Comentarii din Cetate



Până la urmă, va fi cum vrea Băsescu.

Adică – vom avea o „Românie-Oranj”!

Căci roşul PSD-ului va trebui să se amestece cu suficient galben de la PNL pentru a rezulta acel oranj adevărat, bun pentru cei care au nevoie de schimbare…

(Chestia asta îmi aduce aminte de doctorul nostru de familie care mă întăreşte psihic cu distincţia între „colesterolul bun” şi „colesterolul rău”. Păi, nene doctore, dacă e genetic – ne liniştim oricum, nu?)

Nu pot decât să ma întorc la cele scrise la începutul lunii Octombrie. Din cele trei soluţii posibile în actuala configuraţie parlamentară, am încercat deja:

  1. cea a vechiului FSN/PDSR = PDL + PSD
  2. cea a „clasicei drepte” = PDL + PNL

A rămas, după cum spuneam acum ceva timp:

“PSD + PNL. A funcţionat ca majoritate Parlamentară în ultimii doi ani de guvernare liberală. Pentru a relua discutiile cu onestitate, Dan Nica trebuie sa iasa in fata Natiunii si sa prezinte dovezile suspiciunilor de frauda tip “turism electoral”.  Altfel, nu putem spera la o solutie Antonescu Presedinte si Geoana PrimMinistru – sau invers.” (Ha, Ha, Ha! Am ajuns să mă citez singur…)

Cu singura adnotare că a apărut între timp în ecuaţie Domnul Primar al Sibiului – Klaus Johannis.

https://calindiaconu.wordpress.com/2009/10/02/solutia-psd-pnl/

Zău aşa, îmi aduc aminte de vorba atribuită lui Păstorel (un răspuns spumos la banala întrebare “Ce mai faceţi, Maestre?”):

“STAU PE PLAJĂ

ŞI MĂ MIR,

ŞI-MI DAU SINGUR…

CU SICTIR!”


De cat a strans carma navei cu numele sfant Romania, carmaciul a ragusit.

Furtuna in care a ajuns acum e spectaculoasa de-a dreptul – sunt multi cei care se indoiesc in jurul lui ca va ajunge la liman; insa el sta ferm, cu mana stransa pe carma navei sale.

Stie ca nu e altul  mai bun. Cui sa lase comanda, acum cand ne apropiem de ochiul uraganului? La vremuri din acestea grele: ne trebuie oameni incercati!

Nu se intreaba cu glas tare – pentru a nu deruta echipajul de 22 de milioane – dar undeva in sinea lui, trebuie sa il framante intrebarea: putea gasi oare un alt traseu, o ruta ocolitoare?

Si mai este un lucru care il macina, pe care nu il intelege, care l-a facut sa strige LINISTE! de-atatea ori si atat de tare, incat in cele din urma a ragusit. De ce nu gandesc toti ca el? Cum isi permit unii sa unelteasca ganduri diferite, uneori chiar contrare lui?

Grea intrebare: cum ii aduci – IN DEMOCRATIE – pe toti sub un singur sceptru, sub o singura vointa?




Treceam deunazi pe o straduta din centrul Capitalei noastre (cea care face legatura intre Piata Romana si Piata Amzei) … aproape de locul de unde imi cumparam covrigi calzi in timpul liceului. Covrigaria exista inca, se pare ca celebra “gaura de la covrig” a supravietuit cumva si in noul sistem economico-social capitalist. In schimb, mare mi-a fost surpriza sa constat alaturarea din imaginea de mai jos. Ocazie cu care m-am documentat despre “Misiunea, Viziunea, Valorile si Obiectivele strategice” ale Curtii de Conturi a Romaniei (vezi spicuirile de mai jos). Gata cu banii de la FMI, deocamdata au oprit robinetul salvarii – poate avem timp sa ne gandim si noi la greselile noastre?

Curtea de conturi

Curtea de Conturi si Barul “Emanuelle”: nimeni nu are nimic de ascuns!

“Misiune, viziune, valori şi obiective strategice

Misiunea noastră constă în exercitarea funcţiei de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, punând la dispoziţia Parlamentului, autorităţilor şi instituţiilor publice şi contribuabililor rapoarte privind utilizarea şi administrarea performantă a acestora în condiţii de economicitate, eficienţă şi eficacitate. Prin servicii de calitate în domeniul controlului şi auditului public extern, în vederea obţinerii şi furnizării de informaţii reale şi obiective privind legalitatea, eficienţa şi transparenţa utilizării fondurilor publice şi a celor reprezentând finanţări externe, urmărim promovarea responsabilităţii, a corectitudinii şi a celor mai bune practici în operaţiunile efectuate în legătură cu fondurile publice. […]

În viziunea noastră, prin susţinerea unui sistem de control şi audit sănătos, eficient şi credibil, urmărim creşterea impactului social al procesului de cheltuire a banului public. Curtea de Conturi a României este una dintre instituţiile fundamentale ale statului de drept care se bucură de […]

Curţii de Conturi îi revine un rol cheie privind creşterea responsabilităţii în utilizarea şi administrarea fondurilor publice, inclusiv a fondurilor alocate României de Uniunea Europeană şi de alte instituţii financiare internaţionale, la combaterea risipei şi a fraudei şi la instaurarea unui climat ferm de respectare riguroasă a disciplinei financiare, potrivit principiilor bunei gestiuni financiare. Urmărim eliminarea erorilor şi neregularităţilor şi ameliorarea modului de gestionare a banului public.

