Care e esenta curiozitatii? Faptul de a nu se opri locului. Nu-i lipseste rabdarea, dar e dominata de intrebarea “Ce-ar fi daca …?”, pe care o combina in chip fericit cu bucuria experimentului – avand constiinta istorica a evolutiei lucrurilor iesite din mana omului. Intr-un anume fel spus – lucrurile evolueaza continuu in jurul nostru, cata vreme noi ne pastram constanta curiozitatea. Cata vreme noi ne fixam interior in curiozitate, lucrurile se transforma in ritm alert, in jurul nostru.

Intrebarea pe care ne-o punem, impreuna cu cei de la Honda: se poate constitui un program in jurul curiozitatii, caci … nu cumva a fost curiozitatea aceea care a dus la izgonirea noastra din Rai? … Ei bine, din raspunsul lor tragem concluzia noastra, ca exista si o parte buna a curiozitatii, atunci cand neastamparul ei se pune in sprijinul Binelui.

Dintre toate secventele – cea cu imnul Braziliei (omagiu pentru Ayrton Senna) si cea in care robotzelul evoluat fuge in stanga ecranului, lasand in urma aplicatia pentru medicina – ne-au ramas pe retina, mai aproape suflet! 🙂

Daca si voi credeti ca Binele invinge, semnati va rog Petitia pentru introducerea Medicinii Personalizate – sa miscam lucrurile in directia buna! Va multumesc, Calin Diaconu

http://www.petitieonline.ro/petitie/introducerea_tratamentelor_personalizate_si_inovatoare_pe_lista_medicamentelor_compensate_o_sansa_la_viata_-p06551149.html


In 23 Mai 2013 am fost invitati la un moment aniversar Ion Popescu Gopo, organizat de Uniunea Cineastilor din Romania (UCIN). M-am bucurat mult, primind promisiunea unei sustineri pentru continuarea unui proiect de suflet: o serie de interviuri cu personalitati care l-au cunoscut si au colaborat cu Parintele Omuletului. (Puteti viziona interviul cu Maestrul Dumitru Capoianu, aici:  http://gopo.ro/prezent/documentar-despre-viata-si-mostenirea-lui-gopo.html )

In numele generatiei din care fac parte, dar si a celor ce vin in urma noastra, am avut prilejul sa multumesc Doamnei Elisabeta Bostan pentru filmul “Veronica” … dar va marturisesc ca am gasit cu greu cuvintele de multumire pentru cadoul primit, atat de cei din generatia mea, cat si cea a copiilor mei …

Discutand despre posibilitatea unor viitoare aventuri ale Omuletului in cinematografia de astazi, prima reactie a Doamnei Profesoare a fost una ferma: “Sa lasati Omuletul in pace! Nu trebuie sa va atingeti de el, sa faceti filme noi sau altceva …”  iar vizionand in seara respectiva filmul “Ucenicul Vrajitor” (1985) al Maestrului Ion Popescu Gopo, am inteles ca asa ar putea fi:  tare grav daca nu stii sa manuiesti pensula (care e de fapt matura din “Zauberlehrling”-ul lui Goethe) … Te poti arde cu focul daca nu-l stapanesti!

Dar tot in seara aceea, “Scurta istorie” s-a incheiat cu un semn de intrebare dupa cuvantul “Sfarsit”, scris pe final … iar filme cu Omuletul au mai fost facute si premii au mai fost castigate: 7 Arte, Homo Sapiens …

De aceea, am plecat de la Eveniment cu urmatoarele intrebari al caror raspuns ne-am propus sa-l cautam in viitorul apropiat: Este Omuletul un simbol universal pentru cel care se intreaba asupra lumii? Care sunt intrebarile lumii de astazi care s-ar potrivi cel mai bine pe agenda noastra? Si mai ales: are Omuletul forta de a raspunde convingator intrebarilor de astazi?!

Eli sabeta Bostan

Premiile Gopo

Premii GOPO


Cand am aflat de “medicina personalizata” m-am gandit ca ar fi vorba de o relatie personala a pacientului cu medicul sau: un fel de regula nescrisa, dupa care fiecare medic trebuie sa trateze pacientul in mod personal (personalizat).

Apoi, afland mai multe – despre analizele profunde, la nivelul genelor, care se fac pentru a determina raspunsul organismului individual la un anumit tip de tratament, inainte de inceperea acestuia, eliminand pe cat posibil perioada de “incercari” si “teste pe viu” … m-am gandit la egalitatea si deosebirile dintre oameni.

