Veti spune ca intr-o sala de clasa, la scoala, te astepti sa gasesti lucruri interesante – si aveti dreptate!

Ca Parinti, avem acest privilegiu – suntem invitati sa invatam de la copiii nostri … numai de-am fi atenti la ceea ce ne comunica cei mici :-)!

Asa s-a intamplat la recenta Serbare de Craciun a clasei a 2-a B de la Liceul German, cand am fost surprins de felul in care aratau copacii “alaturati” … pe unul din pereti! Fiecare lucrare este individuala, dar tema comuna – padurea -, i-a unit intr-un tapet (sa nu spun “proiect”) interesant.

Da, mi-am spus, pentru a deveni “padure”, fiecare “copac” trebuie sa accepte prezenta celuilalt in preajma sa!

Tema: Cum formezi o Padure din Copaci Individuali?

Tema: Cum formezi o Padure din Copaci Individuali?


“Pentru ce mergem la Scoala?”

Daca as fi intrebat astazi – probabil ca m-as referi in raspunsul meu la “astampararea curiozitatii”, la dorinta de a ramane antrenat in cele mai noi descoperiri, de a intelege mai bine lucruri pe care nu am avut timp sa le aprofundez la vremea lor, de a cunoaste in plus fata de ceea ce stiu …

Recunosc ca mi-ar fi greu sa raspund ceva de genul: “Merg la Scoala pentru a invata sa ma port civilizat” – si asta, pentru ca si in cazul meu se aplica regula ca la un moment dat, anchilozam in obiceiuri comportamentale, in metehne care (de)formeaza caracterul nostru, fiecare devenind “titularul” unui anumit stil. De ce n-as mai vrea sa fiu eu?

Raspunsul insa l-am primit din partea unor copii de clasa a VI-a, care au stiut in raspunsurile lor sa ma convinga asupra faptului ca:

  • mergem la Scoala nu numai pentru a acumula stiintele, ci si pentru a ne forma constiintele (a ne antrena discernamantul asupra a ceea ce e Bine si ceea ce e Rau).  Odata ce Protoparintii nostri – Adam si Eva – au mancat din Pomul Cunoasterii, lucrurile au inceput sa se amestece: Binele imbraca de multe ori haina Raului si invers – pentru a ne convinge sa gustam din el, pentru a ne corupe, Raul se imbraca atragator in Bine. E mai greu acum decat era atunci cand aveam de respectat o singura porunca – sa nu ne atingem de Pomul Cunoasterii… acum avem 10 porunci si la ele se adauga multe altele pe care trebuie sa le invatam, pentru a ajunge oameni… de bun-simt! 🙂
  • mergem la Scoala pentru a invata “Team Spirit”-ul, munca in Echipa! Scoala este o societate in miniatura, in care putem iesi in evidenta ca indivizi – insa ne vom crea o imagine si de grup: imaginea Clasei conteaza, ne trage in jos sau ne ridica, adaugand sau limitand eforturile noastre de a ne impune in competitia universala;
  • mergem la Scoala pentru a nu ramane in urma celorlati. Vorba-aceea: si gunoierii sunt de trebuinta in lume, insa pentru a scapa de spectrul contactului permanent cu mizeria, pentru a te ridica pe scara sociala, a-ti adauga la curriculum documentele esentiale unei angajari decente – trebuie sa faci sacrificii! Scoala – un sacrificiu asumat, in vederea unui trai decent (sa nu spun caldut) in viitor. “De parca ar putea cineva sa prevada viitorul?” – imi veti spune … asa e, nu putem sti ce va veni peste noi, insa stim ca invatarea lectiilor, absolvirea cu bine a anului scolar sunt doar aparent imateriale: ele se materializeaza in cele mai concrete realitati pe parcursul vietii: de la diploma incolo … fiecare replica a noastra in viata, va fi marcata de cele dobandite in Scoala! Intr-un fel, invatand ne ferim de greutatile ce vor veni peste noi.
  • mergem la Scoala pentru a afla ce alegeri avem in fata, pentru a ne descoperi Sinele. Exista o legatura intre ce ne place si ceea ce vrem sa devenim. Dupa cum exista o legatura intre ceea ce stim si ceea ce ne place!
  • mergem la Scoala pentru a continua ceea ce au inceput Parintii nostri, respectand astfel o traditie: daca ei au fost la Scoala, trebuie sa facem asta si noi – altfel, cum?
  • mergem la Scoala pentru a ne intalni Profesorii: ei sunt modelele noastre, ei stiu sa explice – fiecare pe domeniul lui – detaliile de care avem nevoie, pe care le putem lua din carti insa lectura particulara, studiul individual nu pot inlocui relatia aproape magica pe care o poti avea cu un profesor, de la care “sorbi invatatura”;
  • mergem la Scoala pentru a socializa “off-line” – impotriva trendului care ne tine toata ziua pe face-book. Avem nevoie de intalnirea cu ceilalti, sa ii cunoastem, sa le intalnim privirile, sa le simtim prezenta fizica: cunoscand pe celalalt, cu nevoile, problemele, preocuparile si bucuriile lui – ajungem sa ne cunoastem pe noi insine mai bine (oamenii invata imitand);
  • mergem la Scoala pentru a ne imbogati spiritual, pentru a ne mobila interior, pentru a avea siguranta mersului pe propriile picioare in necunoscutul reprezentat de viitorul care se desface in fata noastra cu poate preamultele lui optiuni: sa ajungem candva a spune, relaxat precum latinul “Omnia mea mecum porto!” – “Tot ceea ce am, port cu mine!”

