În cele din urmă, e o chestiune care ține de adevăr și de cunoaștere: de aceea suntem numiți ”vase” în teologia creștină (Sf Pavel) – pentru că ținem în noi, ”la păstrare”, o cantitate de informație suficientă pentru ca generația viitoare să se poată dezvolta, înnoind lumea de pe umerii noștri.

Punem și de-punem în noi, ”la păstrare”, informația necesară vieții – și suntem gata mereu să schimbăm această informație, confruntându-o cu cei din jur: și ei au informațiile lor … atât noi cât și ceilalți ne dorim să știm: ce merită păstrat cu adevărat și ce poate fi aruncat peste bord, în neantul uitării? Ce merită să rămână pentru că este prețios – deci cu adevărat indestructibil, și ce ne încurcă pentru că ne ocupă inutil spațiul interior, cu forme neproductive ale imaginarului?

Adevărul este al meu – pentru că îl simt și-l ascult în mine. De ce ar avea nevoie de recunoașterea celor din jur? Oare pentru că am obligația morală de a-l transmite? Adică eliberarea mea nu e completă, dacă nu împărtășesc bucuria mea cu celălalt? Dar atunci, de ce-l întristez prin neînțelegere pe fratele meu, când mă vede bucuros?! Sau de ce încerc musai să-l conving de adevărul meu, iar dacă nu cedează – îl exclud? Pot coexista mai multe adevăruri, putem fi toleranți până la omogenizare?

Între puterea argumentelor rostite și a faptelor consumate este o prăpastie adâncă. Vă ascultăm deci, Domnule Președinte!

Oamenii din jur ne formează iar noi suntem parte din oamenii din jur ...

Oamenii din jur ne formează iar noi suntem parte din oamenii din jur …


Nimic întâmplător!

Analiștii se întreabă deja care e piața roboatelor  (sic!) pentru acei bărbați care preferă ”singurătatea” (the potential market for female sex androids is absolutely massive!) …

Eu zic, să ne vină sirienii mai repede, să nu ne îndepărtăm cu totul de tradiții! Adevărul e că legile trebuie să țină pasul cu evoluția noastră, pentru ca specia să n-o ia razna de tot! Sau, să ne amintim că azi e Duminică – și să-L lăsăm pe DUmnezeu să lucreze în noi.


Deseori ni se întâmplă să avem păreri, opinii. Întrebarea e – dacă ar trebui să le ținem pentru noi și în ce măsură se cuvine să le facem publice.

Uneori se-ntâmplă să fim întrebați – tu ce crezi despre cutare lucru? – și nu în sensul credinței noastre, ci pentru a ni se demonstra (superficial) că suntem băgați în seamă, că unghiul nostru de vedere asupra unei probleme ar aduce, vezi Doamne, ceva nou – sau poate doar o confirmare.

Oricât de măguliți am fi în orgoliul nostru și poate tocmai de aceea, ar trebui să ne ferim de păreri, mai ales de opiniile ”preconcepute”: ele întunecă rațiunea, îi taie aripile. Ne lăsăm înlănțuiți de propriul subiectivism și uităm că adevărul trebuie descoperit cu trudă, nu cu păreri.

O părere poate fi seducătoare – dar de unde știm că e adevărată? Lectura romanelor polițiste ar putea fi un exercițiu foarte util: detectivii nu au timp să investigheze toate pistele care se deschid în fața lor, ancheta poate avansa doar pe un drum al adevărului. De aceea, mai toți polițiștii buni se feresc de aparențe, întrebându-se asupra mobilului și căutând să se acopere de probe.

Așa și filosofii, pentru a ajunge la concepte, trebuie să se ferească de preconcepții – și de măsurarea lumii în lung și-n lat cu propria-le miopie.

Ar fi de dorit ca maturizarea noastră să aibă în rațiunea greu de sedus, un punct de plecare sănătos.

Cat de mult ar trebui sa conteze opinia mea pentru tine?

                                               Există o relație între opinie și adevăr? 


Democratia are părțile ei slabe, iar faptul că cei fără principii etice și fără educație au drept de vot – la fel ca cei principiali și educați, face parte din jocul cu focul iubirii de-a dreptatea si adevarul.

În atari condiții, cei înfometați și dornici în a recupera nivelul de colesterol care să le asigure riscul de ACV și/sau infarct, se supun orbește promisiunilor nebunilor care cred că vor muri în funcție.

Ajuns la 79 de ani, Sepp Blatter are impresia că e nemuritor. FIFA, împreună cu UEFA, au adus fenomenul fotbalistic la cote de popularitate nemaiîntâlnite – dar acum cred că se joacă o carte politică importantă, care-mi aduce aminte de Olimpiada de la Moscova din 1980. Atunci, democrațiile occidentale au refuzat să participe la Jocurile Olimpice, pentru că au vrut să transmită un semnal de schimbare.

Și acum, cred că se urmărește același lucru: să nu se mai meargă în Rusia, în 2018.

Asta înseamnă că o serie de proiecte (a se citi finanțări) trebuie tăiate. Nu de alta, dar construcția de stadioane se dovedește a fi o rețetă de spălare de bani. Despre care săracii brazilieni, dacă vă aduceți aminte, au scandat îndelung pe străzile lor… Dacă au avut sau nu dreptate, rămâne de demonstrat – deocamdată, unul din cele mai scumpe stadioane care s-au construit vreodată, în capitala Brasil (Garrincha Stadium, vezi mai jos), sunt folosite pe post de … parcare! Asta să-nsemne că acel capitol intitulat ”notă de fundamentare și recuperare a investiției” – a lipsit din proiect?! …

Ce e curios e că la vârsta lui, Sepp Blatter nu se gândește la retragere. Probabil că nu a avut grijă să-și facă prieteni, alături de care să petreacă clipe de ”Povești, Povestiri, Amintiri” … vorba lui Ion Creangă.

mane garrincha brasilia football stadium


Voi știați de existența organismelor modificate genetic? Pe bune? De ce nu mi-ați spus și mie?

Ori nu am timp să mă uit cu atenție pe eticheta produselor alimentare, ori nu fac eu cumpărăturile, ori mănânc la restaurant. Ideea principală e că oamenii de știință trebuie să vegheze asupra noastră, e rolul lor să convingă politicienii să modifice legile în așa fel încât să ne protejeze.

De aceea, când desoperim că există mișcări de tip ONG care-și propun să schimbe lumea, ne bucurăm și așteptăm ca valul schimbării să vină peste noi. În pasivitatea noastră însă, aflăm că Europa (și implicit România), este în acest domeniu înaintea americanilor!

Bravos, felicitări!

Ați auzit de OMG (organisme modificate genetic)? Ați văzut etichete ale produselor care să vorbească despre acest lucru? Îmi puteți trimite vă rog poze – să știu, să mă feresc! Apropo, cum e scris pe etichetă: ”ACEST PRODUS NU CONȚINE OMG-uri”  …. sau dimpotrivă, ”ATENȚIE! ACEST PRODUS CONȚINE OMG-uri!”

Noroc cu mesajele prescurtate ale copiilor nostri, care parcă s-au născut gata lipsiți de timp, că-mi pot da seama de gravitatea situației. Pentru ei OMG înseamna, in limbajul prescurtărilor ”OH, MY GOD!” …