Sondaje ale curiozitatii



In 23 Mai 2013 am fost invitati la un moment aniversar Ion Popescu Gopo, organizat de Uniunea Cineastilor din Romania (UCIN). M-am bucurat mult, primind promisiunea unei sustineri pentru continuarea unui proiect de suflet: o serie de interviuri cu personalitati care l-au cunoscut si au colaborat cu Parintele Omuletului. (Puteti viziona interviul cu Maestrul Dumitru Capoianu, aici:  http://gopo.ro/prezent/documentar-despre-viata-si-mostenirea-lui-gopo.html )

In numele generatiei din care fac parte, dar si a celor ce vin in urma noastra, am avut prilejul sa multumesc Doamnei Elisabeta Bostan pentru filmul “Veronica” … dar va marturisesc ca am gasit cu greu cuvintele de multumire pentru cadoul primit, atat de cei din generatia mea, cat si cea a copiilor mei …

Discutand despre posibilitatea unor viitoare aventuri ale Omuletului in cinematografia de astazi, prima reactie a Doamnei Profesoare a fost una ferma: “Sa lasati Omuletul in pace! Nu trebuie sa va atingeti de el, sa faceti filme noi sau altceva …”  iar vizionand in seara respectiva filmul “Ucenicul Vrajitor” (1985) al Maestrului Ion Popescu Gopo, am inteles ca asa ar putea fi:  tare grav daca nu stii sa manuiesti pensula (care e de fapt matura din “Zauberlehrling”-ul lui Goethe) … Te poti arde cu focul daca nu-l stapanesti!

Dar tot in seara aceea, “Scurta istorie” s-a incheiat cu un semn de intrebare dupa cuvantul “Sfarsit”, scris pe final … iar filme cu Omuletul au mai fost facute si premii au mai fost castigate: 7 Arte, Homo Sapiens …

De aceea, am plecat de la Eveniment cu urmatoarele intrebari al caror raspuns ne-am propus sa-l cautam in viitorul apropiat: Este Omuletul un simbol universal pentru cel care se intreaba asupra lumii? Care sunt intrebarile lumii de astazi care s-ar potrivi cel mai bine pe agenda noastra? Si mai ales: are Omuletul forta de a raspunde convingator intrebarilor de astazi?!

Eli sabeta Bostan

Premiile Gopo

Premii GOPO


Ascultati si dati-va cu parerea … Blues-ul e adaptabil, nu?

 


Inainte de a ne intreba pe unde le-am invatat – pentru ca suntem putini cei ce ne putem mandri cu propriile noastre creatii in materie de injuraturi, fiind mai degraba conservatori din pricina marii diversitati care ne-a precedat -, hai sa ne intrebam asupra etimologiei verbului “a injura”.

Originea este latina: derivand din “iuro” care inseamna “a jura”, “a depune juramant” sau “a invoca/afirma prin juramant”. Din “iuro” a rezultat “iniurio” (a jigni, a vatama) cat si “iniuria” (cu sensul de nedreptate, injurie, ofensa, vatamare, prejudiciu).

Injuraturile sunt cuvinte care au menirea sa jigneasca, sa loveasca in imaginea celui/celei careia ii sunt adresate: isi ating ele insa aceasta tinta? In mod categoric, nu. Pentru ca are loc, in chiar momentul gandirii urate care precede rostirea, un efect de bumerang: jignirea pe care sunt pregatit sa o administrez ma coboara pe mine insumi in zona mahalalei, accept transformarea mea in mitocan, ma scot eu singur in afara civilizatiei, renunt dintr-o data la politete, seriozitate, rabdare … ajung sa am o atitudine agresiva fata de celalalt.

Daca intelegem relativ usor ca nu are sens sa generam injuraturi – pentru ca se rasfrang asupra noastra, sunt cateva intrebari mai grele care stau in fata si merita o dezbatere:

1. cum sa reactionam atunci cand “preluam” o injuratura (mai ales pe aceea pe care o consideram primita “pe nedrept”)?

2. care sunt caile de renuntare la limbajul urat, de modelare a acestuia in sensul dobandirii statutului de “persoana civilizata”?

3. daca nu cumva exista o gradualitate a conflictului, in care injuratura nu face decat “introducerea” – urmata fiind de palma, pumn, sut, glont …?

4. ce sanse avem sa nu auzim/invatam la randul nostru injuraturile, cand lumea din jur pare construita din expresii ca “tiganca imputita”; “javra ordinara”; etc, etc

5. ce asteptari corecte ar trebui sa avem de la scoala, ca formatoare a constiintelor noii generatii?

Cu speranta ca vom gasi impreuna raspunsul corect la cele de mai sus, va invit sa comentati.

Calin Diaconu

(a VI-a B)

 


CLICK ON THE STRIPE BELOW! (SĂ PARCURGEM ÎMPREUNĂ UN SET DE ÎNTREBĂRI… AŞA; CA DUPĂ CAMPIONAT :-)!)

VĂ INVITĂM LA RĂSPUNSURI!

Mai jos un sondaj conceput în mai – înainte de primul fluier. Spania era una dintre opţiuni, însă Olanda era trecută la “… şi alţii”. Poate că această prezenţă “timidă” să-i asigure Olandei un plus – e echipa care vine din poziţia de outsider!



« Previous PageNext Page »