Da!

La o zi dupa intalnirea pe care am avut-o cu clasa a VI-a B, intr-o pauza pe care am luat-o cu totii intre doua bulgareli, cred ca raspunsul ar trebui sa fie: “MERGEM LA SCOALA PENTRU … A CONTINUA SA MERGEM LA SCOALA!” 🙂


Gheorghe Lazar - ne mai inspira si azi, sau trecem la modelul american al Scolii Eficiente?

Biblioteca Societatii “Steaua” publica in 1916, anul intrarii Romaniei in primul Razboi Mondial, un omagiu “celui dintai invatator de ideal national – Gheorghe Lazar – la o suta de ani de la deschiderea scolii lui”: carticica este semnata de Nicolae Iorga, “invatator de acelasi ideal”… Intr-o analiza a esentialului, pe care il descrie cu pana usoara – stiind ca va fi citit de masse -, Iorga reconstruieste atmosfera din Principate – dupa un veac de grecizare fanariota a fiintei poporului nostru.

Primele Scoli Romanesti de dincoace de Munti – cea a lui Asachi in Moldova si respectiv a lui Gheorghe Lazar in Tara Romaneasca ofera, aproape spectaculos, sansa predarii in limba română a unui discurs naţional … abia la inceputul veacului al XIX-lea!  Explicand filonul patriotic din care provine Gheorghe Lazar, Iorga nu are cum sa nu pomeneasca de atmosfera de competitie intre românii neuniţi şi cei uniţi din Ardealul conectat mai devreme la Ideea de ŞCOALĂ NAŢIONALĂ. Astfel, retinem “puternicele si marile cuvinte”  ale unui Samuil Micu Clain, care deplânge soarta neamului său descendent din Traian:

“Neamul nostru cel românesc odată şi el să număra între puternicele neamuri şi între oamenii cei tari si între înţelepţi şi învăţaţi, iar acum atâta de supus şi de ocărât iaste, şi cu atâta prostie încărcat, cât nici învăţătură, nici ştiinţă, nici arme, nici legi, nici orânduială bună întru tot neamul care se zice astăzi Români, nu iaste, ci, ca neşte nemearnici şi orbi, într-un labirint învârtindu-se şi înfăşurându-se, de la străini şi de la varvari doară şi de la vrăjmaşii neamului nostru cer şi se împrumutează şi de carte şi de limbă şi de învăţătură. O, grea şi dureroasă întâmplare!”

Ajutat de schimbările politice din prima jumătate a secolului al XIX-lea, anume revenirea la domniile pământene după Revoluţia lui Tudor, Şcoala de la Sfantul Sava organizată de Gheorghe Lazăr constituie pentru Iorga (în anul 1916!) un moment de preschimbare a lipsei de identitate în fiinţă naţională, anume prin începuturile Învăţământului Românesc la Sud de Carpaţi.

