“Incurca-i drace, ca si mie-mi place!” – aceasta nu e o lozinca, ci un adevarat program politic al unor conducatori periculosi prin cinismul lor.

Infrunti o alianta. Cum o spargi? Il atragi pe unul, prin laude … iar pe celalalt il umilesti, respingandu-l total! Cat e de simplu, pentru cel care este in mod natural construit sa distruga, sa otraveasca cele din jur.

Platon ne spune in “Apararea lui Socrate” ca exista doua tipuri de oameni care sunt “primejdiosi in vorbire”: unii, pentru ca au capacitatea de a rastalmaci adevarul, altii pentru ca nu se pot infrana si il trantesc verde-n fata! Din care o face parte Presedintele nostru? Nu putem spune cu exactitate, pentru ca foloseste cu succes, cate ceva din fiecare tehnica …

Iar atunci cand greseste (a invatat dupa Arafat ca si cei mici conteaza), nu greseste el – ci “a fost insuficient informat” ?! Asta mi-ar fi placut la culme, daca nu ar fi fost inca pe-atat de trista …

Neputandu-si imagina altfel scena in care performeaza de-atata timp, decat ca pe-un camp de bataie, Domnul Presedinte ar trebui sa inteleaga ca lupta politica prelungita are tendinta de a degenera pana la urma … iar in faza terminala, ajungem la razboiul civil!

Suntem datori sa zambim inca o data amar – pentru ca-i apreciem rationamentele si jocul fin de glezne, dar suntem suferinzi din pricina stagnarii la care ne-a condamnat lipsa de coeziune! Chiar asa, iata doua intrebari care pot sta la baza a doua partide politice sau macar a unui referendum …

1. De ce-ar trebui sa cedeze Basescu si mai ales in fata cui?

2. De ce-ar mai fi nevoie sa lupte Basescu si impotriva cui?

 


Antistene: singura cunoastere care merita aprofundata - este etica!

Aparuti dupa Socrate, ca o transpunere in gandire a felului acestuia de a fi, cinicii intra in scena cu Antistene din Atena, continua cu celebrul Diogene din Sinope, apoi Krates din Teba, Bion din Boristene, Teles, Menedemos, Menippos …

Dintre toti, au ramas pana in zilele noastre butoiul lui Diogene – adica refuzul constient al unei case in toata regula, si nenumarate alte interventii ale acestui ganditor pus pe sotii (care umbla cu lumanarea aprinsa in timpul zilei, explicand ca e in cautarea unui om adevarat).

In esenta, ce ne transmite acest curent particular? Ca “virtutea e suficienta pentru a atinge fericirea; pentru a exersa virtutea iti trebuie vointa; virtutea tine de fapte si mai putin de cunoastere … Numai virtutea singura e un bine, iar viciul singur un rau – restul lucrurilor nu au relevanta, fiind indiferente omului intelept. Bunul care ne poate apartine cu adevarat este ceea ce putem stapani: adica spiritul, singurul pe care il putem influenta prin propriile noastre eforturi…” (Antistene, cf Zeller)

Cum adica? Sa nu consideram ca fiind importante averea, cinstea, libertatea, sanatatea, viata – intr-un cuvant placerile acestei lumi? Intr-adevar, ar trebui sa fugim de robia lor!

Dar saracia, rusinea, robia, boala, moartea – sa nu ne intristeze efortul pe care trebuie sa-l intreprindem pentru a scapa de aceste handicapuri? Nu, dimpotriva: singurele care (ne) educa, singurele care au forta de a (ne) duce spre virtute sunt chiar aceste asa-zis “rele” (mai precis, capacitatea noastra de a reactiona in lupta impotriva lor!) …

Luind ca exemplu viata neostenitului Hercule, cinicii practicau in vazul lumii apathia – adica acea forma de existenta in care sinele nu mai depinde de nimic exterior … caci singurul lucru pe care nu-l poti pierde este nevoia insasi!