June 14, 2010
June 14, 2010
Primul corner în min.4, prima ratare … aparţine australianului cu nume spaniol – Garcia! “Măi să fie, şi-au naturalizat australienii puii imigranţilor şi şi-au făcut echipă mare!”, îmi zic…: “să vezi ce-o să aibe de tras nemţii în primul lor meci la CM!”
Lucrurile nu stau însă deloc aşa: nouarul polonez din echipa Germaniei, Lucas Podolski primeşte o pasă de geniu de la Thomas Müller, şi deschide scorul. Apoi, meciul se încinge: turcul Özil de la nemţi ia un galben din prea mult entuziasm; croatul Culina de la australieni ne convinge de talentul strămoşilor cu un cap “peste”, dar cei care îşi văd de treabă sunt tot slavii din Mannschaft: e rândul lui Miroslav Klose – care face 2-0!
E pauză – şi în loc să mă gândesc la marele absent Michael Ballack, mă uit în grabă pe traseul Germaniei după ce va termina grupa pe primul loc. Cel mai probabil, după o Americă în optimi se va întâlni în sferturi cu Argentina lui Messi. Îmi aduc aminte cât de mult mi-am dorit să văd o finală Bayern-Barcelona… însă geniul lui Mourinho a voit gloria pentru el! Vine el şi spectacolul de clasă – suntem siguri de asta!
Samoanul Tim Cahill e eliminat destul de uşor prin minutul 55 – iar cuvântul de ordine al disciplinatei echipe a Germaniei pare a fi: fără fault, fără accidentări, fără cartonaşe, nu vă forţaţi, avem 2-0, Alles ist in Ordnung!
Însă jucătorii îşi respectă statutul şi suporterii care au venit de departe: Thomas Müller binemerită golul de 3-0 apoi intră brazilianul Cacau pentru a stabili scorul final – 4-0 pentru nemţi!
În finalul meciului, pentru a demonstra pasiunea pentru sincretism şi toleranţă, Joachim Löw îl introduce pe conaţionalul său (“der spanierdeutsche”) Gomez – pentru a-l acomoda cu atmosfera vuvuzelelor, aşa cum se aud ele din teren.
Pentru marea echipă internaţională a Germaniei, urmează spectacolul cu sârbii din grupe … dar undeva pe traseu, poate vor întâlni Argentina lui Lionel Messi! Să te ţii atuncea, rating :-)!
P.S.: mai ştii, dacă nu se grăbea FRF-ul cu acordarea cetăţeniei unui Max Nicu prea dornic de afirmare şi compromis – poate ne mândream acum şi noi cu un vlăstar daco-roman luptând sub culorile steagului “Rot-Gold-Schwarz”!
June 13, 2010
Steagul tricolor al Serbiei, cu acvila bicefală în centru – semn al unei ortodoxii mândre de descendenţa sa bizantină intră pe terenul cu nume imposibil hărăzit de tragerea la sorţi: TSCHWANE, în Pretoria.
Sorţii ca sorţii, dar munca şi-au dovedit-o în meciurile cu noi şi cu Franţa, nefiind puţin lucru să se califice de pe primul loc în grupă. În filosofia care ne-a rămas, aceea a lui “ce-ar fi dacă” – ne imaginăm pe sârbi campioni mondiali numai pentru a ne găsi scuza în faţa universului fotbalistic – aţi văzut ce grupă tare am avut în calificări?
E meci greu pentru sârbi – joacă cu vicecampionii Africii, tânăra echipă a Ghanei. Dacă n-ar fi vuvuzelele astea – ce-ar fi în locul lor?
Prima repriză e o măsurare reciprocă a forţelor. Milovan Rajevici e pus să lupte împotriva propiei sale ţări. Radomir Antici nu admite egalul ca opţiune de lucru.
Kingson – portarul ghanez e un personaj cu care nu ai dori să te întâlneşti seara pe străzi lăturalnice. Asta o simt probabil şi sârbii şi pe rând, Kolarov şi mai apoi Stankovic încearcă poarta… Nu e mare lucru, însă faţă de nimic?
Pantelic schimbă partea de pe stânga pe dreapta – şi am în faţa ochilor imaginea lui zâmbind în timpul imnului – fericit că a ajuns la acest turneu mondial.
La pauză se intră cu zero egal, pentru ca la reluare să se radicalizeze efortul combatanţilor pentru cele trei puncte atât de importante când eşti în grupă cu Germania.
