Un excelent film despre manipulare, despre batalia care se da pentru a avea “Breaking News” de senzatie, despre vinovatia pe care ar trebui sa o resimtim atunci cand privim gura-casca la cate o stire despre o crima, un viol, o sinucidere, un jaf armat sau … de ce nu, o descindere matinala a DNA-ului la casa unuia sau altuia.
Noaptea, departe de a fi lasata pentru odihna, aflam ca este timpul unui anumit gen de actiuni – violente – care se intampla de regula in ascunzisul oferit de intuneric. Luminile masinilor de politie, luminile ambulantei, ale pompierilor, luminile reporterilor speciali care au angajamente cu diferitele posturi de stiri – sunt intr-o competitie permanenta, care dintre ei ajunge mai devreme la locul faptei. Si de aceea, in loc sa lumineze, ne ametesc – pe aceia care nu stim sa distingem intre diferitele sirene.
Filmul ne-a placut pentru ca pune in discutie etica mass-mediei. Daca informatia ajunge sa fie de vanzare … daca e scoasa la licitatie, daca exista exclusivitati iar stirile sunt “cosmetizate”, astfel incat sa ne fixeze pe post, sa ne captiveze cu scopul precis de a consuma reclame, atunci – mai devreme sau mai tarziu se ajunge la limita si chiar la incalcarea legilor morale.
Primul lucru pe care il faci, cand treci pe langa un om cazut la pamant: il filmezi sau ai grija de sanatatea lui? Primul lucru atunci cand ajungi langa un incendiu: iei un interviu pompierului de serviciu sau pui mana pe-o galeata cu apa, sa ajuti?
Cum a evoluat dependenta noastra de BREAKING NEWS? Despre asta e vorba in film, si ni se permite sa aruncam o privire in interiorul fenomenului, sa intelegem cum functioneaza lucrurile intr-o redactie de stiri matinale. Multumiri sincere, dar parca ne dorim mai mult de-atat.
Intelegem – pe de alta parte, ca linistea totala ar fi o minciuna. De-ar fi sa dispara peste noapte televiziunile de stiri, am ascunde prin omisiune adevarul raului atat de prezent in jurul nostru. Propaganda comunista excela in omisiuni: nu era aratata mizeria la televizor, deci ea nu exista. De fapt, nu exista a doua realitate a mizeriei, cea mediatica … o facea insa mai suportabila?
Cele doua realitati: adevarul obiectiv al intamplarii si adevarul subiectiv al relatarii se impletesc in mod firesc, iar filme ca “Nightcrawler” ne ajuta sa intelegem unde trebuie sa intervina discernamantul nostru, pentru a folosi in mod corect telecomanda. Am plecat din sala de cinematograf avand convingerea ca nu e o rusine sa muti pe alt program, atunci cand esti amenintat ca stirile stau sa erupa … dimpotriva!
Mereu la panda, pentru ca o stire buna e cea care … nu s-a mai dat pana acum! Ce noroc ca avem memoria scurta!
Instalatiile de sonorizare au evoluat mult din vremea Pietei Universitatii pana azi. Organizatorii demonstratiilor sindicale din aceste zile, au adus microfoane si boxe de ultima generatie, iar Palatul Guvernului – sa fi avut termopane cu cinci camere, tot trebuie ca a rasunat in interior de furia muncitoreasca de afara! “JOS GU-VER-NU’!” si “U-NI-TA-TE!” – au fost probabil cele mai scandate lozinci. 
In albastru sau in rosu, de la BNS sau de la Sanitas, toti pareau a fi prezenti, cu mesajul “Potoliti-va, lasati-va de prostii si puneti treaba pe roate ca ne lasati fara paine!”
Calin Diaconu 