Ieri noapte m-am trezit privind cerul – a fost luna plina.

Mi-am adus aminte de Mare,  de “Cararea Lunii” … cea care nu-ti raspunde la intrebarea “Incotro?”, chemarea spre visare fiind inclusa in tema meditatiei!

Capatul lumii de la jumatatea lunii … e de fapt un sfert de luna care se intinde cuminte la picioarele tale, cinstind o amintire a puterii Soarelui!

luna plina


Cand trebuie introdusa, in mix-ul de comunicare al unui Lider,  strategia “Content Marketing”-ului?

Este corecta denumirea de “strategie” sau e mai degraba o abordare tactica (“tactical approach”)?

Fiind un angajament pe termen lung (daca planurile sunt sustinute de Branduri cu vechime, avand pozitie de Lider in domeniul lor – nici nu se poate gandi altfel …), cred ca putem vorbi cel mai corect despre o “decizie strategica”:  investitia in crearea de continut util consumatorului sau beneficiarului final este o solutie traditionala, care a beneficiat foarte mult in urma aparitiei uneltelor de tip “social media” (facebook, twitter, pinterest …) Vorba unui coleg din industrie: “Daca media clasica o sa sucombe sub povara crizei, e foarte probabil ca ne vom informa in viitor din publicatii ca ERSTE FINANCIAL NEWS sau BERGENBIER SPORTS GAZETTE …

Putem numi acest tip de solutie “in-house publishing” si o putem cataloga drept “ruda truditoare a publicitatii” fata de “starurile”, care raman in continuare “spotul de 30 de secunde la TV” sau “ad-ul de presa” … insa ii vom recunoaste meritele si contributia la discursul publicitar in decursul timpului!

De aceea, ma bucur sa va prezint, mai ales ca unul ce am avut o minima contributie la dezvoltarea proiectului Misiunea Casa, un panou al evolutiei acestei ramuri – pe care nu numai ca o indragesc dar o si sustin … plin de subiectivism, evident! 🙂

Istoria Content Managementului

Istoria Content Managementului


Incercarea de a desparti Agentiile de Clienti, prin decretarea unei legi care sa impuna relatia obligatorie directa intre Televiziune si Proprietarul Brandului/Beneficiarul campaniei, … impune reevaluarea cunostintelor si in cele din urma a rolului nostru in Piata: ce stim sa facem? la ce suntem buni? care este valoarea noastra, si de ce nu, care este pretul corect pentru serviciile pe care le livram? …

In acest sens, ne bucuram cand gasim la colegii nostri exemple prin care Clientul, multumit de creativitatea si rationalitatea Agentiei, aplauda la scena deschisa rolul pe care aceasta il joaca in viata lui.

Nu ar fi rau ca Primul Ministru Victor Ponta, presat de “urgenta chestiunii” sa duca ideea schimbarii si a transparentei pana la capat, legiferand un sistem ca acela din Franta, de pilda – in care 15% din Bugetul de comunicare este dedicat oficial Agentiilor … 🙂


Victor Ponta e un Premier cu personalitate. Ne-am dorit asta, pentru ca in varful Executivului bicefal, intre Palate, linistea si obedienta au gust de intelegere, de masinatiune, de cleste care strange democratia de partile ei cele mai intime …

Dupa ce Europa ar fi rostit cuvantul de pace – care la noi s-a tradus cu “renuntare la misto-uri inutile”, s-a facut liniste. Atat de convingatori au fost partenerii nostri din lumea civilizata, incat arta compromisului a fost din nou inventata.

Si, cum e suficient de liniste, suntem amenintati de plictis. Ori – nu putem accepta asta, noi cei cu sangele latin si spiritul balcanizat. Decat plictis, mai bine orice altceva. Plictisul pentru noi e un fel de mortificare, de anchilozare a firii. E un semn de imbatranire sau neparticipare, de excludere din valtoarea vietii, inainte de a fi un semn de normalitate sau intelepciune.

