“Pull-over” poate inseamna “a trage peste”, in sensul de “a te acoperi” cu ceva. Dar poate insemna si “a trage pe dreapta”, daca semnul ti-l face un politist american.

Puloverul a intrat in limbajul politicienilor romani odata cu Petre Roman, la Revolutia din Decembrie 1989. De atunci, de fiecare data cand “e de lucru”, cand trebuie sa ne concentram, sa aratam ca suntem zi si noapte la birou, ca nu mai avem liniste, ca punem conducerea tarii mai presus de propriile noastre interese, folosim puloverul in exprimarea solidaritatii cu lumea “casual” …

Asa si domnii de la Paul & Shark, au gasit de cuviinta sa imbrace un Prim Ministru la ora de maxima audienta, si sa-i dea drumul pe post: nimeni nu mai doarme in patul lui, cu totii suntem la deszapezit, etc.

Ce-ar mai fi de adaugat? … Sa le purtati cu placere :-)!

Pe Paul il vedem, insa unde e Rechinul?!

Pe Paul il vedem, insa unde e Rechinul?!


Victor Ponta e un Premier cu personalitate. Ne-am dorit asta, pentru ca in varful Executivului bicefal, intre Palate, linistea si obedienta au gust de intelegere, de masinatiune, de cleste care strange democratia de partile ei cele mai intime …

Dupa ce Europa ar fi rostit cuvantul de pace – care la noi s-a tradus cu “renuntare la misto-uri inutile”, s-a facut liniste. Atat de convingatori au fost partenerii nostri din lumea civilizata, incat arta compromisului a fost din nou inventata.

Si, cum e suficient de liniste, suntem amenintati de plictis. Ori – nu putem accepta asta, noi cei cu sangele latin si spiritul balcanizat. Decat plictis, mai bine orice altceva. Plictisul pentru noi e un fel de mortificare, de anchilozare a firii. E un semn de imbatranire sau neparticipare, de excludere din valtoarea vietii, inainte de a fi un semn de normalitate sau intelepciune.

Ca sa nu se plictiseasca, Domnul Premier Victor Ponta a dat vineri seara o Ordonanta de Urgenta, prin care schimba regulile jocului in mass-media. Practic, e o mutare prin care se urmareste “salvarea” televiziunilor din “ghearele” industriei publicitatii. Adica?

E simplu. Pana acum, un Client avea un buget de cheltuit pentru a-si sustine vanzarile sau imaginea. Angaja o Agentie de publicitate, iar impreuna stabileau un plan de actiuni: alegeau sa spuna asta, atunci, acolo si mai ales acelora pe care-i selectau ca ar fi potriviti sa le asculte mesajul. Apoi, monitorizau rezultatele si o luau de la capat. Impreuna sau separat – in functie de gradul succesului (sau indeplinirea obiectivelor).

Clientul mandata Agentia sa negocieze cu Mass Media (televiziuni, presa, radio, outdoor, internet) in privinta planificarii (planning) si a cumpararii de spatiu/timp (buying).

Prin noua Ordonanta – daca am inteles eu bine – Agentia trebuie sa vina de mana cu Clientul la Televiziune, iar acesta (Clientul!) trebuie sa plateasca direct catre Statie contravaloarea serviciilor … de expunere mediatica!

Adica? Se impune o cedare fortata a Clientilor, prin interventia brutala din partea Statului in relatiile comerciale dintre firmele private, in favoarea unui singur tip de Media – televiziuni …

Cine are de castigat?

Aparent, departamentele de vanzari ale televiziunilor. Ele nu mai au de alergat dupa Clientii-Agentii, caci Agentiile vor fi obligate de lege sa-si predea Clientii  direct la Casieria Televiziunilor!

Ce frumos ar fi daca lucrurile ar sta atat de simplu! 🙂

Ce va urma e insa mult mai complicat. Sa incercam cateva previziuni:

1. Atacarea legii ca neconstitutionala, in tara si la Bruxelles. Cine are de pierdut ca a semnat pe o Ordonanta care contravine bunului simt?

2. Scaderea consumului de publicitate la Televiziune. In special la aceea despre care se banuieste/se stie ca ar fi generat ideea.

3. Revolta celorlalte “medii”: presa, radio si outdoor – care se vor simti defavorizate, discriminate pe buna dreptate.

Uite-asa, pe-un fond de liniste care se pare ca nu prieste deloc firii noastre latino-balcanice, Premierul a reusit sa isi faca un grup de noi prieteni – Agentiile de Media si de Publicitate din Romania! Daca planul lui secret a fost acela de a dispune de o forta de munca bine pregatita pentru sarcinile de partid si de stat care ne stau in fata … adica o reconversie profesionala “de sus in jos” – probabil ca a mutat in directia buna! 🙂

 


In timp ce Coreea de Nord reactioneaza furios la antrenamentele de primavara ale americanilor in departata Asie, lumea politica romaneasca se infoaie din nou, de data asta in jurul temei “pe cine sa numim procuror general si pe cine punem sef la DNA?”.

