Filosofisme



Cum adica? Nu poate fi iubirea noastra la fel de mare pentru toti oamenii?

Cum de-i remarcam doar pe unii, carora le acordam atentia si dragostea noastra, intreaga noastra concentrare, timpul nostru, jertfa noastra – dupa puteri?

Ce resort ascuns ne impiedica sa-i iubim pe toti la fel? Sa fie poate o reflectie a egoismului nostru, a individualismului pe care il descoperim in fata oglinzii – atunci cand incercam sa facem fete-fete, pentru a ramane in final cu un singur chip … de obicei, acela pe care reusim sa il purtam mai relaxat!

 


“… vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii, decat zece mii de cuvinte intr-o limba straina.” (Sf Pavel, 1 COR, XIV, 6-19)

Adica o limba straina ar putea sa ne fie, la un moment dat, pana si propria noastra limba “materna”, daca rostim din buze si din duh, nefolosind filtrul puternic al mintii roditoare…

Mintea – ar insemna puterea de intelegere pe care ajunge sa o aibe fiecare, dupa experienta personala. O lauda a unicitatii noastre, ea trebuie pusa la lucru – caci pe cat de puternica este ca potentialitate, pe atat de puternici ii sunt dusmanii care o distrag de la calea cea rodnica. Tendinta mintii nu este catre munca – ci catre odihna, nu catre creatie – ci catre preluarea (atat de des nerumegata!) a adevarului servit de un altul. Tendinta mintii este catre lenevire, caci prea lesne se da la o parte, evitand efortul transformator al mediului din jur …

O lauda adusa Creatorului care ne-a vrut asemenea, sa folosim mintea in doze mici dar cu frecventa ridicata, sa nu ne temem de efortul constructiei unui rationament, sa avem incredere ca reverberatiile gandirii proprii se transmit celor din jurul nostru, schimband lumea in care traim. Fiecare are posibilitatea sa contribuie, gandind in felul lui – spre folosul Binelui comun!

S-a schimbat (mult) INPUT-ul in ultimii 2000 de ani ...


Diferenta e urmatoarea: atunci cand sunt de crescatorie, te saturi mai repede si lasi in farfurie. Cand sunt salbatici, ai mai cere o portie :-)!

Pestele cel bun ...


Dacă îmi aduc bine aminte, există o întreagă ramură a filosofiei care se ocupă de cunoaştere. Îi spune “gnoseologie” sau “epistemologie”, şi se ocupă cu răspunsul unor întrebări de genul:

  • cum ajung oamenii să cunoască ceea ce ştiu (drumul spre cunoaştere sau căile cunoaşterii);
  • care este rolul gândirii în cunoaştere (cât de adânc pot pătrunde cu puterea minţii şi câtă încredere să am în procesele gândirii mele şi ale altora);
  • cum ajung oamenii să cunoască adevărul (dacă îl pot sau nu cunoaşte, când şi cât de mult să se îndoiască, cum să recunoască minciuna, etc)

S-au scris cărţi întregi şi avem surse bogate de informare despre teoria cunoaşterii.

În practică însă, vom ajunge să cunoaştem mereu lucrurile doar “pe pielea noastră”… Ca în cazul recent cu fractura de maleolă tibială interna-dreaptă: ar trebui să ne frângem pe rând, fiecare oscior, pentru a-i înţelege cu adevărat rolul şi rostul în organism!!!

Cate oase are scheletul osos al omului?


Despre “frunte” … – e celebră confruntarea din spatiul romanesc popular între FRUNTEA ARDELEANULUI şi FRUNCEA BANATEANULUI: care-i mai fruntaş, care-i mai harnic, mai bun gospodar, care să ocupe locul de cinste al “modelului de urmat” …

A fi în fruntea plutonului, a fi primul în linia de bătaie… era pe vremuri considerată o mare onoare şi o dovadă de curaj – căci cel din faţă este primul care dă piept cu inamicul…

Pentru că fruntea e partea din fata a capului – pastrator al organului mintii, simbol al rationalitatii.

Tocmai de aceea, e normal ca ea să fie expusă ciocnirilor, de tot felul, dintre care disting mai jos trei tipuri sau categorii:

Confruntările: fruntile sunt impotriva dar stau impreuna, corpurile nu se despart, iar cearta are ca scop aflarea unei solutii mai bune.

Infruntările: fruntile sunt impotriva cu toata fiinta, in regim de razboi de tipul “care-pe-care”, oamenii se transforma in berbeci.

Sfruntările: fruntea unuia singur ne priveste de sus, individul situându-se de-asupra celorlalti, cu superioritatea prostului care nu e prost destul, daca nu e si fudul.

« Previous PageNext Page »