Minibara ghanezilor contează mai puţin decât felul în care aceştia aleargă pe teren: băieţi tineri, dornici de afirmare, fără complexe, puternici, care au în fotbal şansa vieţii lor.
Lukovic de la Udinese ia însă al doilea galben şi iese de pe teren. Are numărul 13 pe tricou. O fi ghinionul lui Antici, care îşi reaşează brusc nodul cravatei. Îl strânge – dar în 10 oameni, sârbii au prima fază mortală pe care o ratează Krasic. Urmează Vidici, Ivanovici. Pentru plavii din lumea întreagă se apropie starea de infarct.
Ca un blestem al înţelepciunii balcanice, rod al meditaţiilor prea profunde asupra fotbalului: “OCAZIILE SE RĂZBUNĂ!” Kuzmanovici face henţ în careu. Gyan de la Rennes trage cu sete şi e 1 la 0 pentru Ghana. Acum au în fine şi vuvuzelele rostul lor, că doar nu sunt fani sârbi cei care suflă în trompete.
Gyan mai dă o bară şi iese de pe teren în ovaţiile stadionului.
Meciul se termină în careul ghanez, iar sârbii mai au o singură şansă: să bată tot, în rest.
June 12, 2010
Suntem la pauza meciului Grecia-Coreea de Sud, şi încerc să îmi imaginez cum ar reuşi să ţină piept o selecţionată a Balcanilor acestor vitezişti disciplinaţi îmbrăcaţi în roşu…
Nu cred că e de vină nici culoarea echipamentului şi mi-e greu să pun apatia jucătorilor eleni pe seama crizei care i-a lovit rău în peninsula natală – leagăn al civilizaţiei europene…
La golul din faza fixă, grecii din teren au dormit. Probabil că acasă la ei, mulţi tineri talentaţi îşi vor fi muşcat pumnii că nu au fost băgaţi în seamă la selecţie. Nici ei, nici noi nu putem renunţa la cei care au rămas doar cu numele – ciudat, de parcă în Balcani ar fi circulat legenda lui El Cid Campeador! Ne lipseşte probabil tehnica schimbului de generaţii.
Acest meci al ousiderilor grupei B nu face altceva decât să ajute moralul unor sud-coreeni aflaţi în competiţie cu fraţii lor din nord dar mai ales cu o imagine de acum 8 ani, când pe nedrept au reuşit să elimine Italia…
Pe nedrept? Timpul estompează până şi cele mai mari nedreptăţi. Istoria aparţine câştigătorilor, iar până una-alta, Italia e capioana en-titre.
După golul lui Soo, vine şi golul şeptarului Park (de la Man United).
Intră Kapetanos, anunţat ca ultimă şansă de către speakerul TVR-ului. Poate un om să rezolve ecuaţia unei echipe întregi? Îl vor ajuta rugăciunile stăpânului său de la Steaua?
Fotbalul are legile lui, iar combativitatea (sau “tupeul” – cum îi spune Hagi, amuzându-se de isprăvile sale din tinereţe) nu poate fi provocată metafizic. Mai ales dacă motivaţia e … una financiară iar lupta are loc pe un stadion ce poartă numele lui Nelson Mandela!
June 11, 2010
A-nceput!
Într-o atmosferă foarte grea, Mexicul a dominat clar prima repriză – rămâne să ascultăm pe cei cunoscători dacă li s-a refuzat pe nedrept un gol perfect valabil (comentatorii TVR-ului nu s-au exprimat în legătură cu apărătorul sudafrican aflat bine mersi pe linia porţii!). Personal – cred că a fost gol, numai că nu am regulamentul la-nedemână.
Imaginea antrenorului Javier Aguirre – foarte asemănătoare lui Ceauşescu, nu vi s-a părut? Sau m-o fi apucat pe la lingurică … dorul de dictator?!
Am reţinut golul lui Tshabalala şi goana din ultimul minut a lui Mphela care a dat-o în bară. Din păcate, pentru că am fi înregistrat deja prima surpriză a Campionatului…
Un egal despre care credem că dezavantajează Mexicul – dar şi un prim semnal din partea continentului gazdă, care nu mai are de mult complexe de inferioritate, la fotbal cel puţin…
Deşi acasă, în faţa televizorului, fără a respira aerul alături de cei 80.000 de spectatori, m-a impresionat realmente, prin dimensiunile sale ieşite din comun SOCCER CITY-ul din Johannesburg – stadion care s-ar fi inaugurat abia acum trei săptămâni. Splendid.
Calin Diaconu 