Pentru a ajunge la stralucirea epocii lui Pericle, atenienii – urmasi ai vechilor ionieni, au trecut prin clarificari legislative si militare obligatorii. Legile lui Dracon, Constitutia lui Solon si Reformele lui Clistene au fost pasii pregatitori pentru pregatirea confruntarilor cu regii persani, infranti pe rand …

Abia dupa razboaiele cu persii – prin Liga de la Delos, se ambitioneaza sa se ia la tranta cu nemurirea, stralucind in arta.

Opt ani de zile le-au fost suficienti sa construiasca minunea care inca mai strajuieste Acropolele …

Celor care se intreaba ce datoram Grecilor, recomandam filmul documentar de mai jos :-)!


Antistene: singura cunoastere care merita aprofundata - este etica!

Aparuti dupa Socrate, ca o transpunere in gandire a felului acestuia de a fi, cinicii intra in scena cu Antistene din Atena, continua cu celebrul Diogene din Sinope, apoi Krates din Teba, Bion din Boristene, Teles, Menedemos, Menippos …

Dintre toti, au ramas pana in zilele noastre butoiul lui Diogene – adica refuzul constient al unei case in toata regula, si nenumarate alte interventii ale acestui ganditor pus pe sotii (care umbla cu lumanarea aprinsa in timpul zilei, explicand ca e in cautarea unui om adevarat).

In esenta, ce ne transmite acest curent particular? Ca “virtutea e suficienta pentru a atinge fericirea; pentru a exersa virtutea iti trebuie vointa; virtutea tine de fapte si mai putin de cunoastere … Numai virtutea singura e un bine, iar viciul singur un rau – restul lucrurilor nu au relevanta, fiind indiferente omului intelept. Bunul care ne poate apartine cu adevarat este ceea ce putem stapani: adica spiritul, singurul pe care il putem influenta prin propriile noastre eforturi…” (Antistene, cf Zeller)

Cum adica? Sa nu consideram ca fiind importante averea, cinstea, libertatea, sanatatea, viata – intr-un cuvant placerile acestei lumi? Intr-adevar, ar trebui sa fugim de robia lor!

Dar saracia, rusinea, robia, boala, moartea – sa nu ne intristeze efortul pe care trebuie sa-l intreprindem pentru a scapa de aceste handicapuri? Nu, dimpotriva: singurele care (ne) educa, singurele care au forta de a (ne) duce spre virtute sunt chiar aceste asa-zis “rele” (mai precis, capacitatea noastra de a reactiona in lupta impotriva lor!) …

Luind ca exemplu viata neostenitului Hercule, cinicii practicau in vazul lumii apathia – adica acea forma de existenta in care sinele nu mai depinde de nimic exterior … caci singurul lucru pe care nu-l poti pierde este nevoia insasi!


Dracon - a inarmat statul cu putere judiciara ...

Drumul spre libertatea corect organizata nu a fost unul usor nici pentru greci. De la regalitate la oligarhie, de la oligarhie la tiranie, de la tiranie la democratie – in fiecare din aceste etape tranzitorii s-au pierdut si s-au castigat lucruri si drepturi,  pana in cele din urma INDIVIDUL S-A PERSONALIZAT, a devenit mai important decat familia din care facea parte.

Esenta democratiei: omul liber, organizat in asa fel incat nu afecteaza libertatea celuilalt.

Cum a pierdut regele puterea coroanei in detrimentul unei elite funciare, cum nu a stiut sa tina de ea, sa-si exercite puterea? Ce aliante au facut oligarhii, pe tacutelea, de s-au substituit in elita conducatoare regelui?

Cum si cand a inteles gresit unul dintre oligarhi – tiranul -,  ca puterea nu se exercita prin cadrul ei legal, ci foarte concret, prin garda de corp, care identifica si izola inamicii …?

Cum anume au reusit grecii sa treaca peste pofta fireasca a  profitului de moment si sa devina aparatori ai principiilor, bucurindu-se de fructele pretioase ale democratiei?

Pentru toate aceste intrebari, cat si altele – merita (re)citita cartea lui G. Glotz al carei nume a dat titlul articolului din acest weekend.

In timpul lecturii,  ne vom imagina cum, glumind cu noi in memoriile sale, “Tiranul” Basescu va spune in stilul caracteristic:  “… decat sa apar  in fata poporului care m-a ales (atat in tara cat si in strainatate 🙂) si sa spun ca un predecesor slab al meu: “Am fost invins de servicii!” – m-am asigurat, inca de la inceput, ca eu voi conduce altfel.  Va las pe voi sa judecati daca am facut bine sau rau… “


In timp ce coperta revistei FOCUS din Germania o prezinta pe Afrodita intr-o postura indecenta fata de Europa in general, revine in actualitate o rivalitate a filosofilor celor doua natiuni-cheie, profund reprezentative pentru gandirea europeana… Nu stim cum va evolua reactia grecilor la acest tip de umor “afrodigital”, in schimb am gasit navigand pe internet o mostra de umor inconfundabil, de dincolo de Canalul Manecii … apropo de rivalitatea viziunilor si castigul cauzei.

“Si ce sa facem?” – vor spune grecii, in cele din urma… “…sa nu ne mai bucuram deloc de viata?”  Vizionare placuta si fiti cu ochii pe deficitul bugetar!