Nu a venit Argentina. Dar la un moment dat, vom incepe, totusi.

Inainte de adevarata inaugurare a noului stadion “23 August” – sau, cum ii spune acum “National Arena” (dintr-o umilinta suplimentara si oarecum inutila fata de noii stapani – care-or mai fi si aceia?), sa ne gandim la asteptarile pe care le avem … de la cei ce vor juca in viitor: fie in meciuri de Campionat, meciuri europene sau meciuri ale echipei nationale.

Vom incepe bine, cu un meci contra Frantei.

Dupa esecul organizarii meciului cu Argentina lui Messi care n-a mai prins avionul la timp, a urmat demisia lui Ionut Lupescu ( din pacate fara vreo directa legatura cu anularea meciului inaugural ) – iar acum, la inceputul lui Septembrie, vom afla cat de competitivi suntem la export.

Franta nu are motive sa ne ierte – dar presimt ca baietii lui Piti se vor concentra si vor juca la sacrificiu, fiindca le-a fost promisa o prima inedita: castigati cu Franta si admit reintoarcerea lui Mutu si Tamas! Cinismul lui Piturca a atins cote de pe care putini le-ar fi banuit – adica jucati cu seriozitate, si va inlocuiesc cu niste neseriosi, de care ma bucur ca am scapat :-)!

Nu pot estima cat de mult ne vom apropia prin acest nou stadion de elita fotbalului mondial, dar fenomenul stadion-presiune/sustinere public-rezultat este cat se poate de real si merita urmarit. Doar de aceea, s-au desfiintat pistele de alergari (atletism) – nu? Altfel, ce legatura gasiti intre Stadioane si Elite?!


ŞI CĂDEAU, MĂRI, CĂDEAU/ UNUL DE-ALTU’ SE LOVEAU/

SE-NFIOARĂ IARBA VERDE/ CĂ GERMANIA NU VA PIERDE!

CAD DUŞMANII CA POPICELE...

CUM AU AJUNS AICI

O vom denumi CEA DE A DOUA FINALĂ … DIN SFERTURI!

Şi va fi nevoie de multă pregătire psihologică pentru a rămâne concentraţi pe meci, căci după acest superexamen va urma un al doilea, la fel de “tare” – o semifinală pe viaţă şi pe moarte cu una din echipele cu pretenţii la titlu: Spania sau Portugalia sunt pe partea aceasta de tablou…

Pentru ambele echipe, atât pentru Germania, cât şi pentru Argentina – lecţiile psihologice are cine le ţine. În staff-ul ambelor formaţii se regăsesc campioni mondiali care pot povesti cu amănunte luptătorilor de astăzi despre gustul cupelor de şampanie din care au sorbit mai ieri…

Pentru a ajunge aici, Germania a depăşit Anglia. O Anglie care ne-a arătat că în 5 minute este în stare să răstoarne tabela de marcaj, indiferent de încărcarea acesteia… Mare păcat de golul lui Frank LAMPARD! Ar fi fost 2-2 şi s-ar fi intrat altfel la cabine. Englezii, cu spiritul lor de fair-play nu au primit instrucţiuni la pauză de a forţa un penalty – probabil că ar fi fost acordat în compensare…

Puternica echipă a Mexicului a fost şi ea debusolată de acordarea gratuită a unui gol din offsaid… Avea sau nu Argentina nevoie de acest “cadou otrăvit”? Cert este că Mexicul a trebuit să-şi schimbe tactica şi, alergând după egalare – a mai primit două boabe. Cinste lor că nu s-au lăsat până nu au înscris golul de onoare! Menţionăm pentru frumuseţe prestaţia lui Tevez şi setea mereucrescândă a lui Messi, după un gol care încă nu vine…  Ce se va acumula mai mult în sufletul tânărului leu argentinian: frustrarea sau foamea de gol?

Cele două optimi au fost câştigate de două dintre cele mai “convingătoare” echipe ale Mondialului sud-african. Urmează ca una din ele să plece acasă – şi, indiferent care va rămâne, se va încărca pe umeri cu datoria de onoare de a merge… până la capăt!

Pe masa FIFA ar trebui să existe deja un proiect al “video-challenge”-ului, pentru competiţiile viitoare – altfel, sportul rege riscă să rămână în urma timpurilor tehnologice pe care le trăim…

CUM AU JUCAT

… suntem în minutul 68 al acestei finale atât de aşteptate de microbiştii din lumea întreagă. Se iau la trântă din nou, la doar o zi distanţă faţă de meciul Brazilia – Olanda continentul cel mai experimentat şi continentul cel mai dăruit cu talent…

… e minutul 68 şi am avut timp să ne imaginăm indicaţiile de la pauză ale unui antrenor pasional: “Iubiţilor, nu-i nimic grav – am luat acel gol la începutul primei reprize. Atâta tot, dar puteţi să-i bateţi, trebuie să-i batem! Nu vă lăsaţi! Oricum trebuie să dăm gol ca să-i batem – aşa că 1-0 sau 0-0 e tot aia! Hai, capul sus, sunteţi pume, sunteţi tigri, pe ei, leii mei, copiii mei…”

… e minutul 68 şi pe tabela de marcaj nu s-a schimbat nimic, din acel minut trei în care Thomas Mueller a reuşit o deviere pe cât de subtilă pe atât de fermă a unei centrări “la întâlnire” marca Schweinsteiger! Nu numai că pe tabelă nu s-a schimbat nimic, însă pauza sfaturilor emoţionale nu a reuşit să schimbe nimic în jocul Argentinei! Să ai un jucător ca Messi şi să nu reuşeşti să-l pui în valoare?!

