La începutul anilor 90 ai secolului trecut, România a decis să treacă de la un sistem comunist, centralizat ca economie şi dictat în conştiinţe – la un sistem capitalist, liberalizat în piaţă şi aerisit în gândire. Cele trei idealuri pe care le-a clamat sângeroasa Revoluţie din Decembrie 89 – libertate, democraţie şi demnitate au trebuit să stea la fezandat vreme de două decenii pentru ca aducerea lor în dezbatere publică să fie mai imperioasă ca oricând…

Unde suntem astăzi, faţă de acum 20 de ani e o întrebare care ne frământă mai ales prin aparenta lipsă de ţel a luptei noastre pentru existenţă. Caragialesc, am spune că putem accepta să trăim de pe-o zi pe alta, numai de-am şti încotro ne sunt îndreptaţi paşii!

Am privatizat obiective industriale şi agricole, lăsându-le în paragină pentru a le scădea valoarea – apoi ne-am bucurat lăsându-le a fi preluate de „salvatori” care s-au îmbogăţit rapid, sub ochii noştri miraţi de noua filosofie a managementului de marketing. Modelul acesta, mai mult sau mai puţin bun pentru hoteluri, ceapeuri sau combinate industriale, în care s-au specializat conducătorii noştri politici, nu a avut cum să funcţioneze în cazul ŞCOLILOR şi SPITALELOR – ambele intrate (ne)oficial în colaps. Incendiile din maternităţi sau pornografia din şcoli sunt doar semnale ale începutului unui sfârşit la care nu putem asista pasivi.

A fost atât de uşor să schimbăm directorii pe criterii politice – dar atât de greu să stabilim o strategie pe termen lung pentru educaţie şi sănătate, cu atât mai mult cu cât ambele reprezintă pilonii pe care fiinţăm ca naţiune, cultura noastră în acţiune, puterea şi ştiinţa noastră de a ne gospodări!

Am desfiinţat Partidul Comunist Român şi am înfiinţat Frontul Salvării Naţionale. A trebuit să rezolvăm – şi am rezolvat operativ, problema vidului de putere. Dar în locul idealurilor comuniste, chiar aşa utopice cum erau … ce am ştiut să punem în loc? În locul umanismului socialist, utopic şi nefuncţional: am găsit acel ceva înlocuitor?
Aparent, nimic – sau poate a aflat cineva principiile şi valorile noii filosofii după care ne trăim viaţa?
Am lăsat să se dezvolte, mult mai lent dar cu atât mai profund, un vid de personalitate pe care nici restaurantele MacDonald’s, nici Mall-urile şi nici Televiziunea în culori nu îl vor putea umple. A copia o personalitate străină înseamnă să vrei să intri cu forţa în pantofii altcuiva: în poveste, au fost pretendente care şi-au tăiat din picior pentru a fi alese – dar nici un prinţ nu-şi va alege o mireasă sângerândă!

Îmbogăţirea individuală nu poate înlocui idealurile unei naţiuni, după cum frunza din logo-ul brandului nostru de ţară nu poate înlocui groaznica lipsă de identitate atunci când în concediu la Marea Neagră de pildă, cauţi modalităţi de petrecere a timpului liber… cu dorinţa de a simţi un pic din fiorul românesc: fie bucătărie, fie folclor, fie vinuri… Nimic. Singurul lucru pe care l-am reţinut cu oarecare amuzament: nişte ciori carghioase, care încercau zadarnic, în briza mării, să imite planarea unor pescăruşi profesionişti în îmblânzirea vântului!

Cioară autodepăşindu-se (Thanks, Getty!)


Lucrurile s-au desfăşurat cu sistem, nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării…

Un idol media al nemţilor – STEFAN RAAB, care e un actor simpatic, Entertainer cu “E” mare, compozitor (!), plin de poante şi cu emisiuni de succes (TV TOTAL) la PRO SIEBEN (un fel de ProTV al Germaniei) organizează o mare PRESELECŢIE de compoziţii GERMANE pentru OSLO 2010… Participă la această preselecţie vreo 5000 de entuziaşti, care cu treabă – care fără, (după cum puteţi auzi mai jos ca exemplu!)

Deşi înnebunit de un atare aflux de doritori de afirmare – Stefan Raab îşi păstrează cumpătul şi implementează formatul de show stabilit: “UNSER STAR FUER OSLO” – adică alege 20 de participanţi şi face în perioada Februarie-Martie 2010 un MARATON de emisiuni, în sistem eliminatoriu – până rămâne o singură voce care să reprezinte GERMANIA…

Mai are vreo importanţă că Lena cântă în engleză? Dar faptul că echipa textier/compozitor este o combinaţie  de succes americano-daneză?… Nemţii au dus trofeul acasă! Şi sunt gata să pun pariu că după aventura lui de la REAL MADRID, Jose Mourinho va avea oferta de la BAYERN!

P.S. 1 – în finala selecţiei din Germania, pentru a nu induce subiectivitatea în sistemul de vot – cele două fete au cântat aceleaşi melodii. Numai una din ele a mers la OSLO. ( pentru videoclip integral: http://www.youtube.com/watch?v=esTVVjpTzIY)

P.S. 2 – “Play” mai jos pentru un fragment din finala nemţilor (apropo, televiziunea lor de stat-ARD a colaborat cu una comercială- PRO SIEBEN pentru acest proiect!)