July 12, 2010
În momentul marcării golului din minutul 116, Iniesta e de două ori fericit… În al doilea rând, pentru că îşi programase împărţirea bucuriei cu un prieten – Daniel Jarque Gonzales, prieten care s-a bucurat din ceruri de marea victorie a Spaniei!
Iniesta pays tribute to Jarque
July 12, 2010
Într-un interviu luat de reporteri ai BBC la ieşirea din stadionul finalei CM 2010, ceea ce m-a impresionat nu au fost cântecele de bucurie ale spaniolilor (care vor mai avea timp să se obişnuiască cu greutatea poverii locului întâi) – ci atitudinea demnă a unor suporteri olandezi, care erau mândri că “o naţiune atât de mică” a reuşit să ajungă atât de departe…
Suntem foarte mândri, totodată însă – bolnavi! Şi pe undeva, nici nu ai cum să fii altfel, dacă ţi se întâmplă să fii olandez zilele acestea… Nu numai că au jucat bine spre foarte bine, însă au avut – prin Robben, cel puţin două ocazii clare de gol. Mai mult, a fost nevoie de 120 de minute pentru ca maşina de fotbal a Spaniei şi toate şiretlicurile bătrânului Del Bosque să-i înfrângă pe batavi!
Vom mai avea prilejul să ne aducem aminte de Mondialul Sud-African, însă deocamdată încheiem cu ultima replică a interviului amintit, între un reporter englez şi un simpatic suporter olandez:
– Şi, ce părere aveţi – caracatiţa Paul a avut din nou dreptate!?
– Yeah, well … it’s time to eat him!
Time to eat the Octopus!
July 11, 2010
În teorie, de la o “Finală mică” nu te aştepţi la un spectacol deosebit. Cei care au ajuns până aici au nutrit până mai ieri visuri de mărire, iar acum au ajuns să se lupte … pentru ce: un loc trei fără strălucire!
Şi totuşi, Uruguay şi Germania au ştiut să se adune şi ne-au oferit un meci frumos, în care cu puţină şansă, am fi avut parte din nou de dramatismul prelungirilor.
Bara s-a opus execuţiei lui Forlan din ultimele secunde ale partidei, iar fluierul de final a consfinţit un al doilea loc trei consecutiv pentru nemţi… Schweini şi Mueller nu vor accepta să se oprească aici – şi vor visa cu ochii deschişi la următorul trofeu. Noi le dorim succes şi îi felicităm pentru jocurile frumoase pe care ni le-au oferit la acest Campionat Mondial!
Die Mannschaft von 2010
July 8, 2010
Imaginile spun mai mult decât cuvintele. Ca introducere, doar atât: dacă meciul s-ar fi oprit în minutul 20 – şi ai fi întrebat pe cel mai înfocat suporter al Germaniei: “Spune-mi sincer, e 0-0 … dar dacă ar fi să acorzi victoria ACUM uneia din echipe: cine ar merita să o câştige?” – oricare ţi-ar fi spus: SPANIA!
Puyol scores for Spain
După ce a ratat o ocazie mare în prima repriză, Puyol nu a mai vrut decât un singur lucru: o a doua şansă. Şi aceasta a venit, la un corner: s-a înălţat perfect şi a şutat cu capul. Kedhira, pare pierdut într-o mare de tricouri roşii!
Neuer has a late reflex
Manuel Neuer, portarul lui Schalke – are un reflex, dar acesta e unul târziu. Dacă o fracţiune de secundă face diferenţa – atunci asta a fost cea mai lungă fracţiune de secundă din cariera lui Neuer… Mingea şutată de Puyol a fost prea puternică!
Happy Spanish Players
În jurul căpitanului lor, spaniolii înţeleg că sunt la câteva minute de o mare realizare: prima lor finală de Campionat Mondial!
Schweinsteiger manages defeat syndrome
… la fel, înţelege şi Schweini că generaţia lui este contemporană unei forţe supranaturale, numită Spania.
Vicente Del Bosque knew it all the way...
Singurul din imagine care nu se bucură, pentru că şi-a propus să o facă doar la sfârşitul turneului: Vicente Del Bosque – care, prin atitudinea sa pare să spună: “Era normal. Am fost peste ei şi băieţii noştri chiar meritau victoria astăzi!”…
July 4, 2010
ŞI CĂDEAU, MĂRI, CĂDEAU/ UNUL DE-ALTU’ SE LOVEAU/
SE-NFIOARĂ IARBA VERDE/ CĂ GERMANIA NU VA PIERDE!
CAD DUŞMANII CA POPICELE...
CUM AU AJUNS AICI
O vom denumi CEA DE A DOUA FINALĂ … DIN SFERTURI!