… e minutul 68, şi pe GREENPOINT STADIUM se predă o lecţie de combativitate germană. O lecţie poate dura şi un minut, o fracţiune de secundă chiar – cu o condiţie: să fie predată în mod autentic şi convingător. Thomas Mueller e căzut undeva la 18-20 de metri, DAR DIN CĂDERE – ÎL SIMTE PE PODOLSKI PE STÂNGA, ÎI ÎMPINGE SURPRINZĂTOR BALONUL, ACESTA ÎL SERVEŞTE PE KLOSE … şi înscrierea golului devine… O FORMALITATE!

’69 – Podolski nu are răgaz, parcă are pariul lui cu Klose, care să dea mai multe boabe în acest campionat mondial, încearcă o scăriţă…

’71 – Schweini dansează pe dreapta şi nu poate fi oprit decât prin fault…

’74 – Schweini face faza meciului, de data asta de pe stânga, face o demonstraţie a supranumelui de PANZER cât şi de acţiune purtată în regim de BLITZ … După un dans perfect, roteşte turela cu o pasă înapoi spre Arne FRIEDRICH – e 3-0!

Oricare echipă a planetei s-ar fi oprit un pic. Nu se mai putea întâmpla nimic – poate doar nişte nebuni de-ai lui Gerrard, îmbrăcaţi în roşu, cu tribunele-n spate şi cu motto-ul “Nothing is over until the fat lady sings” … Dar nu echipa Germaniei. Încearcă şi KLOOS un şut în minutul ’80 – dar e ziua lui KLOSE care mai are energia pentru a dedica o tumbă suporterilor în minutul ’89, după ce finalizează un contraatac al lui Oezil…

Nu s-a mai văzut aşa ceva. Planeta fotbal s-a cutremurat. Se vede că nu ştie cum să reacţioneze – parcă ar fi printre figuri de ceară, dar Merckel, la tribuna oficială, aplaudă …

Fabulous Germany


Primul corner  în min.4, prima ratare … aparţine australianului cu nume spaniol Garcia! “Măi să fie, şi-au naturalizat australienii puii imigranţilor şi şi-au făcut echipă mare!”, îmi zic…: “să vezi ce-o să aibe de tras nemţii în primul lor meci la CM!”

Lucrurile nu stau însă deloc aşa: nouarul polonez din echipa Germaniei, Lucas Podolski primeşte o pasă de geniu de la Thomas Müller, şi deschide scorul. Apoi, meciul se încinge: turcul Özil de la nemţi ia un galben din prea mult entuziasm; croatul Culina de la australieni ne convinge de talentul strămoşilor cu un cap “peste”, dar cei care îşi văd de treabă sunt tot slavii din Mannschaft: e rândul lui Miroslav Klose – care face 2-0!

E pauză – şi în loc să mă gândesc la marele absent Michael Ballack, mă uit în grabă pe traseul Germaniei după ce va termina grupa pe primul loc. Cel mai probabil, după o Americă în optimi se va întâlni în sferturi cu Argentina lui Messi. Îmi aduc aminte cât de mult mi-am dorit să văd o finală Bayern-Barcelona… însă geniul lui Mourinho a voit gloria pentru el! Vine el şi spectacolul de clasă – suntem siguri de asta!

Samoanul Tim Cahill e eliminat destul de uşor prin minutul 55 – iar cuvântul de ordine al disciplinatei echipe a Germaniei pare a fi: fără fault, fără accidentări, fără cartonaşe, nu vă forţaţi, avem 2-0, Alles ist in Ordnung!

Însă jucătorii îşi respectă statutul şi  suporterii care au venit de departe: Thomas Müller binemerită golul de 3-0 apoi intră brazilianul Cacau pentru a stabili scorul final – 4-0 pentru nemţi!

În finalul meciului, pentru a demonstra pasiunea pentru sincretism şi toleranţă,  Joachim Löw îl introduce pe conaţionalul său (“der spanierdeutsche”Gomez – pentru a-l acomoda cu atmosfera vuvuzelelor, aşa cum se aud ele din teren.

Pentru marea echipă internaţională a Germaniei, urmează spectacolul cu sârbii din grupe … dar undeva pe traseu, poate vor întâlni Argentina lui Lionel Messi! Să te ţii atuncea, rating :-)!

P.S.: mai ştii, dacă nu se grăbea FRF-ul cu acordarea cetăţeniei unui Max Nicu prea dornic de afirmare şi compromis – poate ne mândream acum şi noi cu un vlăstar daco-roman luptând sub culorile steagului “Rot-Gold-Schwarz”!