercuri 19 mai este programat un miting anuntat ca ceva mai consistent – având ca scop, ce? (Dacă vorbim de demiterea guvernului – atunci nu se poate, fără alegeri anticipate…) .

Iată două dorinţe despre care îmi doresc să se întâmple… a treia, îmi veţi permite să o ţin de rezervă!

1. Locuitorii comunei Răchiţele (întâmplător comuna natală a lui Boc) solidarizează cu situaţia grea a ţării şi organizează o conferinţă de presă anunţând că cer returnarea integrală şi realocarea fondurilor dedicate lor pentru sala de sport de 581.000 EURO…

2. Fan Clubul AC/DC solidarizează cu situaţia grea a ţării şi organizează demonstraţii de solidaritate. Concertul va urma să aibe loc fără spectatori, căci …  nu vrem să ne distrăm în criză!

Vă las pe voi să completaţi lista dorinţelor … imposibile!

sindicalisti albastriInstalatiile de sonorizare au evoluat mult din vremea Pietei Universitatii pana azi. Organizatorii demonstratiilor sindicale din aceste zile, au adus microfoane si boxe de ultima generatie, iar Palatul Guvernului – sa fi avut termopane cu cinci camere, tot trebuie ca a rasunat in interior de furia muncitoreasca de afara! “JOS GU-VER-NU’!” si “U-NI-TA-TE!” – au fost probabil cele mai scandate lozinci. sindicalisti rosiiIn albastru sau in rosu, de la BNS sau de la Sanitas, toti pareau a fi prezenti, cu mesajul “Potoliti-va, lasati-va de prostii si puneti treaba pe roate ca ne lasati fara paine!”

 

 

Putini sindicalisti din Bucuresti insa, la cate autocare din provincie au ocupat Kiseleff-ul… Multe si cu soferi ingrijorati: “Ati auzit, vor sa confiste autocarele care circula in data alegerilor?”coloana vazuta din padurea kiseleff

Si mi-am permis, in timp ce faceam cateva poze, sa reflectez din nou la valoarea de intrebuintare a autocarelor si puterea pe care o au in zi de actiune politica transportatorii “de persoane”. De fapt, cine a platit aceste autocare … “ale sindicatelor”? Cu ce difera actiunea aceasta, de intimidare, de o actiune de tip “turism electoral”? Ce parteneriat public-privat s-a pus la cale in domeniul transporturilor? Imi imaginez ca fara aceste mijloace de transport ar fi venit… cati?! Imaginatia sanatoasa se mentine in anumite limite ale decentei, dar uneori, realitatea depaseste ceea ce noi avem puterea sa ne imaginam… Sa admitem deci ca o imaginatie bolnava isi inchipuie ca un grup de fanatici partizani ai unui partid oarecare pleaca la drum si voteaza de patru-cinci ori, in judete diferite, pentru a obtine ce: o victorie mincinoasa!

Ce facem? Ne lasam striviti de noua moda … a autocarelor politice?

striviti de coloana


In dimineata aceasta mergeam pe tarseul obisnuit spre birou cand – un lucru marunt dar neobisnuit m-a facut sa meditez la fatzetele multiple ale crizei… Cu o seara inainte, petrecusem pana tarziu in discutii despre Rusi si Americani si nu imi aduceam exact aminte daca pana la urma putem vorbi de niste reglari de conturi sau de o criza veritabila … In fine, iata pe scurt ce s-a intamplat.

 Am (zic eu) bunul obicei de a saluta oamenii, de a intra in vorba cu ei  – iar in drumul meu spre birou am legat unele simpatii mai “speciale” cu vanzatorii de ziare ambulanti. Nu ii cunosc dupa nume, dar stiu despre unul ca sufera pentru Rapid, despre un altul ca ar putea fi un bun negustor intr-o lume de demult (“Lasati daca n-aveti acum, imi dati maine cand treceti pe-aici!”) …

Asa si astazi: ajuns la unul din stopurile pe care nu am cum sa le ocolesc, imi caut din ochi musteriul si il zaresc plouat si infrigurat, sus pe bordura – ridicand din umeri, iar cand il intreb incurajator cu geamul lasat ce face? – el imi arata mahnit semaforul blocat pe galben intermitent…

Inteleg adevarata drama a omului abia dupa cateva secunde bune:  cat de trebuincioasa le este culoarea rosie si cat de necesara business-ului! Fara ea, nimic nu merge cum ar trebui si mai ales cum ar putea sa mearga… Ehei, si mai ziceti sa cautam prin manuale despre rolul conjuncturilor in economia mondiala – cand avem la indemana exemple de asemenea anvergura!

Stiti insa ce imi da speranta ca lucrurile nu au cum sa mearga decat spre si mai bine? Zambetul sugubat al omului meu si injuratura nerostita despre situatie asa, in general!