O lume care vrea să se tragă din maimuță, e liberă să o facă. Pentru că frumusețea libertății cu care am fost înzestrați, tocmai asta ne oferă – șansa de a rătăci, dacă Adevărul ni se pare unora prea sec.

Ce nu e clar? Că suntem creaturi și nu creatori? Dacă după atâta timp nu ne-am obișnuit cu gândul  acesta și încă mai celebrăm, antropologic, pe ”Lucy cea micuță” pentru a ne alinta că avem ceva în comun cu maimuțele … ce-ar mai fi de spus?! Decât că: da, așa e, avem multe în comun cu maimuțele, pentru că avem abilitatea de a le imita … până și pe ele!

lucy si google-ul

Dar atât abilitatea de a imita cât și surzenia unora față de evidență, face parte dintr-un plan mai larg al Aceluia care ne ține în Mâna Sa pe toți.

Nimic întâmplător deci că frecvențele unor super-zburătoare nu au funcționat azi, când super-comunicatorul Google o sărbătorește pe Lucy cea micuță. Ne așteptam ca turcii și rușii să-și aducă aminte că au avut atâtea de împărțit în veacul al XVIII-lea și al XIX-lea … dar nu ne așteptam să nu-și găsească o frecvență de comunicare în incidentul regretabil de azi! Rușii au pierdut un avion, iar turcii s-au făcut de rușine. Noi, ne-am face bagajele – dar avem de apărat Carpații și Istoria neamului.

În rest, aprofundăm muzica pe calculator – pentru că, nu-i așa, din fragmente disparate putem, cu un minim efort, să strângem laolaltă de-un cântec. Dacă până la muzica adevărată, drumul e ceva mai lung – de ce nu ne-am delecta pe parcurs cu senzațiile produse de efecte?! Bulgarush Band – prezintă mai jos o versiune de cântec tomnatic surprins într-o discotecă fără avize de funcționare…

 

 


Am observat dezvoltarea unei comunicări simplificate prin desen/imagini sugestive – din nevoia de a explica trendurile într-o vreme de criză. Răspunsul nostru la întrebarea – încotro se-ndreaptă Lumea? – pare mai ușor digerabil, dacă e servit în pastile mici, frumos colorate… Așa, s-a inventat un trend nou în comunicare: INFOGRAFIA.

Azi, despre prețul carburanților în România. Nu-i așa că steluța de mai jos îndulcește realitatea tristă a cotei pe care transportatorii o plătesc bugetului de stat?

Pret carburanti

Vorba inegalabilului Toma Caragiu … (citat din ”Toma și Baletul”):

Problema rochilor n-a fost o problemă. Decolteul… Că cine urmăreşte decolteul nu mai urmăreşte textul. Aşa c-am luat măsuri, le-am acoperit şi pe ele, şi avem şi noi acoperire. Astfel ne-am orientat spre rochia lungă de seară unde nimeni n-a avut nici o obiecţie în afara pompierului de serviciu, care a cerut să se consemneze în procesul verbal că rochia lungă de seară îngreunează fuga în caz de incendiu şi dacă este călcată pe coadă creează panică. El a cerut ca fiecare dansatoare să fie dotată cu o pelerină, din foaie de cort, solidă, comodă – toporişcă, găletuţă cu nisip şi cască de protecţie. Scenograful s-a opus categoric, a răspuns că el răspunde de costume. În consecinţă s-a renunţat la toporişcă şi s-au cumpărat târnăcoape.


Cand un sfert din teritoriul tarii se afla sub nivelul marii, inundatia nu cred ca mai este privita ca o calamitate – ci mai degraba ca o stare de asteptare si resemnare a spiritului: sufletul olandez e parte din mare, e inundat pe sfert de catre ea …

Aflat in permanenta criza reala si masurabila, mai atenti la discutiile despre incalzirea globala decat am putea fi noi restul, olandezii nu au timpul sa se planga de criza. EI SUNT IN CRIZA – si pompeaza, luptand cu apa, castigand deocamdata una dintre cele mai aprige batalii pe care le putem imagina …

Ultima gaselnita – veche din neolitic: locuintele lacustre. Nu-i asa ca sunt frumoase?

olandezii si apa


Civilizatia romaneasca intrata in degringolada dupa  Decembrie 1989 a incercat timid si din pacate zadarnic sa se lege la anii de dinaintea instaurarii comunismului, ca si cum acesta nu ar fi existat. Urmele celor 42 de ani de spalare a creielor au facut posibila o perioada a tranzitiei despre care nu ne face placere sa ne aducem aminte, dar ale carei efecte le simtim pana in ziua de azi. Miliardari de carton, inflatie, mineriade, privatizari dubioase, doctorate false … o morala in agonie, mirosind a blestem …

Un nou inceput a parut a fi anul 2007 – cand marea izbanda a intrarii noastre in Europa a marcat a doua victorie importanta, dupa intrarea in Alianta nord-atlantica.

