Pentru că AGORA s-a mărit în ultima vreme în ultimul hal – astfel încât pe lângă MEDIA obişnuită, clasică (TV, Print) au apărut aceste BLOG-uri “personale” … EA TREBUIE UMPLUTĂ, nu-i aşa?

Zilnic!

Motiv (arhi)suficient să mulţumim Bunului Dumnezeu pentru ceea ce ni se-ntâmplă, pentru ceea ce ne este dat să aflăm că se întâmplă sau pentru ceea ce vedem că se întâmplă – zi de zi. Pentru că numai astfel reuşim să umplem spaţiul acesta IMENS, care creşte fără a da semne de oboseală, dimpotrivă.

Unul din lucrurile remarcabile care s-au întâmplat ieri – pe lângă atacurile grupărilor maoiste din India, ale atentatelor din Bagdad sau inundaţiilor din Rio de Janeiro… a fost returul sfertului de finală al Ligii Campionilor la Fotbal – disputat între BARCELONA şi ARSENAL.

De ce spun asta? Pentru că în acest meci – memorabil ! – un singur jucător, argentinianul de 22 de ani LIONEL MESSI, a reuşit să dea 4 (patru) goluri şi să aibe încă două ratări, el singur cu portarul echipei adverse, Almunya…

Dom’le: ai putea spune pur şi simplu că “i-a ieşit totul” – şi ai putea merge mai departe… însă un asemenea moment, care depăşeşte nivelul maxim al hattrick-ului englezesc, este prea rar în istoria fotbalului pentru a-l trece uşor cu vederea!

M-am trezit întrebându-mă, franc: “DE CÂND TE UIŢI LA FOTBAL, AI MAI VÂZUT AŞA CEVA?” Şi apoi, am prescurtat: “…DE CÂND TE UIŢI LA FOTBAL…?”. Întrebare ceva mai uşor de răspuns, deoarece – fiind născut în 1966, primele amintiri despre acest sport sunt legate de vocea autoritară a Tatălui meu, care la CM din MEXIC 1970 – m-a “tras lângă el” cu sentimentul irepetabilităţii unui fenomen la care trebuia să fiu martor: ” Vino aici, meciul ăsta trebuie să-l vezi şi tu: joacă ROMÂNIA contra lui PELE!” …

… cu alte cuvinte, dacă am ajuns cu gândul atât de departe în amintire, mi-am tradus introspecţia: “De când am mai văzut un jucător străluncind în felul acesta?” Pele, Maradona, Hagi, Zidane …

Iată cum apariţia unui jucător mare, răscoleşte (prin definiţie) trecutul întregului sport pe care îl reprezintă! El asimilează trecutul şi integrează în sine portretele celor ce au strălucit înaintea sa…

PS: Problema lui Messi? Să rezolve în mod câştigător ecuaţia echipei Argentinei la CM din Africa de Sud… Iar eu, dacă aş fi prin Federaţia Argentiniană de Fotbal – mi l-aş chema de-ndată pe GUARDIOLA …. consilier la echipa naţională!

Simt nevoia să adaug încă o poză a lui Messi, la sfârşitul meciului tragic cu Germania din sferturile Campionatului Mondial din Africa de Sud. Dacă va conduce sau nu generaţia lui de tineri argentinieni spre o revanşă istorică cu nemţii – asta sperăm să vedem  într-una din competiţiile viitoare!

... till next time, Deutschland!



This slideshow requires JavaScript.


Perioada care urmează se anunţă una tare agitată pe planul revendicărilor sociale. Şi, din păcate – după semieşecul mişcărilor din sistemul de învăţământ, iată că o mână de ŞOFERI ai RATB au obţinut într-o singură zi şi primă de Paşte, şi mărire de salariu… Ce să înţelegem de aici?

În primul rând – un cuvinţel despre şoferi. Sunt o specie aparte, am avut şansa de a împărţi timpul meu cu ei în cele şapte sezoane de ghidăreală… Am înţeles cred, încă de atunci – stând alături pe scaunul din dreapta, că tupeul din trafic, bazat pe cunoaşterea Codului rutier, cultiva în ei un sens primar al dreptăţii şi o viteză de reacţie pe care o mai întâlneşti doar la ospătarii care îşi iubesc meseria… Numai că aceia o fac din pasiune şi motivaţi de bacşiş iar şoferii sunt nevoiţi să reacţioneze din instinct, cum se spune. În plus, aş adăuga că disciplina cu băutul la volan – le întăreşte şi mai mult voinţa… Sensul carnetului pentru un şofer profesionist este de asemenea – altul decât pentru noi, amatorii!

CFR-ul nu mai e ce era odată, în ’33 – când cu Vasile Roaită şi Atelierele Griviţa. Nici tipografii nu mai sunt vârful de lance al sindicatelor timpurii (privilegiaţi corectori de texte, zeţarii erau probabil printre cei mai informaţi oameni ai timpului lor…). Medicii – supuşi unei formidabile campanii de head-hunting, cu arogante emisiuni de “ştiri” în care se prezintă diferenţele de salarizare între ai noştri şi ai lor, probabil că vor emigra masiv în perioada următoare, iar cei rămaşi vor fi prea ocupaţi pentru a căuta mai mult decât o baderolă albă de tip japonez… Profesorii, cum spuneam – par a nu putea ieşi din “şahul etern” în care guverne succesive reuşesc să-i ţină (poate ar fi timpul să se caute la liderii de sindicat?).

În fine, şoferii RATB-ului dau semnalul: cu tupeu şi hotărâre se poate obţine câte ceva… INFLATION, MAYBE?


This slideshow requires JavaScript.


Oamenii sunt masurati dupa puterea lor de a schimba lumea in care traiesc.

Cum sa pretinzi a schimba lumea, daca nu ai putere – nici macar cat o umbra care vrea sa schimbe filmul ce se deruleaza in fundal? Dar’mite sa vrei sa prinzi imagini cu simturile nepotrivite?