SUPER FUNNY – SUPER CHANNEL :


A plouat într-adevăr mult prea mult – e un soi de abur în Bucureşti şi un aer tot mai greu respirabil (sau poate m-am sensibilizat eu din lipsă de mişcare?).

Dramele moldovenilor (şi nu numai) fac obiectul discuţiilor din ultima săptămână, drame prezentate personalizat, fiecare individ ca destin influenţat particular de năvalnicele ape.

În ’72 îmi aduc aminte că am făcut un desen cu nişte recolte compromise, în care grâul nostru părea crescut în orezărie… Aveam 6 ani şi rămăsesem impresionat de imaginile transmise la televizor. Apoi, în vizită la Rupea – orăşelul celor mai minunate vacanţe, am văzut locul până unde ajunsese apa în partea de jos a oraşului, marcat cu dungă distinctă pe pereţii caselor.

S-a dispus imediat după aceea, îndiguirea “Văii” – un afluent al Oltului care trece prin apropiere, la Hoghiz. A rezultat o “PROMENADĂ” de toată frumuseţea, pe care au fost plantaţi tei, montate bănci…Ce seri splendide cu ceata Vikingilor, cântând Beatles sub clar de lună, la vreo 10 ani după… Şi de atunci, nu am mai auzit să se fi inundat orăşelul meu drag. Deci, se poate.

Apropo, să nu uit de cinismul autorităţilor aflate în vizită de lucru, care AU TUPEUL SĂ SCOATĂ PE GURITZA LOR: “De ce v-aţi construit casele în zone inundabile?” HELLO GUYS, WAKE UP! CINE LE-A DAT OAMENILOR AUTORIZAŢIE DE CONSTRUCŢIE SAU CINE A VEGHEAT CA ACESTE CONSTRUCŢII SĂ NU SE ÎNTÂMPLE ACOLO?!

Am prins un pic şi din mişto-ul cu “De ce nu v-aţi asigurat?”, dar după asta, m-am salvat din telecomandă…

Amfibiile de toate zilele...

PS. Locuiesc pe o stradă – BULGĂRUŞ, în Bucureşti – sectorul 5… În anul 1999, când am cumpărat terenul, am făcut un drum la PRIMĂRIE. Asigurările – verbale, că “strada e în planul de reabilitare, pentru introducerea canalizării şi apei potabile”… le-am primit de la un PNŢCD-ist dacă îmi aduc bine aminte! De-atunci, corespondenţă multă cu Primăria onorabilului Dom’ Primar Vanghelie… nimic. Mă întreb, dacă mi-ar fi spus cineva: “Construiţi, dar canalizare şi apă – abia peste 10 ani!”, aş mai fi pornit oare construcţia pe frumoasa noastră stradă?


Mărul însoţeşte prin apariţiile sale, multe din momentele reprezentative din istoria omenirii. De la mărul – fruct interzis şi motiv al păcatului originar; la mărul-ţintă ce declanşează drama în sufletul tatălui arcaş Wilhelm Tell… De la mărul care o adoarme pe Albă ca Zăpada, la “Merele roşii” ale lui Alexandru Tatos şi Mircea Diaconu… De la mărul supranumit Apple a lu’ Mac a lu’ Steve Jobs şi până la Big Apple – cum am auzit că i-ar spune New York-ului…

Una din cele mai mari contribuţii ar fi adus-o omenirii acel măr căzut în capul cui trebuie, la momentul potrivit. Super timing din care a rezultat, în anul 1687, exact în data de 5 Iulie (!), o primă ediţie a unei lucrări în trei părţi care a fost considerată una din cele mai importante lucrări din istoria ştiinţei: “Philosophiae Naturalis Principia Mathematica” – aţi ghicit, a lui Sir Isaac Newton.

Recitind superficial cele trei legi fundamentale ale mecanicii corpurilor şi Legea gravitaţiei, am rămas surprins ca un copil de şcoală de complexitatea interacţiunilor lumii din jurul nostru. Ce-i drept, nostalgia a lucrat imediat: mi-am adus aminte cu multă plăcere de fabuloasele lecţii ale unui dăruit profesor de fizică din Liceu, Herr Jost – căruia nu găsim cuvinte a-i mulţumi pentru harul pedagogic revărsat asupra noastră…

Şi, dintr-o dată, printr-o combinaţie de amintiri şi lecturi proaspete, saltul pe care l-am făcut în urmă cu două luni de la înălţimea de 2,65 m având “la purtător” 98 de kg – a căpătat cu totul alte conotaţii (care ţin, vai mie! – de ignoranţă) şi, ca filolog, v-aş ruga să mă ajutaţi să calculez forţa de impact, în Newtoni, a corpului la contactul cu pământul (vezi schema de mai jos )…

Chestiunea pe care abia acum, la două luni de la accident o înţeleg foarte clar – este că Pământul a reacţionat şi el, dragul, cu o forţă de impact “inversă”, care (dacă aş fi fost mai atent la orele de fizică din şcoală) ar fi trebuit neapărat luată în calcul! Ce uppercut am luat din cauza lipsei de previziune! Maleola tibială dreaptă – kaputt… dar până pe 5 august, când dăm jos ghipsul, nu mai e mult!

Ia să vedem, formulăm corect întrebările (adică, avem date suficiente pentru a le răspunde?):

1. Cât a durat “zborul”?

2. Care a fost forţa de impact la “aterizare”?

3. Cum s-ar fi schimbat datele problemei dacă eram la o “greutate optimă” de să zicem …83 de kg?

Un corp având masa de 98 kg cade de la înălţimea de 2,65 m ...