Ca sa nu se plictiseasca, Domnul Premier Victor Ponta a dat vineri seara o Ordonanta de Urgenta, prin care schimba regulile jocului in mass-media. Practic, e o mutare prin care se urmareste “salvarea” televiziunilor din “ghearele” industriei publicitatii. Adica?

E simplu. Pana acum, un Client avea un buget de cheltuit pentru a-si sustine vanzarile sau imaginea. Angaja o Agentie de publicitate, iar impreuna stabileau un plan de actiuni: alegeau sa spuna asta, atunci, acolo si mai ales acelora pe care-i selectau ca ar fi potriviti sa le asculte mesajul. Apoi, monitorizau rezultatele si o luau de la capat. Impreuna sau separat – in functie de gradul succesului (sau indeplinirea obiectivelor).

Clientul mandata Agentia sa negocieze cu Mass Media (televiziuni, presa, radio, outdoor, internet) in privinta planificarii (planning) si a cumpararii de spatiu/timp (buying).

Prin noua Ordonanta – daca am inteles eu bine – Agentia trebuie sa vina de mana cu Clientul la Televiziune, iar acesta (Clientul!) trebuie sa plateasca direct catre Statie contravaloarea serviciilor … de expunere mediatica!

Adica? Se impune o cedare fortata a Clientilor, prin interventia brutala din partea Statului in relatiile comerciale dintre firmele private, in favoarea unui singur tip de Media – televiziuni …

Cine are de castigat?

Aparent, departamentele de vanzari ale televiziunilor. Ele nu mai au de alergat dupa Clientii-Agentii, caci Agentiile vor fi obligate de lege sa-si predea Clientii  direct la Casieria Televiziunilor!

Ce frumos ar fi daca lucrurile ar sta atat de simplu! 🙂

Ce va urma e insa mult mai complicat. Sa incercam cateva previziuni:

1. Atacarea legii ca neconstitutionala, in tara si la Bruxelles. Cine are de pierdut ca a semnat pe o Ordonanta care contravine bunului simt?

2. Scaderea consumului de publicitate la Televiziune. In special la aceea despre care se banuieste/se stie ca ar fi generat ideea.

3. Revolta celorlalte “medii”: presa, radio si outdoor – care se vor simti defavorizate, discriminate pe buna dreptate.

Uite-asa, pe-un fond de liniste care se pare ca nu prieste deloc firii noastre latino-balcanice, Premierul a reusit sa isi faca un grup de noi prieteni – Agentiile de Media si de Publicitate din Romania! Daca planul lui secret a fost acela de a dispune de o forta de munca bine pregatita pentru sarcinile de partid si de stat care ne stau in fata … adica o reconversie profesionala “de sus in jos” – probabil ca a mutat in directia buna! 🙂

 


Intre visatori si cei care pun lucrurile in miscare – e o diferenta de “set-up” mental.

Steve Jobs e unul dintre cei care s-au adaptat perfect verbului “a face”, renuntand la timiditate si luandu-se la tranta cu frica.

Exemplul pe care-l da in fragmentul de interviu pe care l-am selectat pentru astazi, vorbeste despre curajul unui baiat de 12 ani de a suna la telefon o celebritate, pentru ca … stia exact ce doreste. Si, mai spune fondatorul Apple in interviu – nu a existat persoana careia sa-i fi solicitat ceva in viata, si sa nu fi primit!

Nu este asta o frumoasa comparatie cu “cereti si vi se va da”? La prima vedere da, pentru ca toti avem dreptul de a bate la usa Tatalui nostru – deci cu atat mai mult la usa vecinului, a fratelui mai mare, a prietenului … De ce n-o facem in mod constant?! Obosim cerind?

Pe de-alta parte, il avem pe Aristotel, care ne provoaca cu formula: “Cei care stiu, fac. Cei care au inteles, invata pe ceilalti.” … din care intelegem ca Steve Jobs stia, la varsta de 12 ani, ce trebuie sa invete si mai ales, de la cine.