Toti suntem egali in fata lui Dumnezeu, toti ar trebui sa avem aceleasi sanse – sa putem beneficia de cel mai modern tratament, de cele mai noi inventii in materie de tratamente si medicamente. Egalitatea inseamna si o egalitate in demnitatea personala a fiecaruia. Egalitate in privinta drepturilor pe care le avem: drepturi reale, nu numai declarate.

Deosebirile sunt si ele foarte importante, si fac diferenta: de varsta, de mostenire genetica, de aptitudini.

Conditiile de viata si de tratament sunt insa foarte diferite intre diferitele parti ale lumii: sunt atat de diferite, incat as spune ca sunt inegale. Iar unele dintre inegalitati, chiar inechitabile!

Odata cu lansarea campaniei “Medicina Personalizata”, am facut un apel la solidaritatea care trebuie sa existe intre oameni, pentru ca, la un moment dat, toti imbatranim si avem nevoie de cele mai bune solutii existente pe piata. Exista o solidaritate de salon, a bolnavilor care isi impartasesc experiente pe patul de spital sau in saloanele de recuperare medicala. Dar trebuie sa dezvoltam o solidaritate a celor sanatosi cu cei bolnavi, si nu numai a celor “apartinatori”, ci a bolnavilor – in general!

Daca vreti sa semnati si voi petitia, puteti sa o faceti intrand pe http://alegemedicinapersonalizata.ro/

Va multumim!

Lansare Medicina Personalizata


Cand esti neamt – ai o problema de seriozitate. Nu ca nu te-ar lua lumea in serios, ci dimpotriva: lumea nu te crede atunci cand razi, cand esti relaxat, cand esti vesel. Cliseul dupa care ne-am obisnuit sa-i judecam pe nemti este in linii mari acesta: nemtii sunt ordonati, disciplinati, ascultatori, muncitori si – mai ales -, tehnici!

Tehnica germana este recunoscuta in lumea intreaga, numai ca are problema pe care o descriam mai sus: e prea serioasa! Daca tehnica e prea serioasa, daca inginerii in halate albe nu rad usor, intrebarea pe care ne-o punem aproape imediat: nu cumva e prea scumpa? nu cumva e prea complicata? … adica prea rece pentru a ajunge pana la inima mea? O inteleg cu ratiunea, dar mi-e greu sa o accept cu inima. Poate si cu buzunarul … mai stii ce legaturi or fi intre inima si buzunar?

Incercand sa recupereze diferentele in lupta pentru suprematia mondiala (Toyota s-ar fi vandut mai bine in 2012), VW a pregatit cu grija momentul Superbowl-ului de anul acesta. Si s-a decis sa “lucreze” la acest aspect – o tehnica germana umanizata, calda, transmisibila pana-n maduva oaselor.

La inceput, o alianta strategica cu Jimmy Cliff, un jamaican care straluceste la batranete (a fost introdus in Hall of Fame-ul Rock-ului in 2010). Si un teaser oarecum enervant, dar care a depasit 1 milion de vizualizari pe Youtube

Pasul doi – a fost lansarea spotului cu albul care a luat-o razna, vorbind o engleza cu accent jamaican. Pentru ca vrea sa-i contamineze pe toti cei din jurul sau la fericire, sa-i faca sa participe la fericirea lui.

Pasul trei – si asta abia mi se pare ca trebuie introdus in manualul de scoala, este scornirea unei povesti in jurul acestei lansari. O poveste evident inofensiva, dar adevarata lectie pentru cei care practica PR-ul: este noua reclama VW una rasista?! 🙂

Puteti citi advertorialul aici.

 

 


Multumim tuturor celor care ne-au fost aproape in 2012, onorand si stimuland cu comentariile lor pulsatiile acestui Blog. Asa cum ne-a obisnuit, WordPress ne prezinta un rezumat al “performantelor” pe care ma bucur sa il pot impartasi cu voi!

Va urez tuturor un 2013 plin de realizari, cu Pace si Bine – si ragaz cat sa intelegem ce se intampla in jurul nostru … 🙂

 

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

4,329 films were submitted to the 2012 Cannes Film Festival. This blog had 14,000 views in 2012. If each view were a film, this blog would power 3 Film Festivals

Click aici pentru a vedea raportul complet.