A fost o vreme cand scoala se facea serios. Poate prea serios. Acum, chiar ca ne vine a rade cat de serios se facea scoala pe vremuri.
Multe s-au pierdut de atunci, printre care si nuiaua (sau bastonul) de alun – intitulata “a Sfantului Nicolae” – si, odata cu aceasta, practica invatatului de frica! Copiii nostri nu mai invata de frica – ci de placerea de a afla 🙂 …?
Asa am dori noi sa credem, insa nu vrem sa ne amagim singuri!
Poate ca doar natura fricii sa se fi schimbat intre timp: le e frica celor de acum sa nu-si supere parintii, sa nu ramana de caruta … o fi patruns spiritul competitiei printre ei si-i stimuleaza cu resorturi nevazute … poate curiozitatea le e atatata de atata informatie care se desfasoara prin fata lor …?
Cat e frica si cat e placere si cat dorinta sincera, in actul de invatare – din partea copiilor de astazi, ma intreb … si stiu ca fiecare caz trebuie tratat individual – orice intentie de raspuns sociologic il consider de prisos. Pentru ca actul invatarii este unul intim, care se declanseaza – sau nu – in fiecare dintre copii. Si as putea continua – in fiecare dintre copiii din toate timpurile!
Scoala pe vremea Sfantului Nicoale … (Brasov, Prima Scoala Romaneasca, ian 2013)
Putin a dat o lovitura de imagine pentru Rusia, acordand in mod arogant pasaportul lui Gerard Depardieu, intalnindu-se cu acesta – probabil pentru a discuta despre rolul Rasputin pe care marele actor francez l-a interpretat recent …
S-a temut Putin de reactia Parisului? Nu, pentru ca Rusia este inca o mare putere, de care europenii s-au invatat sa tina cont!
Dar a invatat ceva din lectia aceasta noul presedinte al Frantei – Domnul François Hollande?
Nu stim. Cert este ca de la instalarea sa la putere, se straduieste in fel si chip sa taxeze tot ce misca pentru a face rost de bani la buget. Mai precis, la deficitul bugetar … Cea mai caraghioasa (dintre cele de care am aflat eu, citind pe tema asta), mi s-a parut a fi “taxa de arheologie”, care s-a pus pe fiecare constructie – caci e posibil sa se gaseasca in subsol relicve ale trecutului, nu? Ca istoric, m-am bucurat. Dar atat.
Pentru ca mi-am adus aminte de uimirea cu care am luat cunostinta de Conservatorul National de Musica din comuna St Maur des Fosses, cu ocazia unui concurs de pian international (copii), in urma cu cativa ani: “Daca francezii astia au in comunele lor asemenea constructii – inseamna ca sunt tare departe!”
Asa e, numai ca toate acestea se tin cu cheltuiala. Iar soarta socialismului, vorba unui cunoscut este … “sa moara pe limba lui”!
1 Decembrie 1995 e o data importanta in istoria Mediei romanesti. Eu o leg de emisiunea de dimineata a lui Florin Calinescu, cea care ma facea sa intarziu la servici pentru ca simteam atunci ca trebuie sa stau lipit de ecran … Tineti minte “Cu manutzele astea doua …!” si apoi arunca cu banii, de parca ar fi vrut sa rada in nas inflatiei 🙂 …
Pe 2 mai 2001, la o zi dupa ce fusese programata lansarea oficiala, incepe sa emita OTV-ul lui Dan Diaconescu. Abia dupa tomberonul lui Tolea, aparitia vrajitoarelor in direct si interminabilul serial Elodia, OTV a inceput sa existe ca televiziune. De ce? Cineva spunea ca “asta au dorit romanii” … sa ne lasam atat de usor pacaliti?!
Nu mi-am pus pana astazi problema asemanarii de nume intre cele doua statii.
Dar nu cred ca numele sunt alese intamplator … chiar daca in spatele “O”-ului din OTV sta “Oglinda” … Va fi fost nimereala, veti spune – se poate.
In timp ce reflectam la otevizarea Romaniei si cauzele ei, caut si la vecinii de dincolo de Ocean (la trend-setteri) … si ce gasesc? Oxygene TV … asa se numeste OTV-ul lor! Pe langa imaginatia dar mai ales resursele lui Dan Diaconescu, baietii de la Oxygene TV au atins culmea reality-show-urilor. Pe care, acum vor sa o depaseasca, cum altfel decat socandu-i pe americani cu un serial in care un rapper isi prezinta cei 11 copii pe care-i are cu 10 femei diferite!
Serialul se cheama “All My Babies Mamas” si a dat nastere la un val de reactii negative din partea 1. celor care apara valorile familiei traditionale; 2. celor care se ocupa de drepturile copilului; 3. celor care apara drepturile femeilor si 4. celor care apara drepturile negrilor – afro-americani!
Omul occidental se cauta pe sine in reality-show-uri, promovand senzationalul, maneaua generatoare de audienta cu orice pret! Valorile traditionale sunt aparate, dar la fel este aparata si libertatea de expresie: daca nu-ti place, esti liber sa nu te uiti (la acest show)! Undeva, rationamentul este gresit, pentru ca nu ia in calcul o premisa atat de importanta cum este rolul educativ al mass-media.
Iata mai jos un fragment de dezbatere care ar trebui sa ne dea de gandit:
70% din productia de incunabule ale secolului al XV-lea au fost scrise in limba latina … 10,8% in germana, 8% in italiana, 5.7% in franceza … restul aproape ca-si pierd relevanta!
Ca teritoriu, Italia conduce cu 34,7%, urmata indeaproape de spatiul german cu 34,4% si apoi Franta 17,8% … (toate datele de mai sus sunt preluate de pe Wikipedia)
Incunabulele sunt acele carti tiparite pagina cu pagina, bloc, inainte de inventarea tiparului de catre Gutenberg. Ele au pregatit “marea trecere la productia de serie” a tiparului, dupa ce literele au putut forma cuvinte, iar apoi au putut fi refolosite in alte formule … Un fel de tipar inaintea tiparului, tiparul secolului al XV-lea, inventie pregatitoare … care ne demonstreaza ca “toate lucrurile au venit la timpul lor”, cand lumea a fost pregatita/antrenata sa le primeasca, sa le accepte, sa le asimileze …
Cautand sa exemplific ideea de mai sus cu o poza, m-am oprit la intamplare asupra unei pagini din “Weltchronik”-ul lui Hartmann Schedel. In care se povesteste despre felul in care un copil crestin este torturat de catre un grup de evrei. Uite-o aici:
Apoi, pentru ca imi sunt simpatici evreii – si nu-i cred in stare de fapte atat de abominabile ca cea din poza de mai sus, am cautat un cantec pe care il apreciam in mod deosebit in vremea cantatului la chitara (“Go Down, Moses!” – in interpretarea grupului Golden Gate Quartett) … Recomandarea ascultarii acestui cantec ar fi: neaparat in compania unor prieteni adevarati!