October 30, 2009

Dinozaurii si Meteoritul

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , , |
1 Comment 

In loc de a folosi sintagma “Punct si de la capat” … ai nostri conducatori se grabesc spre punctul final. Puntile comunicarii se rup in asemenea masura in timpul alegerilor incat orice carpeala postelectorala pare de-a dreptul imposibila. Sau falsa, cum vreti.

E adevarat ca fiecare epoca a avut parte de calamitatile ei: dinozaurii – meteoritul; olarii de la Cucuteni – popoarele indo-europene; dacii – romanizarea; calul/putere -forta aburului; vechiul regim – revolutia; … adunarile nationale – dezbaterile televizate …; (si mai nou: internetul, care le preia pe toate asupra sa – numai de nu ne-am incurca in cabluri!)

Marile transformari merg o vreme mana in mana cu debandada, dezordinea, haosul…  Dupa care incep lamentarile firesti legate de vremurile trecute, ca ce bine (le) era stramosilor, cum tineau ei la traditie, etc. Si apoi, din aceste lamentari/capete sparte si cu spatele la zid fiind – lumea nu mai are incotro, decat spre inainte. Poate asta se intampla si acum: suntem adusi incet, incet, cu spatele la zid – pentru a intra asa cum trebuie in noua epoca, europeana!

Unora, descaltatul acesta la usa Casei Europei li se va parea cu siguranta un obicei nou pe care nu vor dori sa il invete. Altii vor intelege imediat: e sansa/obligatia tinerilor de a rezolva ecuatia schimbarii pana la capat. E in legea firii lucrurilor sa desavarseasca ei revolutia.

Schimbarea reala nu se va produce reducand de la (peste) 400 la (fix) 300 numarul parlamentarilor. Ci atunci cand vom avea doua partide in Parlament, fiecare reprezentand Vechiul si Noul, alternand temporar la Putere in functie de  performantele fiecaruia.

Concluzii:

 

  • Dupa cum pe strada nu ne plac acei soferi care-si conduc masinile cu claxonul;
  • Dupa cum la fotbal nu ne plac arbitrii care-si inghit fluierul si fragmenteaza jocul de nu mai intelegem nimic din ce ar fi trebuit sa fie un spectacol;
  • Tot astfel, atunci cand totul  graviteaza in jurul politicii (si asta se intampla mai ales cand ea nu functioneaza, cand lipseste dialogul, cand se rup puntile), societatea ar trebui sa se revolte … prin votul schimbarii!
Si uite-asa, corul dinozaurilor afoni, pe de-asupra lipsiti de dirijor – atrage catre sine meteoritul schimbarii!

 

 

 

October 2, 2009

Dovezile Domnului Nica si … hai sa mergem mai departe!

Posted by Calin Diaconu under Comentarii din Cetate | Tags: , , , , , , , |
[3] Comments 

1. În România, puterea executivă este una cu două capete.  Avem un Preşedinte – votat direct şi nominal de popor şi un Prim Ministru – emanat dintr-o negociere parlamentară, dintr-un „deal” al partidelor parlamentare care formează o majoritate.

În exercitarea puterii, în viaţa de zi cu zi, cei doi conducători ai celor două Palate (din Cotroceni şi Victoriei), avand fiecare propria-i echipa … trebuie să acţioneze impreuna – ca o singură formula: EXECUTIVUL PERFECT presupune intelegere, ascultare reciproca, negociere, vointa comuna, armonizare, pace de substanta ( si nu de forma).

Ori asta presupune ca Preşedintele să se ridice de-asupra intereselor de Partid. El trebuie să facă echipă măcar cu o majoritate parlamentară – dar în acte este mai mult: „al nostru, al tuturor” (desi nu l-am votat toti, este al tuturor)!

Concluzia 1: Relaţia Preşedinte – Prim Ministru este una fierbinte, întrepătrunsă, din care sar scântei. Nu poate fi una paralelă.  Sunt doua Institutii, reprezentate de doi oameni – care au sigur doua capete, poate doua viziuni,  dar o singura (buna)voinţă!

2. Preşedintele numeşte Primul Ministru desemnat de Parlament (sau desemneaza un PM a carui echipa trebuie sa aibe investitura Parlamentului…).

La penultimele alegeri parlamentare, românii au votat şi pentru Preşedinte şi pentru Parlament. Au votat o echipa Băsescu-Tăriceanu sau PD-PNL, sau Alianţa DA, cum vreţi. Au sperat că cei doi se vor înţelege şi vor face treabă bună împreună. Pentru Ţară. Şi pentru ei, bineînţeles. Dar romanii au votat si alianta fara nume PSD+PC, si local – UDMR. Conjuctura creata de vot a trasat majoritatea parlamentara suficienta pentru a conduce: PNL+PD+UDMR.

A ţinut doar doi ani, apoi am intrat în Europa şi nu stim cum si de ce (probabil fierbinteala Puterii?) au început să apară bileţele, acuze, injurii, circ, încrâncenări, scrâşnete, scârţâială … şi, urmarea firească: rupere in doua si alti doi ani de răceala între Palate! „ Tara celor Doua Românii şi Doua Cabinete Paralele” – România Primului Ministru (susţinut de Parlament) şi România Preşedintelui (susţinut de Popor si Mass Media)…

Concluzia 2: Nu există garanţii ale bunei colaborări între Palate. Maximum ce putem spera este o relaţie decentă, în care cei doi actori principali să nu se înjure reciproc. Caci nu ne place să vedem asta.

3. Soluţii pentru România, după 1 Octombrie 2009.

După alegerile Parlamentare din 2008, aveam trei variante de alianţă posibile, care se cunosc deja foarte bine si sunt valabile si azi:

a. PD(L) + PNL. Sunt prea mulţi „L” în această combinaţie… ar trebui renunţat sincer la unul şi asta… nu se poate, deocamdata.

b. PDL + PSD. Tocmai ce s-a rupt, vom afla zilele acestea de ce. De asemenea, vom afla impreuna cu cine va conduce Executivul Tara Romaneasca. Nu poti sa ai pretentii serioase ca executi (conduci) fara a detine majoritatea in Parlament

c. PSD + PNL. A funcţionat ca majoritate Parlamentară în ultimii doi ani de guvernare liberală. Pentru a relua discutiile cu onestitate, Dan Nica trebuie sa iasa in fata Natiunii si sa prezinte dovezile suspiciunilor de frauda tip “turism electoral”.  Altfel, nu putem spera la o solutie Antonescu Presedinte si Geoana PrimMinistru – sau invers.