ŞI CĂDEAU, MĂRI, CĂDEAU/ UNUL DE-ALTU’ SE LOVEAU/

SE-NFIOARĂ IARBA VERDE/ CĂ GERMANIA NU VA PIERDE!

CAD DUŞMANII CA POPICELE...

CUM AU AJUNS AICI

O vom denumi CEA DE A DOUA FINALĂ … DIN SFERTURI!

Şi va fi nevoie de multă pregătire psihologică pentru a rămâne concentraţi pe meci, căci după acest superexamen va urma un al doilea, la fel de “tare” – o semifinală pe viaţă şi pe moarte cu una din echipele cu pretenţii la titlu: Spania sau Portugalia sunt pe partea aceasta de tablou…

Pentru ambele echipe, atât pentru Germania, cât şi pentru Argentina – lecţiile psihologice are cine le ţine. În staff-ul ambelor formaţii se regăsesc campioni mondiali care pot povesti cu amănunte luptătorilor de astăzi despre gustul cupelor de şampanie din care au sorbit mai ieri…

Pentru a ajunge aici, Germania a depăşit Anglia. O Anglie care ne-a arătat că în 5 minute este în stare să răstoarne tabela de marcaj, indiferent de încărcarea acesteia… Mare păcat de golul lui Frank LAMPARD! Ar fi fost 2-2 şi s-ar fi intrat altfel la cabine. Englezii, cu spiritul lor de fair-play nu au primit instrucţiuni la pauză de a forţa un penalty – probabil că ar fi fost acordat în compensare…

Puternica echipă a Mexicului a fost şi ea debusolată de acordarea gratuită a unui gol din offsaid… Avea sau nu Argentina nevoie de acest “cadou otrăvit”? Cert este că Mexicul a trebuit să-şi schimbe tactica şi, alergând după egalare – a mai primit două boabe. Cinste lor că nu s-au lăsat până nu au înscris golul de onoare! Menţionăm pentru frumuseţe prestaţia lui Tevez şi setea mereucrescândă a lui Messi, după un gol care încă nu vine…  Ce se va acumula mai mult în sufletul tânărului leu argentinian: frustrarea sau foamea de gol?

Cele două optimi au fost câştigate de două dintre cele mai “convingătoare” echipe ale Mondialului sud-african. Urmează ca una din ele să plece acasă – şi, indiferent care va rămâne, se va încărca pe umeri cu datoria de onoare de a merge… până la capăt!

Pe masa FIFA ar trebui să existe deja un proiect al “video-challenge”-ului, pentru competiţiile viitoare – altfel, sportul rege riscă să rămână în urma timpurilor tehnologice pe care le trăim…

CUM AU JUCAT

… suntem în minutul 68 al acestei finale atât de aşteptate de microbiştii din lumea întreagă. Se iau la trântă din nou, la doar o zi distanţă faţă de meciul Brazilia – Olanda continentul cel mai experimentat şi continentul cel mai dăruit cu talent…

… e minutul 68 şi am avut timp să ne imaginăm indicaţiile de la pauză ale unui antrenor pasional: “Iubiţilor, nu-i nimic grav – am luat acel gol la începutul primei reprize. Atâta tot, dar puteţi să-i bateţi, trebuie să-i batem! Nu vă lăsaţi! Oricum trebuie să dăm gol ca să-i batem – aşa că 1-0 sau 0-0 e tot aia! Hai, capul sus, sunteţi pume, sunteţi tigri, pe ei, leii mei, copiii mei…”

… e minutul 68 şi pe tabela de marcaj nu s-a schimbat nimic, din acel minut trei în care Thomas Mueller a reuşit o deviere pe cât de subtilă pe atât de fermă a unei centrări “la întâlnire” marca Schweinsteiger! Nu numai că pe tabelă nu s-a schimbat nimic, însă pauza sfaturilor emoţionale nu a reuşit să schimbe nimic în jocul Argentinei! Să ai un jucător ca Messi şi să nu reuşeşti să-l pui în valoare?!

… e minutul 68, şi pe GREENPOINT STADIUM se predă o lecţie de combativitate germană. O lecţie poate dura şi un minut, o fracţiune de secundă chiar – cu o condiţie: să fie predată în mod autentic şi convingător. Thomas Mueller e căzut undeva la 18-20 de metri, DAR DIN CĂDERE – ÎL SIMTE PE PODOLSKI PE STÂNGA, ÎI ÎMPINGE SURPRINZĂTOR BALONUL, ACESTA ÎL SERVEŞTE PE KLOSE … şi înscrierea golului devine… O FORMALITATE!

’69 – Podolski nu are răgaz, parcă are pariul lui cu Klose, care să dea mai multe boabe în acest campionat mondial, încearcă o scăriţă…

’71 – Schweini dansează pe dreapta şi nu poate fi oprit decât prin fault…

’74 – Schweini face faza meciului, de data asta de pe stânga, face o demonstraţie a supranumelui de PANZER cât şi de acţiune purtată în regim de BLITZ … După un dans perfect, roteşte turela cu o pasă înapoi spre Arne FRIEDRICH – e 3-0!

