E posibil să fi scăpat de criză – dar nu de κρῑ́νω (krī́nō) – adică nu am scăpat de judecată, de cernere (lat. cernō), de ipocriți și ipocrizie, de porunca divină de a avea discernământ (distingerea a ceea ce e bine, ceea ce trebuie făcut – de ceea ce trebuie să evităm să facem).
Spun ”e posibil să fi scăpat de criză” – pentru că iată, vecinii noștri maghiari au bani de-un Ferrari. Însă felul în care îl conduc ne-amintește de etimologia cuvântului grecesc: suntem în criză tot timpul, și ar fi bine să învățăm să trăim cu asta.
N-ai zice că o clădire-sediu al unei mari corporații nu ar avea toate aprobările și nu și-ar fi luat toate asigurările împotriva incediilor.
Și totuși, exemple triste se mai întâmplă, chiar și în mileniul al treilea, cu care începem să ne obișnuim și pe care l-am fi dorit mai altfel.
Sediul unei mari corporatii – Petrobras – din Rio de Janeiro, a luat foc in 2004. Arhitectul – Roberto Luís Gandolfi nu a avut nici o vină și în plus, a luat foc doar ultimul etaj …
Asta nu a impiedicat-o pe artista Sarah Morris sa se lase inspirata de cladirea respectiva, traducand in limbajul picturii, impresiile vizuale.
Priviți și vă minunați – cum comunică artiștii între ei:
Sus – Petronas HQ Building, Rio de Janeiro, arh Roberto Luís Gandolfi. Are 108m inaltime, 29 de etaje, construita intre anii 1967 – 1972.
Jos – un canvas 152,5 x 152,5 cm – realizat de Sarah Morris in 2013. Nu-i asa ca seamana? Ce forma de publicitate mai buna, pentru arhitecti si cladirile lor – decat interactiunea cu pictorii? Apropo, vedeti steagul Braziliei?
O lume care vrea să se tragă din maimuță, e liberă să o facă. Pentru că frumusețea libertății cu care am fost înzestrați, tocmai asta ne oferă – șansa de a rătăci, dacă Adevărul ni se pare unora prea sec.
Ce nu e clar? Că suntem creaturi și nu creatori? Dacă după atâta timp nu ne-am obișnuit cu gândul acesta și încă mai celebrăm, antropologic, pe ”Lucy cea micuță” pentru a ne alinta că avem ceva în comun cu maimuțele … ce-ar mai fi de spus?! Decât că: da, așa e, avem multe în comun cu maimuțele, pentru că avem abilitatea de a le imita … până și pe ele!
Dar atât abilitatea de a imita cât și surzenia unora față de evidență, face parte dintr-un plan mai larg al Aceluia care ne ține în Mâna Sa pe toți.
Nimic întâmplător deci că frecvențele unor super-zburătoare nu au funcționat azi, când super-comunicatorul Google o sărbătorește pe Lucy cea micuță. Ne așteptam ca turcii și rușii să-și aducă aminte că au avut atâtea de împărțit în veacul al XVIII-lea și al XIX-lea … dar nu ne așteptam să nu-și găsească o frecvență de comunicare în incidentul regretabil de azi! Rușii au pierdut un avion, iar turcii s-au făcut de rușine. Noi, ne-am face bagajele – dar avem de apărat Carpații și Istoria neamului.
În rest, aprofundăm muzica pe calculator – pentru că, nu-i așa, din fragmente disparate putem, cu un minim efort, să strângem laolaltă de-un cântec. Dacă până la muzica adevărată, drumul e ceva mai lung – de ce nu ne-am delecta pe parcurs cu senzațiile produse de efecte?! Bulgarush Band – prezintă mai jos o versiune de cântec tomnatic surprins într-o discotecă fără avize de funcționare…
Am observat dezvoltarea unei comunicări simplificate prin desen/imagini sugestive – din nevoia de a explica trendurile într-o vreme de criză. Răspunsul nostru la întrebarea – încotro se-ndreaptă Lumea? – pare mai ușor digerabil, dacă e servit în pastile mici, frumos colorate… Așa, s-a inventat un trend nou în comunicare: INFOGRAFIA.
Azi, despre prețul carburanților în România. Nu-i așa că steluța de mai jos îndulcește realitatea tristă a cotei pe care transportatorii o plătesc bugetului de stat?
Vorba inegalabilului Toma Caragiu … (citat din ”Toma și Baletul”):
Problema rochilor n-a fost o problemă. Decolteul… Că cine urmăreşte decolteul nu mai urmăreşte textul. Aşa c-am luat măsuri, le-am acoperit şi pe ele, şi avem şi noi acoperire. Astfel ne-am orientat spre rochia lungă de seară unde nimeni n-a avut nici o obiecţie în afara pompierului de serviciu, care a cerut să se consemneze în procesul verbal că rochia lungă de seară îngreunează fuga în caz de incendiu şi dacă este călcată pe coadă creează panică. El a cerut ca fiecare dansatoare să fie dotată cu o pelerină, din foaie de cort, solidă, comodă – toporişcă, găletuţă cu nisip şi cască de protecţie. Scenograful s-a opus categoric, a răspuns că el răspunde de costume. În consecinţă s-a renunţat la toporişcă şi s-au cumpărat târnăcoape.
Cand un sfert din teritoriul tarii se afla sub nivelul marii, inundatia nu cred ca mai este privita ca o calamitate – ci mai degraba ca o stare de asteptare si resemnare a spiritului: sufletul olandez e parte din mare, e inundat pe sfert de catre ea …
Aflat in permanenta criza reala si masurabila, mai atenti la discutiile despre incalzirea globala decat am putea fi noi restul, olandezii nu au timpul sa se planga de criza. EI SUNT IN CRIZA – si pompeaza, luptand cu apa, castigand deocamdata una dintre cele mai aprige batalii pe care le putem imagina …
Ultima gaselnita – veche din neolitic: locuintele lacustre. Nu-i asa ca sunt frumoase?
Calin Diaconu 