March 6, 2014
Base e o companie telecom belgiana, care ofera servicii tip 4G clientilor nemultumiti de viteza de download.
Comunicarea si-au facut-o in mediul clasic (TV) dar adresabilitatea a fost clarissima: “Hei, nu v-ati saturat de asteptat?” Intr-un anumit fel, ai spune ca televiziunea isi sapa singura groapa promovand internetul. Dar nu: internetul e de fapt o alta cale – mai moderna si mai placuta – de a ajunge la content (la continut) …
February 25, 2014
Prestigioasa revista germana de cultura politica CICERO are de pus o intrebare in legatura cu dictatura internetului: nu cumva ne aflam pe drumul spre o noua forma de sclavagism, in care statele colaboreaza indeaproape cu multinationale precum Google, Apple sau Amazon pentru a ne intipari online o imagine virtuala – imagine care vorbeste despre obiceiurile noastre, despre felul nostru de a fi … si care apoi domina prin expunere celalalt fel al nostru, terestru si off-line – ale carui dovezi existentiale nu mai au acoperire.
Lipsiti de substanta urmelor, lasam pe seama online-ului amintirea pasilor nostri prin aceasta vale a plangerii, devenind obiecte de studiu si controlati pana la a doua virgula in legatura cu timpul si petrecerea noastra pe-aici.
Daca urmele mele nu mai sunt ale mele ci ale umbrei intiparite prin motoarele de cautare si site-uri pe unde-am calatorit virtual, cine sunt eu de fapt?
Hopa, hopa … nici nu ne-am dat seama cand ne-am lasat incalecati!
January 20, 2014
Initial, articolul despre meciul lui Lucian Bute cu Jean Pascal (disputat in data de 19 Ianuarie – ora 6,00 la Bucuresti) avea titlul “Si stanga nu mai vine” … pentru ca in timpul meciului, un comentator inspirat si poate un pic dezamagit de prea lunga asteptare, a exprimat ceea ce vedeam cu totii: “Stanga lui Bute nu mai vine!”. Ea, care l-a facut celebru in intreaga lume, ea, care i-a adus supranumele de Mr KO, tocmai ea l-a tradat, intirziind pana in ultima runda.
Dupa ce am scris articolul, ieri seara, l-am trimis Domnului Catalin Tolontan – unul din cei mai buni jurnalisti ai nostri. Speram sa-l stimulez intr-o ancheta privind adevaratele cauze ale interventiei chirurgicale si sa aflam gravitatea acesteia.
Mi-a fost usor sa apas butonul “send”. Mai greu mi-a fost sa-mi vina ideea de a verifica – “Stai putin, oare ce-a scris Tolo despre meci?” … asa cum se cuvenea sa o fac, dintru inceput.
Nu mica mi-a fost mirarea cand am constatat ca Domnul Tolontan scrisese exact acelasi titlu – m-am frecat la ochi, se-nserase de-a binelea, dar am inteles cat de grea e de fapt meseria de jurnalist, cat de greu este sa ramai autentic in conditiile in care cu totii vedem acelasi spectacol sportiv … Sa fii primul care o spune: e parte din mecanismul presei, si conteaza la fel de mult cat ceea ce ai de spus! (http://www.tolo.ro/2014/01/19/si-stinga-nu-mai-vine/)
Interesanta coincidenta, educativa in primul rand. De aceea, cu scuzele de rigoare, nu pot face altceva decat sa revin la un titlu mai vechi – pe care evolutiile lui Lucian dupa meciul cu Mendy il justifica. Din pacate.
Asteptarea oboseste …
… dar noi ne-am trezit la prima ora, fara ceas. Emotiile s-au transmis din Canada pana la Pechea si-napoi, iar valul energetic puternic nu ne-a lasat sa ne odihnim decat de forma. Sunt rare momentele cand sportivi romani ajung sa lupte cu centura pe masa, asa ca a meritat fiecare minut din meciul care nu a inceput pentru noi decat atunci cand era prea tarziu – in runda a 12-a!
Pana atunci, Lucian s-a ferit. Cred ca si-a ferit mai degraba psihicul, pentru a ajunge din nou la foamea care l-a consacrat. Sau poate mana stanga, acolo unde e puterea lui. E sau era? Nu stiu, doctorii ar trebui sa ne spuna – ce operatie a suferit? Ce accidentare a avut? Cat au scris ziarele despre asta, cat s-au interesat jurnalistii despre asta?
Nu stim nimic, deci putem banui totul. Atunci am sa spun ca Lucian a fost incomplet refacut, dar bursa i-a convenit.
Am asteptat un meci intreg sa vad o explozie ca cele de pe vremuri – si nu am vazut mai mult decat teama de a nu pati o noua rusine. Accidentul cu Froch, accidentul cu mana lui de sprijin … au lasat urme adanci.
