Un cantec legat de Mexic, de Revolutie … intr-o varianta glumeata, semnata Luis Armstrong.


Roter Blitz

Dacă ce-mi spunea mai devreme un prieten este adevărat, anume că lucrurile se “iuţeau” pentru a rezista la “împuţeală”, atunci suntem în situaţia lui “şi-şi”…

Pentru că e limpede, toate formele de comunicare cu care chipurile ne-am obişnuit (dar de care nu încetăm să ne minunăm) – sunt semne ale apariţiei unui alt timp.

O lume nouă se naşte în faţa noastră, şi poate vom trăi clipa în care interviziunea va anunţa triumfal că a început Marea Revoluţie a Femeilor Islamului! Emanciparea lor, prin smulgerea ostentativă a niqab-ului şi ieşirea la lumină va adăuga brusc, hărmălaiei lumii actuale … un cor suplimentar de strigăte ale eliberării!

Sau îşi imaginează cineva că o revoluţie se face în tăcere?!

Rectificarea se impune la final: timpul s-a iuţit pentru că … s-a împuţit!

Next Serious Revolution…


Fiecare specializare a noastră într-un domeniu cu personalitate bine definită – înseamnă crearea unor ochelari, a unor filtre prin care ne învățăm (sau ne obișnuim?) să privim, evaluăm/înțelegem și trăim viața.

Asta e rău sau bine?

Se pare că așa cum schimbarea ochelarilor produce amețeală, tot astfel, a judeca lucrurile întâmplate ”în lumi diferite” (lumea politicului, a biologicului, a matematicii, a literaturii, a religiei, etc) prin ochelari aleși la întâmplare din alt domeniu, poate genera distorsiuni și crea neclarități.

Faptul că în lumea politicului de pildă, politicienii greșesc … ne obligă pe noi, votanții creștini, să ”întoarcem obrazul celălalt” și să așteptăm senini, palmă după palmă?!

Nu cred. În lumea politicului, trebuie să reacționăm politic, cu HUO! și cu JOS! atunci când se abat cu palmele neputinței lor asupra vieții noastre…

Altfel, lucrurile merg din rău în mai rău, iar replici de genul: ”Cum îl cheamă pe-ăla de l-a nășit frate-miu?” ajung să nu mai șocheze pe nimeni. Ne plângem singuri de milă, dar iată că nu suntem singurii: frații italieni suferă și ei de pe urma unui individ certat cu bunul simț. Vedeți mai jos, și imaginați-vă pentru o secundă că am fi atât de importanți geostrategic, încât să fim băgați și noi în seamă pe la televiziunile străine…

 


Golden Boy...

Inimile faraonice ale conducătorilor politici se împietresc pe măsură ce desconsideră semnele trimise lor de Dumnezeu. Nici vaietul poporului şi nici sfaturile consilierilor nu sunt luate în seamă de aceia care încearcă să-şi scrijelească numele în cartea neamului pe care-l conduc…

...ceva mai târziu, în istorie!

Şi nici nu poate fi altfel: atunci când un conducător ascultă prea mult în dreapta sau în stânga – e catalogat drept slab şi şovăielnic. Iar poporul, atunci când se face auzit dincolo de graniţa stearpă a manifestaţiilor autorizate – se cheamă că “a făcut (o) revoluţie” … ori, ştim că până şi acestea sunt confiscate de liderii lor.

Darea de seamă a celor puternici – e numai în faţa lui Dumnezeu, nu poate fi altcum! Şi noi, cei slabi (dar mulţi :-)!) – şi cei puternici care ne conduc, suntem supuşii Domnului. Iar când spunem “supuşi” înţelegem că punem înaintea Lui libertatea noastră şi înaintăm pe cântarul Judecăţii Sale faptele noastre…


Ar fi foarte greu pentru cineva lipsit de grija propriei mantuiri sa ma convinga ca e deosebit de interesat de a mea…” zicea in urma cu trei veacuri John Locke (1632-1704).

Simt ca undeva in zona asta a gresit Traian Basescu.

A anuntat schimbari mari – o revolutionare a intregului aparat de stat, un nou statut al functionarului public, responsabilitate, profesionalism, performanta, dedicare – si a folosit pentru acestea oameni prea mici. Poti desfiinta o relatie cu partenerul alaturi de care ai castigat alegerile si poti da semnalul de iesire de la guvernare  prin varianta regizata a “biletelului roz”, aruncat ca o bomba intr-un show de televiziune… dar iti asumi o reactie a celui umilit in public.

A considera partidele un fel de secte ce trebuiesc desfiintate – este iarasi un act curajos, dar are un efect colateral imediat: iti atragi mai mult decat atentia celor pe care vrei sa-i desfiintezi!

Cum poti fi neiertator fata de cei care au pareri diferite fata de tine si iertator (bland) in raport cu ai tai atunci cand gresesc? Cum sa judeci cu dubla masura?

Mai mult decat alegerea unei tactici de lupta, e o intrebare ce tine de morala: Cat de curate sunt armele folosite in lupta cu sistemul ticalosit? (exista, aberant, o parte buna in inregistrarea generalizata a convorbirilor telefonice: stam de vorba sub lupa propriei constiinte)

Credinta nu exista fara convingere. Si daca nu ai rabdare sa ma convingi – poate ai probleme cu sistemul nervos sau cine stie, ma ignori? Convingator nu poti fi daca nu ai credinta de partea ta.

Daca ajungem la concluzia ca o singura solutie este cea corecta inseamna sa ne para rau celor care nu ne-am nascut in Partidul Democrat?!

Locke a exprimat convingerea ca mintea omului e o “tabula rasa” (tabla nescrisa) pe care cineva scrie in decursul anilor o poveste frumoasa, mereu diferita: asta e frumusetea diversitatii, Domnule Presedinte!