Nostalgice



Filmul ne priveste pe toti, pentru ca e vorba de viata noastra. A celor multi, care suntem intelesi diferit de cei care ne privesc din balcon.

Era nevoie si de perspectiva propusa de Ujica asupra vietii unui om de stat, al carui destin strabate peste doua decenii din viata tarii: pentru cei tineri, imaginati-va un superconducator, care a condus mai mult decat Iliescu, Constantinescu si Basescu la un loc!

Din pacate – si asta e la urma urmei limitarea oricarei autobiografii – istoria se scrie cu patima, atunci cand e povestita la persoana intai! Iar acest film, prin titlul pe care-l poarta, nu poate fi suspectat de exagerare …

Imagini document, pentru care merita vazut si revazut: epoca Ceausescu capata sensuri noi si mult mai nuantate – prin etapele in care e subimpartita de cei harnici care au lucrat cu daruire la asamblarea acestui film . . .


Timpul înscrierilor la “CONCOURS MUSICAL de FRANCE” se apropie de sfârşit, ultimele plicuri se grăbesc cu DHL-ul spre Marsilia, locul în care vor avea loc  pe parcursul a două luni – aprilie şi mai -, laborioasa muncă de selecţie a finaliştilor.

Din Clasa Domnului Profesor Cornel MIRICESCU, participă 3 elevi anul acesta, la categorii diferite: Tudor (Superieur II); Mara (Virtuosite I) şi Crista (Virtuosite II).

Au învăţat suficient de bine pentru a interpreta cu sensibilitate piesele alese? Vă las pe voi să hotărâţi, mulţumim Canalului ThePiticot pentru cesiunea neexclusivă acordată acestui blog :-)!


Inspirat de o petală pe care am aflat-o căzută azi dimineaţă, m-am întristat suficient de tare pentru a-mi aduce aminte de o Doamnă Doctor în Horticultură, Sanda Amăriuţei, care iubeşte florile atât de mult încât a căutat toată viaţa soluţii de prelungire a stării lor de bine (echivalentă la flori cu prospeţimea) … în vază, după tăiere!

Dedic poezioara de mai jos Doamnei Sanda, cu urări de bine şi sănătate!

MOARTEA FLORILOR

Moartea Florilor

 

Mor şi florile-n grădină,

mor şi florile din vază:

viaţă au cele din tină

când murind, în gând sperează

 

că vor îngrăşa pământul

pentru rodul celor noi…

Pe când cele luate-n casă

se duc triste, la gunoi!


Atunci când compari superlativele – se pare că nu mai ai nimic de demonstrat… Aplauzele generaţiilor trecute şi viitoare răsplătesc o viaţă dedicată unei trăiri! Viaţa trăită scapă uitării…


Mândra şi Ţara ... motive de război cu restul lumii!

În mod normal, marşul nu are conotaţii directe cu ritmurile care definesc universul dragostei. Ne-am obişnuit, atunci când iubim să ascultăm harfe, lire, chitare … şi rămânem surprinşi când descoperim dragostea în respiraţia sacadată a ostaşului care se-mbărbătează pe sine, tropăind împreună cu restul plutonului!

Şi totuşi, dragele noastre, simplitatea limbii engleze – care aparent nu face diferenţieri între “marş” şi “luna lui Marte” – ne-a adus în prim plan o bijuterie a muzicii populare româneşti de dincolo de munţi!

Ne bucurăm din nou să avem posibilitatea de a găzdui pe paginile acestui blog pe Dan Dărăbanţ şi formaţia sa cu o piesă clasică: “ŢARA MEA şi MÂNDRA MEA”…

Vă invit să o ascultăm şi să ne bucurăm împreună – căci iubirea adevărată, cea care aduce pulsul la limita suportabilităţii, amestecă firesc lucrurile sub curcubeul adevărului etern…

« Previous PageNext Page »