March 21, 2013
March 20, 2013
Advertising Association – o Asociatie de profil din Marea Britanie – are o idee fixa, pe care merita sa o retinem: in lumea de azi, publicitatea are un rol bine definit in mersul economiei.
Pentru a rosti convingator acest crez – ca nimic nu se invarte fara publicitate (sau daca se invarte, merge prea incet pentru ritmul impus de stadiul de dezvoltare al omenirii) -, e nevoie de masuratori foarte exacte, e nevoie ca firmele de cercetare sa prezinte studii relevante.
Iata mai jos un filmulet care se rezuma la adevarul matematic al cifrelor …
Ei? V-ati convins?
Si asta nu e tot, pentru ca o Asociatie nu trebuie sa-si planga singura de mila, trebuie sa aibe o agresivitate directionata spre cei care ar putea misca lucrurile. Scurtatura duce spre Guvernul Majestatii Sale, “somat rational” sa vorbeasca mai mult despre politicile sale economice, pentru a explica si a crea acea stare de incredere atat de necesara climatului de afaceri sanatos (unde “sanatate” se poate traduce linistit cu “crestere”).
Mai jos, un articol care semnaleaza efortul de convingere in preajma stabilirii Bugetului. Engleza din Insula merita efortul lecturii riguroase :-)!
Ahead of today’s Budget announcement, the organisation has written a letter to the Prime Minister and the Chancellor to make the case for a relaxation of central controls on government adspend.
The missive, which is signed by AA chief executive Tim Lefroy, says “when it comes to growth, advertising and government need to talk”.
“We don’t suggest that our activities are a magic bullet for the economy but private sector confidence, innovation and investment in marketing new projects will be significant factors in recovery,” Lefroy writes.
He points to the Governor of the Bank of England Sir Mervyn King’s claim that there are “appallingly low awareness amongst SMEs and business of a range of Government funding and support schemes”.
These programmes, which include Funding for Lending and the Enterprise Allowance Scheme, “need publicity and we ask you to re-instate Ministerial discretion to invest in advertising to promote them”, says Lefroy.
“This is not panacea, nor is it special pleading. It is pragmatism which would expose the government’s growth strategy, turn policy into progress and send a confident signal to British business.
“The costs are tiny in the scale of government expenditure; the returns would be immediate and positive,” the letter concludes.
Under the last Labour Government, COI spend rocketed to £532 for 2009/10 but has been radically reduced since the Coalition Government came to power in 2010 and the COI was abolished.
For the 2012/13 financial year, the Government has predicted that it will spend £285 on marketing, a significant increase on the £168m it spent during its first year in office.
(apud Marketing Magazine, Haynet)
March 16, 2013
Pentru ca ele exprima pe de-o parte politici (ale clasei conducatoare), iar pe de alta parte sunt raspunsul masselor la aceste politici, ce intelege omul de rand ca are de facut …
Odata cu “deschiderea Chinei” catre economia mondiala, intreaga coasta de sud su est a inceput sa se “incinga” de fabrici (productie industriala), poluare si bineinteles, resursa umana – atrasa de mirajul unui trai mai bun.
Daca intr-o luna poti castiga cat intr-un an, ce vei face, ştiind că timpul ţi-e limitat, iar familia are nevoie de ajutorul tău acum? Reacţia chinezului de rând a fost una normală … s-au deplasat masiv spre locurile care promiteau eliberarea de spectrul foamei, de sărăcie.
Cum ar arăta o asemenea analiză pentru România, când ştim că avem câteva milioane plecati in Italia, Spania, Franţa? … Diferenţa principala e ca aceia se vor contopi in noile lor vetre, uitand (in maxim trei generatii) de limba si origini, iar tara e fara doar si poate mai saraca fara locuitorii ei …
March 15, 2013
Veti spune ca pentru un fost profesor de istorie, atunci cand este incercat de dorul de catedra, sa tina ore in somn – unui auditoriu imaginar, e un lucru normal …
Asa banuiesc ca se va fi intamplat si asta noapte, daca m-am trezit in minte cu sintagma “Dacii elvetieni” …
Hopa, ai gresit!, mi-am spus, te gandeai poate la “dacii liberi”, cei ramasi in afara teritoriului provinciei romane “Dacia”, aceea cucerita de Traian in 106 dH … Sau, te-oi fi lasat influentat in somn de radacinile ascunse ale retoromanei, de ai ajuns sa crezi ca si pe stramosii elvetienilor de-azi i-au invatat, candva, dacii, limba latina …?! 🙂
De fapt, lucrurile sunt mai logice decat par la prima vedere.