Şi va fi nevoie de multă pregătire psihologică pentru a rămâne concentraţi pe meci, căci după acest superexamen va urma un al doilea, la fel de “tare” – o semifinală pe viaţă şi pe moarte cu una din echipele cu pretenţii la titlu: Spania sau Portugalia sunt pe partea aceasta de tablou…
Pentru ambele echipe, atât pentru Germania, cât şi pentru Argentina – lecţiile psihologice are cine le ţine. În staff-ul ambelor formaţii se regăsesc campioni mondiali care pot povesti cu amănunte luptătorilor de astăzi despre gustul cupelor de şampanie din care au sorbit mai ieri…
Pentru a ajunge aici, Germania a depăşit Anglia. O Anglie care ne-a arătat că în 5 minute este în stare să răstoarne tabela de marcaj, indiferent de încărcarea acesteia… Mare păcat de golul lui Frank LAMPARD! Ar fi fost 2-2 şi s-ar fi intrat altfel la cabine. Englezii, cu spiritul lor de fair-play nu au primit instrucţiuni la pauză de a forţa un penalty – probabil că ar fi fost acordat în compensare…
Puternica echipă a Mexicului a fost şi ea debusolată de acordarea gratuită a unui gol din offsaid… Avea sau nu Argentina nevoie de acest “cadou otrăvit”? Cert este că Mexicul a trebuit să-şi schimbe tactica şi, alergând după egalare – a mai primit două boabe. Cinste lor că nu s-au lăsat până nu au înscris golul de onoare! Menţionăm pentru frumuseţe prestaţia lui Tevez şi setea mereu
crescândă a lui Messi, după un gol care încă nu vine… Ce se va acumula mai mult în sufletul tânărului leu argentinian: frustrarea sau foamea de gol?
Cele două optimi au fost câştigate de două dintre cele mai “convingătoare” echipe ale Mondialului sud-african. Urmează ca una din ele să plece acasă – şi, indiferent care va rămâne, se va încărca pe umeri cu datoria de onoare de a merge… până la capăt!
Pe masa FIFA ar trebui să existe deja un proiect al “video-challenge”-ului, pentru competiţiile viitoare – altfel, sportul rege riscă să rămână în urma timpurilor tehnologice pe care le trăim…
CUM AU JUCAT
… suntem în minutul 68 al acestei finale atât de aşteptate de microbiştii din lumea întreagă. Se iau la trântă din nou, la doar o zi distanţă faţă de meciul Brazilia – Olanda continentul cel mai experimentat şi continentul cel mai dăruit cu talent…
… e minutul 68 şi am avut timp să ne imaginăm indicaţiile de la pauză ale unui antrenor pasional: “Iubiţilor, nu-i nimic grav – am luat acel gol la începutul primei reprize. Atâta tot, dar puteţi să-i bateţi, trebuie să-i batem! Nu vă lăsaţi! Oricum trebuie să dăm gol ca să-i batem – aşa că 1-0 sau 0-0 e tot aia! Hai, capul sus, sunteţi pume, sunteţi tigri, pe ei, leii mei, copiii mei…”
… e minutul 68 şi pe tabela de marcaj nu s-a schimbat nimic, din acel minut trei în care Thomas Mueller a reuşit o deviere pe cât de subtilă pe atât de fermă a unei centrări “la întâlnire” marca Schweinsteiger! Nu numai că pe tabelă nu s-a schimbat nimic, însă pauza sfaturilor emoţionale nu a reuşit să schimbe nimic în jocul Argentinei! Să ai un jucător ca Messi şi să nu reuşeşti să-l pui în valoare?!
… e minutul 68, şi pe GREENPOINT STADIUM se predă o lecţie de combativitate germană. O lecţie poate dura şi un minut, o fracţiune de secundă chiar – cu o condiţie: să fie predată în mod autentic şi convingător. Thomas Mueller e căzut undeva la 18-20 de metri, DAR DIN CĂDERE – ÎL SIMTE PE PODOLSKI PE STÂNGA, ÎI ÎMPINGE SURPRINZĂTOR BALONUL, ACESTA ÎL SERVEŞTE PE KLOSE … şi înscrierea golului devine… O FORMALITATE!
’69 – Podolski nu are răgaz, parcă are pariul lui cu Klose, care să dea mai multe boabe în acest campionat mondial, încearcă o scăriţă…
’71 – Schweini dansează pe dreapta şi nu poate fi oprit decât prin fault…
’74 – Schweini face faza meciului, de data asta de pe stânga, face o demonstraţie a supranumelui de PANZER cât şi de acţiune purtată în regim de BLITZ … După un dans perfect, roteşte turela cu o pasă înapoi spre Arne FRIEDRICH – e 3-0!
Oricare echipă a planetei s-ar fi oprit un pic. Nu se mai putea întâmpla nimic – poate doar nişte nebuni de-ai lui Gerrard, îmbrăcaţi în roşu, cu tribunele-n spate şi cu motto-ul “Nothing is over until the fat lady sings” … Dar nu echipa Germaniei. Încearcă şi KLOOS un şut în minutul ’80 – dar e ziua lui KLOSE care mai are energia pentru a dedica o tumbă suporterilor în minutul ’89, după ce finalizează un contraatac al lui Oezil…
Nu s-a mai văzut aşa ceva. Planeta fotbal s-a cutremurat. Se vede că nu ştie cum să reacţioneze – parcă ar fi printre figuri de ceară, dar Merckel, la tribuna oficială, aplaudă …
Fabulous Germany
Calin Diaconu 