Dl Prim Ministru Victor Ponta a reinventat diplomatia – solutia “win-win” -, acceptand dorinta lui Basescu si numind pe dna Codruta Kovesi la DNA. In acelasi timp, Dl Crin Antonescu explica de ce se simte tradat si isi retrage implicarea in Justitie: liberalii nu mai vor Ministerul, lipsiti de dreptul propunerii listelor de procurori.

Fisura in USL s-a produs. De-acum, incet-incet – dar cu perseverenta, problemele noi care vor aparea (fie adevarate sau false), vor eroda pana la disolutie constructia fortata dintre social-democrati si liberali … lovitura de gratie va fi momentul in care Basescu va pleca de la Cotroceni: dusmanul care i-a unit in trecut parasind colina, se va naste intrebarea fireasca “cine ocupa locul ramas gol?” …

Ceva ma face sa cred ca acel cineva nu va fi Antonescu. Soarta lui e de a face o figura frumoasa in opozitie, acolo ii sta bine, acolo se aprinde, acolo (simt eu si ar trebui sa vada si el) pare ca e destinul si farmecul sau …

Si totusi, ceva ma face sa sper ca din actualul scandal legat de Justitie, vor fi suficienti aceia care vor intelege ca regulile jocului trebuie schimbate: nu se poate practica la nesfarsit “numirea” in acele posturi care necesita profesionisti! Baieti, ati auzit de “concurs”?!

Ce ma mira, e cum o lume aflata practic in razboi, mai gaseste resurse meditative … iar noi, care ar trebui sa acuzam oboseala muncii (daca nu a meciurilor difuzate la ore neprietenoase), gasim resurse energetice pentru a urmari cu emotie reala talkshow-uri date parca in reluare, pana noaptea, tarziu …

 


Crin Antonescu este, fara indoiala, cel mai bun orator din politica noastra in acest moment. Am avea multe de pierdut daca nu l-am mai  auzi vorbind impotriva lui Basescu si in apararea unor principii in care si noi credem. Dar nu-l vom mai putea asculta de acum inainte, dupa deznodamantul anuntat ieri de Curtea Constitutionala.

Fiindca lucrurile au ajuns intr-un punct in care avem disperata nevoie sa constatam ca inca mai exista oameni cu demnitate.

Demisia lui Crin ar fi – teoretic -, un catalizator pentru renasterea demnitatii romanilor, calcati in picioare fara menajamente de papusarii interni si externi. Ar putea, teoretic, sa invioreze amorteala care ne-a cuprins pe toti … sa combata apatia care decurge din fatalitatea lui “nu mai e nimica de facut!”.

Demisia ar fi recunoasterea cu fair-play a infrangerii politice pe care am suferit-o noi toti – cei 8,5 milioane – care inca mai credem in puterea votului nostru.

Ar fi o palma data pe obrazul boicotarzilor maghiari dar si cancelariilor care nu accepta ca noi romanii avem inca putere de discernamant.

Demisia ar insemna ceva diferit fata de retragerea din viata politica: ar insemna retragerea dintr-un joc ale carui reguli de bun simt nu exista … (Nu poti lasa sa te arbitreze o Curte santajabila si nu poti accepta un cvorum pe niste liste interpretabile.)

De asemenea, demisia ar propulsa probabil PNL ca singurul partid al unei Opozitii demne. Nu poti ramane in alianta langa oameni despre care ai aflat ca sunt acuzati de frauda: unul ca a plagiat, altul ca s-a imbogatit necuvenit …

Demisia lui Crin dintr-un Parlament impotent si dintr-o Alianta esuata ar trebui sa fie semnalul unui nou inceput.

PNL s-ar putea declara sustinatorul Monarhiei Constitutionale, iar adevaratul razboi pentru recuperarea tarii ar putea in fine, incepe.

Ce cruda e istoria, cand nu-ti da sansa alternativei …

 


Sa insisti pentru o majoritate care sa valideze un referendum – iar apoi sa construiesti un discurs de genul “NU VENITI LA VOT CA SA NU VALIDATI LOVITURA DE STAT!” … nu mi-ar fi trecut prin cap sa fie cu putinta!!!

Ma recunosc invins – in fata combinatiei mortale de imaginatie, curaj si mai ales, lipsa de retineri.

De-acum, totul a devenit permis in lupta pentru putere … si ma tem de-un singur lucru: suntem un popor care invata foarte repede, prin imitare.

Cei pe care Basescu ii zdrobeste astazi fluierand, vor aplica maine lectia invatata – iar drumul acesta nu ajunge la liniste.

Ne vom duce Duminica la stampilat buletinul de vot, insa momentul nu mai este unul despre Basescu ci a devenit unul in care vom afla adevarul despre constiinta civica a poporului roman.

E bine, la urma urmei – sa stim cum stam cu civismul -, iar pentru aceasta, suntem de acord ca nici cel mai reprezentativ esantion … nu ar fi fost suficient!