Sa luam clasicul exemplu din J.S. Mills – cel cu analiza expresiei “Balaurii sunt serpi care scuipa foc”. Vom avea, succesiv, propozitiile (1) “Balaurii scuipa foc” si (2) “Balaurii sunt serpi” pentru a concluziona, firesc, ca (3)”Unii serpi scuipa foc”. Ceea ce, oricat de frumos ar fi construit – este fals, nu-i asa? Pentru ca in mod normal, ar trebui sa ne abtinem, spunand: “In imaginatia noastra, unii serpi scuipa foc”. Cu asta, punem lucrurile acolo unde le e locul.
Daca adaugam faptul ca expresia “Dacii elvetieni” m-a trezit din somn in dimineata de dupa eliminarea Stelei de catre Chelsea, atunci putem avea explicatia plauzibila a unui vis care exprima neputinta imaginatiei noastre de a transforma realitatea pana la capat! Vorba lui Tudor (12), la pauza, cand era 1-1 si noi eram calificati: “Auzi Tata, hai mai bine sa ne culcam acum!” … “Pai cum mai Tudore – ii zic -, si sa ne trezim abia dupa ce castigam Cupa?! N-o sa mai avem ce povesti nepotilor … :-)!”
Pentru ca jucatorii nostri sa fi fost mai buni decat ai lor, adica sa-i fi invatat noi pe englezi limba fotbalului, simt ca ar fi fost nevoie ca Tanase sa-si fi dat jos tatuajul, macar pentru o seara … scotand foc pe nari si nu scuipand sputa pe gazonul perfect al clubului londonez infiintat in 1905 …
March 12, 2013
Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Lui, ne invata Biblia.
Asta face – dupa unele filosofii mai indraznete, din vremea umanismului renascentist -, ca fiecare din noi sa fim intr-un fel, mici dumnezei.
De aici ar decurge, in sens bun, un mare respect pe care l-am avea de purtat fiecarui frate al nostru.
Si tot de aici, dar in sens rau, am fi condusi spre o anumita stare de infatuare, pentru ca e greu sa rezisti ispitei orgoliului de a fi de-o statura cu Creatorul tau.
Daca sunt intr-o pasa optimista, ma gandesc ca exista o majoritate a oamenilor “de bine”, care sunt smeriti si isi cunosc adevaratul lor loc. Nu te poti masura cu Cel-de-Sus, fara sa ai parte de un fior interior de supunere: la urma urmei, tocmai pentru ca esti asemenea Lui, stai cuminte, la locul tau.
Daca ma las prins de pasa pesimista, recunosc in jurul meu si in primul rand la mine, semnele decadentei sufletesti: cu cat ma inalt mai tare, considerand ca sunt mostenitor al unor calitati mai presus de fire, cu atat mai adanc mi se infige in inima pacatul orgoliului … care ma ingreuneaza in respiratie si imi abate atentia de la adevaratele bucurii ale vietii. Orgoliosul nu are cum sa se bucure de realizarile sale, pentru ca si le acopera de laude …
Nu vreau deci sa judec pe semenii mei. E mult mai bine asa, pentru ca nu sunt abilitat sa o fac: nu sunt vreo instanta de judecata si nici nu m-a rugat cineva sa-mi dau cu parerea.
Totusi …
Intalnesc tot felul de spete dintre cele mai ciudate, oameni despre care nu stiam ca pot tine in ei nemultumiri fara a le exprima, de pilda! Ma mira acest lucru, de parca ar fi ceva nou, ceva nemaiintalnit si nemaivazut.
Iarasi, ma las coplesit interior de surpriza nerecunostintei unora dintre oameni, care nu se multumesc cu ceea ce le pot eu oferi. E ca si cum m-ar acuza de rea intentie, inainte de a ma intreba, firesc “Tu (doar) atata poti?”…
Mi se pare ca descopar o noua specie de oameni, care traiesc in mijlocul nostru, al caror sange s-a amestecat cu al nostru, care sunt-si-nu-sunt la fel cu noi ceilalti.
Citeam deunazi un material interesant despre neandertalieni si resturile genetice pe care ni le-au lasat mostenire in ADN-ul nostru (puteti citi integral materialul: aici).
Un lucru m-a surprins in mod neplacut, lamurindu-ma oarecum asupra lipsei de politete de care unii dintre noi dam dovada la un moment dat: procentul de ADN neandertalian difera, la fiecare din noi, intre 1% si 4% … Sa fie diferenta asta mare cauza mitocaniei unora?!
Din pricini genetice sau nu, Untermensch-ul exista – si poate fi definit exact asa: un sub-om, oprit din evolutia lui de pacatul mortal al orgoliului. De aceea, poate fi gasit atat in palate cat si in bordeie, la sat si la oras, … existenta lui strabate ca o constanta epocile istorice, un blestem al maimutei din care unii parca tin mortis sa se traga!
Uneori ma intreb daca e nevoie de arheologie pentru a descoperi Neanderthalianul din noi …
Calin Diaconu 