Fericitul Papa Ioan Paul al II lea si "evenimentele" din lumea de azi

Sfarsitul saptamanii care tocmai a trecut a revarsat din plin breaking news pe ecranele televizoarelor noastre… Si nici saptamana aceasta nu se lasa mai prejos!

Inceputul l-a facut nunta regala a printului William cu frumoasa Kate, in 29 Aprilie. Londra a fost fara discutii capitala planetei – chiar daca evenimentul poate fi considerat unul monden.

Apoi, Duminica 1 Mai – beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea, un om al Pacii si al Iertarii. Roma sau mai degraba Vaticanul capteaza atentia miliardelor de telespectatori. Liturghii de multumita au loc in toata lumea catolica, mesajul principalei religii se face auzit pana in cel mai mic coltisor al pamantului crestinat…

… dar nu pentru mult timp, caci astazi aflam cu totii despre lichidarea lui Osama bin Laden. Brusc si fara menajamente, un act in esenta criminal este primit cu ovatii de americani la Washington si (speram) un dram de indoiala benefica in restul lumii: prin eliminarea unui om, fie el “comunicator charismatic” (BBC) de talia lui Osama – nu se rezolva definitiv problematica ideologica a Al Quaeda… si nimic nu garanteaza oprirea atacurilor teroriste, dimpotriva.

Este ritmul acestor evenimente absolut majore unul definitoriu pentru lumea in care traim? Gasim ragazul de a ne trage sufletul pentru a intelege ceea ce se intampla? Au oare egala relevanta si  merita cu adevarat spatiile si timpii de antena care li se aloca? Putem sa ne bucuram azi de o sfintire iar maine de o executie – si mai ales cu ce efecte asupra personalitatii contemporanilor in formare?

Zeii mass-mediei par a fi americani, daca judecam dupa ziua de azi, care pune nemeritat in umbra importanta zilei de ieri!


Cu siguranţă există un raport cauzal între apariţia diferitelor mijloace de comunicare în masă şi avântul economiei. Consumul de informaţie a determinat decizii mai înţelepte din partea politicienilor şi a oamenilor de afaceri, iar publicului larg i-a facilitat accesul la cunoaştere. Odată cu informaţia de uz general, mass-media a contribuit esenţial la dezvoltarea consumului – stimulând mecanismele prin care … “bănuţul să sară din portofel”.

De fiecare dată, canalul media tradiţional a fost direcţionat de la editor către target. Odată cu internetul, suntem invitaţi la participare activă, se vorbeşte de o schimbare a paradigmei culturale: cărţile nu mai sunt în bibliotecă şi aşteaptă să fie citite, ci eu sunt invitat să mă apuc a scrie cărţi!

Spuneam mai demult că lumea internetului va înlocui telecomanda cu motorul de căutare: printre altele, să recunoaştem – e un efort mai mare, acela de a căuta pe net, faţă de butonul up/down al telecomenzii. Putem vorbi de o portiţă de salvare pentru consumatorul de media al zilei de mâine? Salvare – de la un proces lent de îndobitocire – prin nemişcare, manifestat pe canapeaua din faţa TV-ului – pe engleză, “couchpotatoe”…

Internetul a prins bine la marele public şi a devenit o forţă care va trebui să primească în perioada următoare o serie întreagă de reglementări – care vor intra în contradicţie cu spiritul liberal şi foarte umanist al inventatorilor săi…

Acest “TOŢI PENTRU UNUL şi UNUL PENTRU TOŢI” care guvernează spaţiul colaborativ al internetului, definit cel mai bine de expresia peer-to-peer, care înseamnă de-o potrivă “reading” dar şi “sharing” (sau pe româneşte: “primeşti dacă dai”) … va trebui să fie reglementat la rândul său de ceva ce se situează mai sus decât bunul simţ.

Reţea de calculatoare "peer - to - peer"



Fiecare votam dupa cum “ne dicteaza constiinta” – adica ne mandrim cu libertatea castigata, cu educatia noastra (atat stiinta cat si comportament…)

Totusi, iata mai jos cativa factori care ne influenteaza votul:

1. afilierea la un partid sau la altul;

2. opinia membrilor familiei, a prietenilor, colegilor de servici;

3. pozitia politicianului in legatura cu anumite chestiuni pe care votantul le considera importante;

4. parerea noastra despre caracterul candidatului, dupa cum il percepem fiecare;

5. informatiile despre candidat difuzate de mass-media (chiar daca nu ni se spune ce sa credem/cum sa votam, ni se sugereaza teme la care sa reflectam).

(Preluat din “The Concise Encyclopedia of Ethics in Politics and the Media” – volum coordonat de Ruth Chadwick, Academic Press, 2001)


… bai, nene! Ma terorizeaza cu felul in care isi domina invitatii in platou! Ii pune la punct, le da si le ia cuvantul, le masoara timpul, ii opreste in mijlocul unei idei pentru a face loc unui calup de publicitate, dar mai ales… o tine pe-a lui: “ce va fi daca?” sau “cine va ceda primul?”

Nimeni nu spune ca politicienii invitati sau autoinvitati nu au interese – ei  “lucreaza la imaginea lor”, deci nu trebuie protejati in vreun fel. Probabil ca nu o scoti la capat cu blandetea inteleapta a analistului vizionar, cu atat mai putin ajuta in relatia jurnalist-politician o atitudine servila gen “nu-i asa ca…?” sau “va rog, domnule cutare, spuneati ca…”!

In schimb, mi-as dori ca gazda emisiunii sa-l faca pe politician sa spuna adevarul. Nu acela pe care el il stie dinainte, ci acela pe care il stie invitatul…

Mi-a atras atentia o expresie: SUNTEM IN PRECAMPANIE ELECTORALA… si ma gandesc: daca in “precampanie” ne perpelesc astia asa, cam ce “spectacol” ne vor oferi atunci cand batalia va incepe, oficial?

Minune a tehnicii, telecomanda sta pregatita – fara prea multe alternative, caci un meci ca al Unirii Urziceni la Glasgow e cel mult o data pe sezon! Felicitari, Dan Petrescu & Co.!