Valorile promovate sunt respectarea supremaţiei Constituţiei şi a legii, independenţa, obiectivitatea, profesionalismul, responsabilitatea, integritatea, transparenţa, imparţialitatea, echidistanţa politică şi eficienţa.

Obiectivele noastre strategice sunt: urmărirea respectării reglementărilor legale cu caracter economic, financiar, fiscal şi contabil, în vederea identificării eventualelor erori sau neregularităţi  […]” (copy/paste de pe site-ul http://www.curteadeconturi.ro; bolduirea ne apartine)


In loc de a folosi sintagma “Punct si de la capat” … ai nostri conducatori se grabesc spre punctul final. Puntile comunicarii se rup in asemenea masura in timpul alegerilor incat orice carpeala postelectorala pare de-a dreptul imposibila. Sau falsa, cum vreti.

E adevarat ca fiecare epoca a avut parte de calamitatile ei: dinozaurii – meteoritul; olarii de la Cucuteni – popoarele indo-europene; dacii – romanizarea; calul/putere -forta aburului; vechiul regim – revolutia; … adunarile nationale – dezbaterile televizate …; (si mai nou: internetul, care le preia pe toate asupra sa – numai de nu ne-am incurca in cabluri!)

Marile transformari merg o vreme mana in mana cu debandada, dezordinea, haosul…  Dupa care incep lamentarile firesti legate de vremurile trecute, ca ce bine (le) era stramosilor, cum tineau ei la traditie, etc. Si apoi, din aceste lamentari/capete sparte si cu spatele la zid fiind – lumea nu mai are incotro, decat spre inainte. Poate asta se intampla si acum: suntem adusi incet, incet, cu spatele la zid – pentru a intra asa cum trebuie in noua epoca, europeana!

Unora, descaltatul acesta la usa Casei Europei li se va parea cu siguranta un obicei nou pe care nu vor dori sa il invete. Altii vor intelege imediat: e sansa/obligatia tinerilor de a rezolva ecuatia schimbarii pana la capat. E in legea firii lucrurilor sa desavarseasca ei revolutia.

Schimbarea reala nu se va produce reducand de la (peste) 400 la (fix) 300 numarul parlamentarilor. Ci atunci cand vom avea doua partide in Parlament, fiecare reprezentand Vechiul si Noul, alternand temporar la Putere in functie de  performantele fiecaruia.

Concluzii:

 

  • Dupa cum pe strada nu ne plac acei soferi care-si conduc masinile cu claxonul;
  • Dupa cum la fotbal nu ne plac arbitrii care-si inghit fluierul si fragmenteaza jocul de nu mai intelegem nimic din ce ar fi trebuit sa fie un spectacol;
  • Tot astfel, atunci cand totul  graviteaza in jurul politicii (si asta se intampla mai ales cand ea nu functioneaza, cand lipseste dialogul, cand se rup puntile), societatea ar trebui sa se revolte … prin votul schimbarii!
Si uite-asa, corul dinozaurilor afoni, pe de-asupra lipsiti de dirijor – atrage catre sine meteoritul schimbarii!

 

 


De dimineata am ascultat un interviu la radio (Realitatea FM), in care unul din candidatii la Presedintie aducea in mod incredibil elogiul “furnicutzelor” care au “repus in circuit” fierul vechi din diferitele combinate dezafectate… “Cate utilaje n-am vandut, catre agentii economici, in toti anii astia: cu contract, totul in regula… si le-am facut un bine: daca ar fi cumparat unul nou, i-ar fi costat milioane de euro, asa – mie mi-au dat trei sute, o suta de mii…”. Omul dorea sa salveze tara, dar nu oricum: avea asa, un fel de emotie in glas: ca nu ar vrea sa ajunga sa traiasca momentul in care romanii ar ajunge si ei sa cerseasca, cum o fac azi tiganii. Omul se mandrea cu etnia lui, pe care o numea cu drag “masa de manevra” – si am ajuns la birou, anuntandu-mi colegii: “Gata! Criza e pe terminate! Vor salva rromii Romania!”…

… si inchei ziua in mana cu “Mitologia Romana” a lui Romulus Vulcanescu (Ed Academiei, 1987,p.276) – in care e explicata prezenta corbului pe pecetea munteneasca. Pasare neagra si hoata, iubitoare de metal pretios si de neatentie, fura inelul de identitate al pruncului fecior de domn, nascut din iubirea descalecata a domnitorului celui grabit… Vai noua, de-ar fi adevarata legenda intemeierii astfel a Tarii Romanesti!

As propune o dezbatere – si va invit sa o facem – in care, trecand neaparat prin manualele scolare (capitolul Razvan si Vidra) sa intelegem rolul minoritatilor in viata poporului nostru. Nu de alta, dar zilele trecute dl Frunda se minuna ca din 6 invitati in platou in momentul respectiv – doi erau unguri, vorbind despre Constitutia Romaniei!

« Previous PageNext Page »