E de ras sau de plans?
Ma opresc in coada formata pe Podul Basarab – dimineata, in “rush hour”, asteptam verdele pentru a cobori spre Bdul Titulescu – si pun avariile. Comut telefonul pe functia aparat de fotografiat si ma transform in reporter de ocazie. Un reporter framantat de mult prea multe intrebari importante, carora nu le poate da raspunsuri pe fuga …
Care sa fi fost mobilul ascuns al initiativei acelora care au conceput aceasta placa memoriala?! Cum se scrie de fapt o placa memoriala?! Nu trebuiau trecuti inginerii, arhitectii, perioada in care am suferit cu totii pentru ca in acel loc a fost un santier?!
De ce au simtit nevoia sa-si laude sefii – fiecare pe al lui?! Cum s-au gandit sa impace si capra si varza?! (Apropo, cine e capra si cine se lasa mancat de cine?!)
Cata vreme s-au straduit sa scrie acest text?! Cate variante pana au ales-o pe aceasta?! Se va fi votat in mod democratic, au avut cvorum?! Cum au votat – cu bile sau la vedere?!
De unde au gasit bani pentru aceasta placa memoriala?! Au fost prevazuti in bugetul Podului inca de la inceput?!
Ma trezeste din scurta meditatie claxonul celui din spatele meu. Stii ceva? Are dreptate si omul asta, viata trebuie sa mearga inainte, daca nu altfel – macar precum coada asta, care iata – se pune incet, incet, in miscare …
Un ditai Podul, sabotat de-un stop de intersectie; un ditai Stadionul, sabotat de-un gazon: traim intr-o lume imperfecta si totusi avem timp pentru placi comemorative.
O fi bine? O fi rau?
"Inceput de ... si finalizat de ..." : s-a inventat placa memoriala nesimtita!
Calin Diaconu 