Civilizatia europeana s-a instaurat oficial, transformand Romania de sus in jos – mai mult politic decat economic, cum poate ar fi fost cazul. Faptul ca intre cele doua civilizatii exista deosebiri profunde – nu a interesat pe nimeni, pentru ca in fata s-au pus valorile universale, cele normale pentru veacul in care traim … Am aderat la Europa pentru a redeveni normali, insa nu ne putem transforma intr-atat incat sa uitam propria noastra romanitate.

Anul 2012 a fost momentul in care intelegerea romaneasca si cea europeana a realitatilor nord-dunarene s-au aflat pentru prima oara in criza profunda. Nu am fost lasati sa facem ceea ce vrem, ni s-a spus ca 7,4 nu suntem suficienti. Iar acum, spre finalul anului, cand harta electorala a confirmat dorinta romanilor de schimbare – votul nostru e interpretat de europeni ca o intoarcere la comunism! O umilinta dupa alta. Meritate, oare? Parerile sunt impartite: unii spun ca ne-am facut-o singuri, ca ne-am balacarit o vara intreaga; altii sunt de parere ca nemaiavand aliati in tara, au fost romani care si-au vandut sufletul strainilor.

Claritatea impresiei unui Ponta pus in fruntea tarii de un corupt aflat in puscarie si imaginea definita a unui popor care regreta standardul de viata din vremea dictaturii comuniste – iata ce cred puternicii Europei despre noi. Ca le-a fost indusa, sugerata sau confirmata aceasta gandire – cred ca e mai putin important.

In timpul acesta, la noi in tara santajul a ajuns la rang de politica de stat.

In 2013, se pot intampla doua lucruri: sa confirmam occidentalilor banuielile lor (adica sa se sparga USL, sa avem pe mai departe galceava politica …) sau sa-i surprindem printr-o seriozitate de care azi nu ne credem capabili :-)!

 


V-ati gandit vreodata ca flori ne pot pune in criza?! Ei bine, crizantemele lui Jacques Brel, asta fac … sunt florile care definesc cel mai bine toamna. Iar plecarea nu mai are legatura cu “bun-ramasul”, ci mai degraba cu … “asteptati-ma prieteni, sunt pe drum, ajung si eu la voi acum!” …

J’arrive

De chrysanthèmes en chrysanthèmes
Nos amitiés sont en partance
De chrysanthèmes en chrysanthèmes
La mort potence nos dulcinées
De chrysanthèmes en chrysanthèmes
Les autres fleurs font ce qu´elles peuvent
De chrysanthèmes en chrysanthèmes
Les hommes pleurent, les femmes pleuvent

J´arrive, j´arrive
Mais qu´est-ce que j´aurais bien aimé
Encore une fois traîner mes os
Jusqu´au soleil jusqu´à l´été
Jusqu’au printemps, jusqu’à demain
J´arrive, j´arrive
Mais qu´est-ce que j´aurais bien aimé
Encore une fois voir si le fleuve
Est encore fleuve, voir si le port
Est encore port, m´y voir encore
J´arrive, j´arrive
Mais pourquoi moi, pourquoi maintenant
Pourquoi déjà et où aller?
J´arrive bien sûr, j´arrive
N´ai-je jamais rien fait d´autre qu´arriver?

De chrysanthèmes en chrysanthèmes
A chaque fois plus solitaire
De chrysanthèmes en chrysanthèmes
A chaque fois surnuméraire
J´arrive, j´arrive
Mais qu´est-ce que j´aurais bien aimé
Encore une fois prendre un amour
Comme on prend le train pour plus être seul
Pour être ailleurs pour être bien
J´arrive, j´arrive
Mais qu´est-ce que j´aurais bien aimé
Encore une fois remplir d´étoiles
Un corps qui tremble et tomber mort
Brûlé d´amour le cœur en cendres
J´arrive, j´arrive
C´est même pas toi qui es en avance
C´est déjà moi qui suis en r´tard
J´arrive, bien sûr j´arrive
N´ai-je jamais rien fait d´autre qu´arriver?