Dacă punem alături, aceste începuturi fragile ale învăţământului nostru, cu problemele pe care zic că le au americanii astăzi, rămânem şi mai mult pe gânduri. Intr-o cercetare data publicitatii in Decembrie 2011 de catre  NATIONAL BUREAU OF ECONOMIC RESEARCH – doi cercetatori americani Dobbie si Fryer isi pun intrebarea ce anume face SCOLILE SA FIE MAI EFICIENTE, adica sa aibe rezultate mai bune … (pentru download studiu aici – http://nber.org/papers/w17632 ).

De unde ingrijorarea lor? E simplu – desi ocupa locul 4 in randul tarilor OECD in ce priveste banii investiti in educarea unui copil din ciclul primar/gimnazial – 10.768$/capita … sunt destul de tristi ca se situeaza, la categoria “15 ani”, pe locul 25 la mathe, locul 17 la stiinta si 12 la citit … ca sa spunem asa, nu au un Return on Investment (ROI) foarte bun! 🙂

Dar daca Americanii (sau te-miri-ce Print al Desertului din Dubai) rezolva in mod obisnuit problema competentelor prin importul de creiere, putem astepta acelasi lucru de la cei care conduc astazi Romania? Pana una alta, pentru a reduce riscul esecului – am inceput “scoala paralela” a meditatiilor (la americani, e oficial si se cheama “Tutoring Programs”) …


As spune ca o relatie in care unul (elevul) are numai de castigat (invatatura – adica o combinatie de cunostinte si educatie/moralitate) iar celalalt (profesorul) are numai de oferit (pasiune, cunostinte, pregatire continua) … este aparent, o relatie dezechilibrata.

Spun “aparent” pentru ca nu putem exclude din ecuatie “dragostea de catedra”, “harul de a preda”, “pasiunea pentru o anumita materie” – fara de care profesia de educator este de neimaginat!

Nu banii (jenant de putini fata de importanta activitatii depuse) ii fac fericiti pe profesorii din sistemul educatiei nationale, subrezit de loviturile si umilintele unor politicieni inconstienti sau rau-voitori.

Dar daca nu banii sunt aceia care ii motiveaza, cu siguranta ca lipsa lor nu are cum sa stimuleze o ridicare a nivelului discursului profesoral…

Recent, atitudinea realmente ostila a unora dintre profesorii fiului meu – elev in clasa a V-a la Colegiul German din Bucuresti, ma face sa ma intreb … daca am dreptul de a solicita performanta si atitudine responsabila profesorilor?! Eu, parintele de astazi, pot oare sa am pretentia unui discurs de calitate din partea unei scoli de stat, in numele copiilor nostri si in memoria educatorilor care ne-au netezit candva drumul cunoasterii? Asta – inainte ca vreun impertinent sa imi toarne o replica de genul “Daca nu va convine, mutati-l la o scoala particulara!”

Ei bine, inainte ca impertinentul sa deschida gura, am sa spun raspicat: eu cred ca nu (mai) am acest drept! Inteleg ca l-am pierdut, atunci cand am acceptat (tacand) ca o crestere salariala sa le fie fluturata pe la nas, ca si cum acesti oameni ar trebui sa accepte orice din partea unei clase politice votate … democratic (adica alesii acelora care au fugit de scoala ca dracul de tamaie!).

Cred mai degraba ca trebuie sa completez cu grija, in particular, ceea ce sistemul de stat se pare ca nu mai are resurse disponibile de a oferi!

In schimb imi rezerv un ultim drept: acela de a reactiona in momentul in care unii dintre acesti umiliti ai soartei liber acceptate par a se stramba sub rautatea firii lor mai slabe.

Si acum, faptele.

Prima teza din viata de elev – profesoara intarzie 20 de minute. Apoi, relaxata, striga catalogul. Abia pe urma, permite inceperea lucrarii … Nici un copil din clasa nu termina, evident, toate cele 13 exercitii! Ce-i de facut?!