Din pacate, frica omoara speranta iar noi – daca nu putem adormi acum de suparare, ar trebui sa gasim resursele de a-i multumi Campionului nostru, pentru timiditatea si fair-play-ul de care a dat dovada si in acest meci: parca nu a vrut sa-l bata pe Pascal. Daca ar fi indraznit mai mult, daca ar fi inceput meciul macar in runda a 10-a … poate ca in ultimele trei runde ar fi avut mai mult timp de exprimare. Asa, cu tot respectul pentru munca lui Stephan Larouche – a parut ca-i da liber baiatului sau, dintr-o lesa nevazuta, abia in ultimele trei minute.
O zi cu semne de intrebare, in care cuvantul “revansa” s-a facut auzit prea devreme, dupa parerea mea. Sa speram ca stanga lui Bute nu si-a spus ultimul cuvant, dar cu ce ne va incalzi pe noi asta, daca steagul romanesc nu mai are loc in careul magic?
Pentru cei care mai tin minte jumatatea de luna de la meciul de la Bucuresti – ea a prezis un moment de cotitura in cariera lui Lucian. Merita sa revedeti comentariile celor infierbantati atunci … 🙂
Asteptarea oboseste, dar macar ne lamureste – pe cei care folosim timpul pentru a ne pune intrebari!
December 24, 2013
Probabil ca aceasta afirmatie este dincolo de puterea priceperii noastre si e mai degraba o inspiratie de moment. Pentru ca felul amestecat si complicat in care se intampla lucrurile, i-a ametit pana si pe cei mai intelepti dintre noi.
Sa ne amintim de casa leprosului Simon din Betania, cand nimeni nu a inteles de ce uleiul scump, cu parfum de nard, tinut in vas de alabastru, a trebuit sa fie varsat pe capul lui Isus – cand, nu-i asa? – se putea vinde … si cu banii obtinuti, puteau fi ajutati saracii …
O fi deci vorba “time is money” adevarata pentru unii – dar va propun sa ne gandim si la aceea ca “time is not mine”! In sensul in care ne povesteste Marcu (14,7): “Ca pe saraci ii aveti pururea cu voi si puteti sa le faceti bine oricand vreti, dar pe Mine nu Ma aveti pururea!”
Oare nu avem dreptul de a ne iubi pe noi insine? Caci pornirea o avem cu totii, cu siguranta: e suficient sa ne amintim cum, copii fiind, ne cunosteam privindu-ne in oglinda, ne minunam de formele noastre, acceptand cu indulgenta imperfectiunile dotarii din oficiu :-)! Dar daca ne oprim la forma, daca ne poticnim in aparente, daca ramanem prizonieri ai egoismului nostru – inseamna sa refuzam realitatea “lux”-ului – realitatea luminii adevarate, care provine din afara noastra. E o “lux”-atie (o scranteala a mintii) sa gandim ca lumina vine din interiorul nostru. Iar atunci cand argumentam “lux”-ul interior cu succesul material trecator de care avem parte, atunci suntem captivii vietii “lux”-uriante (adica aceea traita in dezmat, in preaplin).
Dupa o noapte in puf si caldura, intr-un hotel renumit din Paris, am privit pe fereastra la orasul inca adormit. Homeless-ii erau zgribuliti, insa trecusera peste inca o noapte. Am gandit ca avem nevoie unii de ceilalti pentru mantuirea noastra si m-am gandit ca as putea face foamea, alaturi de ei. Sau as putea incerca sa dorm in frig, alaturi de ei. Numai parasind confortul propriu, voi putea intelege durerea celuilalt. Mai simplu, ar fi sa-i dau saracului o bucatica din painea mea.
Viata noastra e un dar, iar rostul ei e o invitatie la un drum impreuna cu fratii nostri. In acest context, luxul nu inseamna numai lumina primita. Pentru a straluci, luxul (lumina din noi) trebuie sa renunte la confortul personal.
December 5, 2013
Ce repede am parcurs drumul spre ziua in care ne lipim de televizorul conectat la internet si ne alegem singuri productiile pe care dorim sa le urmarim. Acelea despre care credem ca ne pasioneaza, ne preocupa, ne relaxeaza sau ne informeaza … Parca ieri plateam abonamentul catre providerii de cablu, care stabileau oferta in baza contractelor si a unor reguli de “must-carry”, de care n-am fi auzit niciodata, daca nu s-ar fi certat intre ei … Si ce daca in grile erau incluse programe unguresti sau manele-non-stop din care nu-ntelegeam nimic?! Ele erau servite “la pachet”, pentru ca noi sa ne antrenam degetul cel mare in dexteritatea de utilizare a telecomenzii.
Am scapat. Prin televizoarele noi, si transmisiile HD Online – suntem conectati la lumea larga si putem sa ne alegem grila dupa gust si interes. Am devenit propriul nostru CNA – ca sa spun asa 🙂
O vreme, aceste emisiuni nu vor fi deocamdata calibrate sa poarte mesaje publicitare, de aceea vor fi in regim “platit” … dar luxul se plateste, nu-i asa?
Ce spuneti, ati dori sa urmariti un serial ca acesta?
Calin Diaconu 