Alegerea visului e o chestiune foarte intimă – căci fiecare dintre noi avem dreptul, atunci când epuizăm telecomanda, mouse-ul, consola sau joy-stick-ul … să ne reîntoarcem la o apucătură mai veche, care a amuzat și a hrănit imaginația oamenilor de-a lungul timpului: dezvoltarea propriului vis.

Visul ține de capul și de dispoziția fiecăruia – dar și de puterea fiecăruia de a visa corespunzător datelor personale. Putem avea și situații interesante în care unii nu visează deloc iar alții visează lucruri pe care nu le înțeleg. E în firea lucrurilor să nu fim toți o apă și un pământ …

Alegerea visului se face deliberat, pentru că fiecare din noi, pentru a crește, pentru a ne dezvolta, avem nevoie de o imagine a mai-binelui care aparține lumii de mâine. Cu toate incertitudinile și aparențele ei, ziua de mâine există deja – deși deocamdată doar tipărită în calendare – și ea reprezintă sensul drumului nostru. Ne îndreptăm către ziua de mâine, pe care și la care avem dreptul să visăm că am merita-o să ne fie dăruită, și mai ales că ne va fi mai bună.

Asta înseamnă că nu ne mai putem bucura de ziua de azi? Numai în parte. Pentru că depinde foarte mult de gradul dependenței la care ajungem în legătură cu visarea zilei de mâine și de puterea care ne mai rămâne, de a ne bucura de ziua de azi. Dacă reușim să păstrăm un echilibru între ceea ce suntem (adică admiterea senină a spațiului și timpului în care existăm) și ceea ce ne dorim să fim (adică ziua de mâine, incertă dar forțat strălucitoare în imaginația noastră), probabil că ne putem bucura și de ziua de azi, visând la cea de mâine. Cât este de fragil acest echilibru, și câți știm să mergem pe sârma dintre real și posibil, stăpânind la perfecție calculul probabilităților?

Ce frumos să visezi pentru a construi o nouă realitate, mai bună – și cât de urât este atunci când induci cuiva starea de vise false, vise care nu se vor împlini niciodată, cuiva suficient de naiv să le viseze, ca și cum i s-ar potrivi!

Ce frumos este să ai cui împărtăși visul tău și câtă putere capătă un vis în familie sau în echipă – și cât de urât este să te sustragi familiei sau echipei, și să-ți dezvolți visul tău propriu, în colțul egoismului care e atât de des întâlnit în … (poate de aceea) colțuroasa lume de azi?

Singuri poate sfinții retrași în pustie, rugându-se pentru o lume mai dreaptă și mai bună, vor fi visat pentru binele altora. Căci de regulă, marii conducători – precum Osman al Semilunii în Scrisoarea a III-a – „închid ochiul din afară, ca să deștepte ochiul din lăuntru“, și să-și picure în suflet visul de mărire pentru ei și poporul lor. De care, în paranteză fie spus, au nevoie, pentru a realiza mărirea lor proprie …

Mihai Eminescu, un mare visător la mai-binele neamului românesc a fost cinstit recent în media românească pentru ziua sa de naștere “165” – din 15 Ianuarie 1850. Putem însă înțelege binele pe care ni l-a lăsat moștenire? Avem dreptul să-l asemănăm cu Sfinții Neamului Românesc, prin aceea că, într-o lume a cărei nedreptate a simțit-o și a înțeles-o până la transparență, a visat la mai binele nostru? Da, doar dacă ne socotim și noi vrednici și ne dorim să facem parte din … familia lui!

statuia lui eminescu - atheneul roman


Este Apocalipsa un moment care ar trebui sa priveasca doar ultima generatie de locuitori vremelnici ai Pamantului? Sau dimpotriva, avem cu totii o participare la acest eveniment care va veni candva?

Prin aceea ca nu stim cand va veni, o putem considera ca fiind si a noastra, a celor ce suflam in prezent.

Ba chiar, existand posibilitatea ca ea sa fie a noastra, trebuie sa ne pregatim: fiindca Ziua Judecatii celei de pe Urma este atat sfarsit – cat si inceput. Sfarsitul a ceea ce vom fi apucat sa cunoastem despre farama de planeta pe care o locuim, particula a unui Infinit in expansiune, parte dintr-un intreg care ne uimeste cu legi complexe, cu forte care tin miraculosul echilibru atat de necesar vietii … Dar si inceputul unei noi vieti, a celei vesnice, pentru aceia care au trait si murit cu credinta vie in Fiul lui Dumnezeu.

Ziua Judecatii este un bun al umanitatii intregi, ea este pregatita de fiecare generatie chemata la suflare, munca si rugaciune.


Prepper (noun): An individual or group that prepares or makes preparations in advance of, or prior to, any change in normal circumstances or lifestyle without significant reliance on other persons (i.e., being self-reliant), or without substantial assistance from outside resources (govt., etc.) in order to minimize the effects of that change on their current lifestyle. 

… adica oameni care se pregatesc de zor pentru ca vad schimbarile venind peste ei!

In functie de sensibilitatea fiecaruia, unii sunt motivati de amenintarile teroriste, altii de dezastre naturale sau perspectiva unor cataclisme ecologice, altii de viziuni anarhiste in evolutia societatii …

Ce ii face sa se pregateasca, (in englezo-romana sa se “prepare”) – adica sa se adapteze mental la ziua de maine inainte ca aceasta sa le fi batut propriu-zis la usa? De unde lipsa de incredere ca statele vor inventa  in continuare solutii pentru o evolutie istorica “normala”?

Pana sa ne punem asemenea intrebari, nu pot sa nu ma gandesc la autarhia satelor romanesti, unde oamenii locului se descurca greu dar frumos, respectand traditia si obiceiurile. Intr-un anume fel, taranul roman a fost  “prepper” de cand se stie, in sensul ca s-a asteptat mereu la ceea ce e mai rau.

Insa dincolo de raul care l-ar putea vizita oricand, exista la taranul roman un optimism nobil – care tine de credinta lui in Dumnezeu. Intelepciunea lui? De a lasa soarta sa in mainile Creatorului, si odata cu aceasta – toate grijile zilei de maine!

Pentru cei care doriti sa cunoasteti mai multe despre noua moda americana va recomand o vizita aici: http://www.prepper.org/