Tragicul episod de la Smolensk ne-a lăsat tuturor un gust amar: Preşedintele Poloniei, în drum spre o ceremonie istorică ce urma să recunoască nişte crime odioase, moare în accident aviatic. Polonia e decapitată şi întreaga lume află despre MASACRUL DE LA KATYN… (filmul s-a transmis în direct la ore de maximă audienţă, inclusiv în Rusia).

Personal, după ce am văzut cutremurătorul film al lui Vajda, am gândit în spiritul filmului, continuând cu o replică (imaginară) a Doamnei General: “Lăsaţi-i să se odihnească, nu strângeţi capital politic la tăieri de panglici şi depuneri de coroane … Jertfa lor nu poate fi recompensată cu discursuri.”

Apoi a venit norul de cenuşă cernită peste zilele funeraliilor naţionale. Test de forţă pentru diplomaţiile cancelariilor marilor puteri: cum ajung trimişii noştri la “faţa locului”? Că Obama nu a găsit soluţii – va fi fost ocupat cu reformele lui, şi venea de departe… dar că Angelica M. n-a ajuns, e grav. Pentru ea şi prin ea, e grav pentru Germania.

Episodul de astăzi însă, ne-a convins că lui Medvedev nu-i priesc deloc comemorările; mai nou Janukovitch al Ukrainei a păţit-o la un mod caraghios de … trist! S-ar cuveni poate să  ne întrebăm dacă nu cumva eroii s-au săturat, înaintea noastră, de mascarada politicii televizate?!

http://webtv.realitatea.net/extern/viktor-ianukovici-a-fost-lovit-de-o-coroana-de-flori


Cu ce mă îmbogăţeşte extra un film dacă îl văd “3D”?!televizor 3d

Mesajul nu se schimbă, iar eu  îl voi putea descifra în funcţie de  aceleaşi coordonate, în care mă plasează propriul meu efort cognitiv.  Poate e doar o modă, trecătoare… şi-n plus, fiind vorba de zona “artistică” – nu doare prea tare.

Mă ajut însă de această introducere pentru a-mi aduce aminte de televizorul alb-negru RUBIN  la care am văzut superprograme de Revelion (păcat că nu-l apreciam atunci pe Sile Dinicu) sau inmormântarea lui Mao Tse Dung – o Chină în lacrimi, cutremurător!  Televizoare pe lămpi, care se încălzeau mai greu, pe măsură ce bătrânul televizor imbătrânea la noi în sufragerie… (Ajuns în final mobilier, pentru că totul se redusese la 2 ore de propagandă pe zi…)

O concluzie ar putea fi următoarea: suntem copiii “materialismului dialectic şi istoric” – puşi să rezolve ecuaţia “materialismului capitalist”! Nimic mai simplu: şi aşa, am inventat termenul de “tranziţie” …

(Am reţinut de altfel şi mirarea actualului secretar general al NATO – dl. Jaap de Hoop Scheffer- care spunea recent într-un interviu: “E surprinzător că intrarea României în Alianţă s-a făcut sub un comunist…”) Să fie oare comuniştii “mai flexibili” la valurile modei istorice?

Îi vom recunoaşte, pe ei sau pe nepoţi, după felul în care se vor lăuda cu noul lor televizor 3D – pe care l-au luat la pachet cu o pereche de ochelari …”free”!


În timp ce englezii aşteaptă cu sprânceana ridicată să-l vadă la treabă pe David Cameron, noi românii – ar trebui să fim atenţi la felul în care va funcţiona coaliţia dintre conservatori şi liberal-democraţi… S-au “contrat” bineînţeles în timpul alegerilor, dar acum au hotărât să guverneze împreună: cum vor “pasa pisica” şi totuşi, vor reuşi să pună interesul Brittaniei de-asupra intereselor de partid?

La noi, mă aştept numai la lucruri frumoase în săptămâna ce urmează, când – miercuri 19 mai este programat un miting anuntat ca ceva mai consistent – având ca scop, ce? (Dacă vorbim de demiterea guvernului – atunci nu se poate, fără alegeri anticipate…) .

Iată două dorinţe despre care îmi doresc să se întâmple… a treia, îmi veţi permite să o ţin de rezervă!

1. Locuitorii comunei Răchiţele (întâmplător comuna natală a lui Boc) solidarizează cu situaţia grea a ţării şi organizează o conferinţă de presă anunţând că cer returnarea integrală şi realocarea fondurilor dedicate lor pentru sala de sport de 581.000 EURO…

2. Fan Clubul AC/DC solidarizează cu situaţia grea a ţării şi organizează demonstraţii de solidaritate. Concertul va urma să aibe loc fără spectatori, căci …  nu vrem să ne distrăm în criză!

Vă las pe voi să completaţi lista dorinţelor … imposibile!

Din titlu, veţi crede că am descoperit un “fir” legat de aprovizionarea cu medicamente sau de cantina spitalului… Dar nu! E mult mai simplu şi mult mai trist de-atât! E vorba despre furtul clasic, cu nuanţe macabre de tâlhărie…

O scurtă paranteză, înainte de a începe: pe vremuri, aveam domnitori care se deghizau şi o porneau prin târg, pentru a lua pulsul vieţii de zi cu zi, pentru a întreba după pofta inimii şi a exersa ascultarea adevărurilor nefardate ale trebilor ţării… În săptămâna care a trecut, am fost (nedeghizat, ce-i drept!) un reporter incognito în Spitalul de Urgenţă din Bucureşti: mi-am rupt piciorul într-o întâmplare nefericită – necesitând o intervenţie chirugicală.

O săptămână întreagă am stat la pat, învăţând să înţeleg lumea din poziţia orizontală …

Sunt multe lucrurile pe care le-am învăţat, lucruri pe care nu aveam probabil cum să mi le imaginez că există … dar nu vă voi plictisi cu diferenţele între infirmiere şi asistente, despre brancardieri care îşi imaginează că ştiu medicină mai bine decât medicul stagiar … ci am să vă semnalez  un lucru incredibil, dincolo de imaginaţia mea: în Spitalul de Urgenţă se fură telefoanele pacienţilor de la Reanimare şi a celor din saloanele alăturate: bolnavi imobilizaţi la pat, sedaţi, adormiţi şi fără posibilitatea de a se apăra…

Stilul e simplu: se trimit la înaintare vânzătorii ambulanţi (pijamale bărbăteşti, cărţi, ziare) apoi, noaptea în jurul orei 2 – 2,30 are loc tâlhăria propriu-zisă.

Astfel, pacienţii au ajuns să adoarmă cu mobilele lor sub pătură, iar surprinzător! – până şi un Profesor venit în vizita principală de dimineaţă, nu ezită să recomande atenţie mărită pacienţilor pe care îi surprinde … cu telefonul mobil pe noptieră!

spitalul de urgenta


Au început lecţiile de filosofie… cu Daria (6) si Tudor (10).

Imi pare un bun punct de plecare să discutam împreună despre alcătuirea omului – triada trup; suflet (inimă) şi raţiune (cap, minte)… Şi pentru a pricepe mai bine cum stau lucrurile pe care ei le văd deja în jur, se pot înţelege mai lesne deosebirile trecând prin “vârstele omului” cele trei părţi din care suntem alcătuiţi.

Rezultă subiecte de discuţie berechet!

Daţi click mai jos – şi încercaţi şi voi!