La pian, Malcolm Frager. Dar ce-o fi fost in capul lui Mozart? Numai Bunul Dumnezeu stie … noi ne putem eventual amagi ca am pricepe ceva!
Partea 1: Allegro Maestuoso
Increderea si-o pune in viori – cu ele incepe, insotite de suflatori … ajutate? stimulate? Mai degraba potentate, ambitionate…
Cand intra pianul, se face loc – pentru a fi ascultat.
Dialogul dintre pian si viori sau spre final, intre suflatori si viori … da, corul viorilor este in prim-plan in aceasta prima parte. E surprinsa astfel bucuria naturii, asculti cum parcurge drumul sau un fluture … sau cum rade o pasare de surata sa sau de vanator, totul e o invarteala, o forta care intoarce lucrurile pe fata si pe dos, le “afaneaza”, le oxigeneaza.
Pana-ntr-un punct, in care Demiurgul (interpretat de pian lasat de unul singur) – pare sa se intrebe: “incotro, de-acum?”
Partea a 2-a: Andante
… spre partea a doua a concertului, bineinteles – in care inceputul este al suflatorilor si al viorilor. Pianul se lasa asteptat. Si atunci cand isi face intrarea, pare dintr-o data timid, intrebator – e un alt personaj, care nu mai are chef de dominat ceea ce gaseste in jur, ci doreste sa se integreze. Nu mai e lasat o clipa singur!
Care e intrebarea pe care ne-o ridica aceasta a doua parte? Cum se realizeaza marea impacare a repetarii lucrurilor fara a amorti, fara a obosi, fara a plictisi firea lor – abia in momentul de liniste din finalul partii a doua, pianul o rosteste pe deplin …
Partea a 3-a: Allegro vivace assai
Tacerea pregateste furtuna. Partea a treia povesteste despre felul in care se acumuleaza tensiunea, cum se strang norii pe cer – spectacolul e fascinant… Cu atat mai mult cu cat ne este greu sa admitem intelepciunea tanarului Mozart, aflat la primul lui concert! Dar daca nu in tineri se acumuleaza presiunea vietii si dorinta ei de exprimare – atunci in cine?!
Calin Diaconu 