N-ai zice că o clădire-sediu al unei mari corporații nu ar avea toate aprobările și nu și-ar fi luat toate asigurările împotriva incediilor.

Și totuși, exemple triste se mai întâmplă, chiar și în mileniul al treilea, cu care începem să ne obișnuim și pe care l-am fi dorit mai altfel.

Sediul unei mari corporatii – Petrobras – din Rio de Janeiro, a luat foc in 2004. Arhitectul – Roberto Luís Gandolfi nu a avut nici o vină și în plus, a luat foc doar ultimul etaj …

Asta nu a impiedicat-o pe artista Sarah Morris sa se lase inspirata de cladirea respectiva, traducand in limbajul picturii, impresiile vizuale.

Priviți și vă minunați – cum comunică artiștii între ei:

Petrobras-Rio building

Sus – Petronas HQ Building, Rio de Janeiro, arh Roberto Luís Gandolfi. Are 108m inaltime, 29 de etaje, construita intre anii 1967 – 1972.

Jos – un canvas 152,5 x 152,5 cm – realizat de Sarah Morris in 2013. Nu-i asa ca seamana? Ce forma de publicitate mai buna, pentru arhitecti si cladirile lor – decat interactiunea cu pictorii? Apropo, vedeti steagul Braziliei?

petrobras rio painting


alexei mateevici

La 17 Iulie 1917 – un preot basarabean, Alexei Mateevici, scrie cea mai frumoasă odă închinată Limbii Române.

Un popor este atâta timp cât își vorbește limba sa. Iar draga noastră limbă română, de sorginte latină, a fost cântată de-un basarabean care s-a stins la mai puțin de-o lună după ce-a compus acest Testament.

Vin unii acum și vă spun că vă trageți din daci, pentru ca voi să vă umpleți de mândrie și să credeți că sunteți ”stat unitar” de peste 2.000 de ani, de pe vremea marelui rege Burebista! Ce vor, de fapt? Să vă adoarmă simțurile sau să vă împiedice să priviți spre Roma? Nu le cunosc intențiile dar sunt îngrijorat de insistența lor!

Nu spun că nu trebuie să cinstim înțelepciunea lui Burebista și nici să nu admirăm sincer vitejia lui Decebal… Dar ceea ce am face mai bine să căutăm este rostul nostru de români, să ne apărăm limba noastră de sorginte latină, să ne căutăm unitatea. Un popor care nu are o viziune despre rostul său, nu este o națiune!

Limba noastră, dragii mei, limba care ne-a dat destinul de insulă înconjurată de-o mare de graiuri străine, rostul nostru sub soare … este de a fi latinitate răsăriteană. Iar rezistența noastră miraculoasă, s-a ținut în jurul geografiei Munților Carpați.

Vă propun astăzi să ne reamintim poezia ”Limba noastră” – care se va citi întotdeauna, în picioare! Printre altele, și pentru că astăzi este … Imnul Basarabiei!

La Mulți Ani, România!

La Mulți Ani, limba noastră românească!

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.


carlos amorales

In sculptura pe care o prezentam mai sus, suntem invitati sa atingem obiectele, sa simtim vibratiile, sa intelegem materia in forma ei de sunet vazut.

Poate pentru unii suna de-a dreptul temerar,  dar sunetul poate fi vazut de oamenii cu o sensibilitate marita – si intregul, prin partile care-l compun, poate intra in rezonanta universala. Totul are sens, totul scoate sunet, numai sa aiba cine da cu batul, cu palma, cu pumnul.

Titlul lucrarii lui Carlos Amorales e self-explanatory, dar am zis sa incerc sa-l dezvolt. De ce?

Pentru ca in lumea de azi, sunetele sunt lipsite de aura lor de mister – totul e la vedere, totul se inregistreaza, totul a devenit dureros de zgomotos. Mai stiu si eu, o fi de la bombe … sau pentru ca incearca cineva, cu tot dinadinsul, sa inlocuiasca validitatea de instanta morala a constiintelor noastre?!

Sau altfel spus: ce-mi poate folosi o Lege care ramane in afara inimii mele?!


O lume care vrea să se tragă din maimuță, e liberă să o facă. Pentru că frumusețea libertății cu care am fost înzestrați, tocmai asta ne oferă – șansa de a rătăci, dacă Adevărul ni se pare unora prea sec.

Ce nu e clar? Că suntem creaturi și nu creatori? Dacă după atâta timp nu ne-am obișnuit cu gândul  acesta și încă mai celebrăm, antropologic, pe ”Lucy cea micuță” pentru a ne alinta că avem ceva în comun cu maimuțele … ce-ar mai fi de spus?! Decât că: da, așa e, avem multe în comun cu maimuțele, pentru că avem abilitatea de a le imita … până și pe ele!

lucy si google-ul

Dar atât abilitatea de a imita cât și surzenia unora față de evidență, face parte dintr-un plan mai larg al Aceluia care ne ține în Mâna Sa pe toți.

Nimic întâmplător deci că frecvențele unor super-zburătoare nu au funcționat azi, când super-comunicatorul Google o sărbătorește pe Lucy cea micuță. Ne așteptam ca turcii și rușii să-și aducă aminte că au avut atâtea de împărțit în veacul al XVIII-lea și al XIX-lea … dar nu ne așteptam să nu-și găsească o frecvență de comunicare în incidentul regretabil de azi! Rușii au pierdut un avion, iar turcii s-au făcut de rușine. Noi, ne-am face bagajele – dar avem de apărat Carpații și Istoria neamului.

În rest, aprofundăm muzica pe calculator – pentru că, nu-i așa, din fragmente disparate putem, cu un minim efort, să strângem laolaltă de-un cântec. Dacă până la muzica adevărată, drumul e ceva mai lung – de ce nu ne-am delecta pe parcurs cu senzațiile produse de efecte?! Bulgarush Band – prezintă mai jos o versiune de cântec tomnatic surprins într-o discotecă fără avize de funcționare…

 

 


Am observat dezvoltarea unei comunicări simplificate prin desen/imagini sugestive – din nevoia de a explica trendurile într-o vreme de criză. Răspunsul nostru la întrebarea – încotro se-ndreaptă Lumea? – pare mai ușor digerabil, dacă e servit în pastile mici, frumos colorate… Așa, s-a inventat un trend nou în comunicare: INFOGRAFIA.

Azi, despre prețul carburanților în România. Nu-i așa că steluța de mai jos îndulcește realitatea tristă a cotei pe care transportatorii o plătesc bugetului de stat?

Pret carburanti

Vorba inegalabilului Toma Caragiu … (citat din ”Toma și Baletul”):

Problema rochilor n-a fost o problemă. Decolteul… Că cine urmăreşte decolteul nu mai urmăreşte textul. Aşa c-am luat măsuri, le-am acoperit şi pe ele, şi avem şi noi acoperire. Astfel ne-am orientat spre rochia lungă de seară unde nimeni n-a avut nici o obiecţie în afara pompierului de serviciu, care a cerut să se consemneze în procesul verbal că rochia lungă de seară îngreunează fuga în caz de incendiu şi dacă este călcată pe coadă creează panică. El a cerut ca fiecare dansatoare să fie dotată cu o pelerină, din foaie de cort, solidă, comodă – toporişcă, găletuţă cu nisip şi cască de protecţie. Scenograful s-a opus categoric, a răspuns că el răspunde de costume. În consecinţă s-a renunţat la toporişcă şi s-au cumpărat târnăcoape.