E prea puternic Cuvantul lui Dumnezeu revelat in Sfanta Scriptura pentru a-L folosi in reclame comerciale sau in propaganda politica. Si totusi, am auzit cu urechile noastre si am ramas surprinsi de nebunia reducerii la conditia unor oferte trecatoare a “Dreptatii si Adevarului” sau, mai recent, a colindei “Domn, Domn sa-naltam!”…

Ne intrebam cum a fost posibil acest sacrilegiu si in ce stare va fi ajuns poporul nostru, daca cercetarile de piata au concluzionat ca o majoritate a noastra suntem gata sa acceptam terfelirea in colbul vremelniciei a celor sfinte?!

Poate ca are legatura cu modelul de conducator din ultimii ani.

Poate rememorarea jignirilor succesive la care am zambit neavand reactie civica, ne va ajuta sa intelegem cum am ajuns aici…

1. Indemnul cinic : “Cui nu-i convine in Romania, poate sa plece (in strainatate sau aiurea)!”;

2. Pupaturile “de forma” cu fratii nostri mai simpli si mai putin educati – tiganii, care au inteles de aici ca au voie sa faca orice, fiind importanti in stat si economia votului!;

3. Ambitia de a trimite un copil agramat la Bruxelles, nu pe meritele lui ci prin masinatiuni si comanda politica!;

4. Promovarea politicii aliantelor de moment, fara resentiment si fara regrete – pentru a obtine majoritatea si a conduce cu orice pret, rasplatirea tradatorilor!;

… Iar ca efect al acestei prestatii, al “nasului care s-a dat lui Ivan”, am avut parte nu numai de colinde comerciale la televizor – pe care unii dintre dumneavoastra le veti considera benigne -, dar mai ales de o tendinta imediata de imitare a tupeului.

Va aduceti poate aminte de celebra formula:

5. Suntem un popor de securisti! Pentru ca toti am fost complici ai regimului comunist, daca nu activ – atunci prin tacere aprobatoare!

Concluzia?

Marile jigniri aduse Poporului Roman sunt inghitite de acesta, care apoi pare ca le rumega linistit cateva decenii, ba chiar pare ca incearca sa se adapteze ineptiilor, sa traiasca dupa norma tupeului ridicat la rang de politica nationala!

Dar nemultumirea creste (intelegem aceasta cu surprindere si oarecare satisfactie, acum!) , si a fost nevoie de o scanteie – pentru ca “butoiul cu pulbere” tipic Balcanilor, sa explodeze!

Avem cateva intrebari deschise, pe care as dori sa le raspundem impreuna:

1. Cand a aparut tupeul pe scena publica romaneasca? Poate momentul in care Victor Rebengiuc a avut curajul de a pune pe masa speakerului TVR o hartie igienica – pentru toti anii in care s-a mancat “…”? Sau poate momentul insultei stupefiante la adresa poporului roman, adresata de “oracolul” Silviu Brucan, care a indraznit sa spuna despre noi ca am fi …”stupid people”?

2. Reactia de revolta la adresa proastei guvernari nu este o inventie romaneasca. Cu ce ne diferentiem noi fata de restul “indignatilor” acestor vremi tulburi?


Mie mi-a trecut glezna cand am vazut ce fac baietii astia.

Mi-am amintit ca in maternitate, pana sa se lamureasca Mama cum e cu primul ei nascut, am supt de la o tiganca.

Am simtit nevoia sa iert pe toata lumea, desi nu ma simt certat cu cineva anume.

Am recunoscut o prima lipsa a memorabilului film al copilariei noastre, “Satra” – si m-am simtit in acelasi timp, razbunat pe toate cate umpleau cu fustele lor colorate, panza ecranului de cartier.

Si, ceea ce e mult mai important, am trecut cu bine peste socul deplorabilei lipse de civilizatie aratate de Seful Diplomatiei Romane – care a pierdut foarte probabil prilejul vietii lui … acela de a iesi cu bine dintre un Ciocan si o Coroana! Lipsa de civilizatie nu e a celor necivilizati, a celor salbatici – ci a celor doldora de cultura, care se pretind absolventi de scoli superioare si sunt incapabili de reactii normale!

Gasind in acest dans al celor sapte tigani maghiari efecte cu adevarat terapeutice, recomand Excelentei Voastre, Domnule Ministru –  sa urmariti pana la final!

Fara pareri de rau, si … fara regrete! Aveti posibilitatea de “watch again”, clipa aceasta de glorie a lor nu va imbatrani niciodata, pe cand absenta Dumneavoastra din Loja Operei va fi uitata mai curand decat ne putem noi imagina! 🙂


In timp ce Bulgaria isi pregateste rromii de alegeri, parcurgand un proces firesc al “Auseinandersetzung”-ului* cu o minoritate semnificativa proportional (1 din 7 milioane!), iar aiurea-n Europa de vest politicile anti-discriminatorii sunt speculate la maxim in latura lor toleranta de catre natiunea poate cea mai adaptata la supravietuirea in regim de criza, dupa evrei … in tara noastra, spaimele contaminarii cu nelinisti sociale de tipul rascoalelor spontane, au ajuns in fine (!) la ordinea zilei.

In timp ce mesajele despre faptele reprobabile ale natiunii rrome abunda in mass-media, generand talk-show-uri despre toleranta, legalitate, minoritate, discriminare, civilizatie, libertate, schimbare si pastrare a datinilor si modului de viata, etc … de doua zile, in parcarea din fata firmei noastre, avem un nou vecin: o satra de tigani!**

Totul a decurs atat de simplu: au venit nedespartiti, intreaga familie, la spitalul specialistilor din Bucuresti si, neavand alt loc de parcare – au ales-o firesc, pe cea mai apropiata. Caruta cu coviltir, casa lor pe patru roti se numeste astazi intamplator Ford Transit – dar asternuturile pe care le-am observat cu coada ochiului in interior, scaunele cu trei picioare si masuta la care servesc cele trei mese regulate ale zilei, cosul cu care isi fac cumparaturi proaspete de la piata, relaxarea si increderea cu care asteapta externarea apartinatorului … toate sunt la locul lor: asa cum se cade unei familii de tigani care-si respecta traditiile si obiceiurile!

Caii putere au luat locul calului putere in cadrul revolutiei industriale a veacului al XIX-lea. Si vedem unde am ajuns … Ce se va alege maine din satra traditionala, care se plimba azi liber prin Europa in dube albe cu punte dubla a tractiunii pe rotile din spate – ramane o intrebare deschisa, pentru moment. Ceea ce stim cu siguranta este ca modul lor foarte relaxat de a trata criza in gluma, neplatind taxe si avand propriul sistem juridic, enerveaza din nou pe cei multi!

_______________________

* “Auseinandersetzung” = cuvant compus in limba germana, format din “aus” + “ein” + “anderer” + “setzen” si avand urmatorul sens – ma asez/opresc din lucru si ma privesc/analizez pe mine in raport cu ceva/cineva, cu scopul de a lamuri relatia existenta intre mine si acel lucru/persoana.

** Multumiri speciale Domnului Stefan Dragomirescu, autorul fotografiei de mai jos, fara de care consideratiile de mai sus nu ar fi fost posibile :-)!

Stefan Dragomirescu: "Satra moderna"