Oricare echipă a planetei s-ar fi oprit un pic. Nu se mai putea întâmpla nimic – poate doar nişte nebuni de-ai lui Gerrard, îmbrăcaţi în roşu, cu tribunele-n spate şi cu motto-ul “Nothing is over until the fat lady sings” … Dar nu echipa Germaniei. Încearcă şi KLOOS un şut în minutul ’80 – dar e ziua lui KLOSE care mai are energia pentru a dedica o tumbă suporterilor în minutul ’89, după ce finalizează un contraatac al lui Oezil…

Nu s-a mai văzut aşa ceva. Planeta fotbal s-a cutremurat. Se vede că nu ştie cum să reacţioneze – parcă ar fi printre figuri de ceară, dar Merckel, la tribuna oficială, aplaudă …

Fabulous Germany


CIRCUS POSTER

Unul din motivele pentru care am optat – în 1994, să lucrez în publicitate – a fost şi acela că era un domeniu absolut nou pentru toată lumea românească, proaspăt eliberată de încorsetarea planificării „centralizate”…

În pauzele dintre două proiecte, dar mai ales pentru a ne justifica prezenţa necesară în peisajul tot mai capitalist al pieţei româneşti, am avut ca temă obişnuită de meditaţie influenţa publicităţii asupra economiei – adică modalitatea în care noi, publicitarii, ajutăm business-urile să crească, rolul şi misiunea noastră în ecuaţia afacerilor.

Azi pare a fi la modă o altă întrebare: cum afectează economia, sau mai bine/sincer spus CRIZA ECONOMICĂ, business-ul nostru publicitar…

O primă evidenţă este cea dintre oscilaţia Produsului Intern Brut (PIB) şi Evoluţia Pieţei Publicităţii. În cazul economiilor care au măsurat acest raport s-a observat o rată de 1 la 5 – dacă scade PIB-ul cu 1 procent, publicitatea scade cu 5… Cum PIB-ul României a scăzut în 2009 faţă de 2008 cu 7% – asta înseamnă că industria publicităţii s-a prăbuşit anul trecut cu cel puţin 35%, conform formulei.

De ce este publicitatea un senzor fin al economiei, e lesne de explicat. Bugetul de publicitate se constituie de obicei în funcţie de volumul afacerii: dacă acesta scade, scade şi investiţia în comunicare. (În afara acestui obicei ar trebui menţionate: lansările de produs – unde investiţia în brand din primul an, urmează să se acopere treptat, în anii următori; sau strategiile agresive ale marilor concerne/jucători, care tocmai în vremuri grele atacă agresiv cota de piaţă!)

În ce priveşte tonul general al campaniilor, anul trecut a fost în mare măsură anul promoţiilor, ele au continuat evident şi anul acesta, însă ceva mai temperat. Tentaţia de a debloca mecanismul achiziţiilor cu un „ceva extra” oferit „în plus” a fost temperată pentru că imaginea nu se poate construi trecând „dintr-o promoţie în alta”.

Se aşteaptă de la publicitate să „revigoreze” complexul mariaj al cererii cu oferta – stimulând pe prima în timp ce pune într-o lumină cât mai încîntătoare pe cea de a doua. OK, suntem aici tocmai pentru asta – dar cum putem reface încrederea cumpărătorului în „ziua de mâine”?…

O provocare majoră a publicitarilor (cât şi a marketerilor în general) va fi de a înţelege noul profil al consumatorului român, care odată cu lecţiile crizei se conturează, tot mai preţios şi conştient de propria-i valoare – la orizont! Ce şansă pentru evoluţia breslei, nu-i aşa?

Înfrăţirea cererii cu oferta


CUM AU AJUNS AICI:

Fără să forţeze, Olanda se trezeşte la ieşirea din grupe … în faţa Braziliei!

La fel de mirată, Brazilia a început probabil, după un alarmant 0-0 în faţa Portugaliei, pregătirile pentru primul ei test serios din acest campionat mondial de fotbal.

După acest meci, urmează, pentru oricare dintre cele două – Marea Finală, căci în mod normal nici Ghana şi (din păcate) nici Uruguay – nu vor putea opri un parcurs fără greşeală într-o semifinală cu statut formal…

Chiar aşa?

LUCIO - căpitan de plai brazilian

Brazilia îl are pe Robinho in mare forma, dar Kaka nu se regăseşte deloc în formula de echipă propusă de Carlos Dunga. E deja la al treilea cartonaş galben, şi asta spune mult despre nervii neputinţei acestui  jucător exploatat la limita suportabilului de publicitari… În schimb, m-a impresionat Lucio – prin travaliu, demarcări, dialogul lui cu arbitrii… un căpitan adevărat!

Mai e ceva: pe lângă dublul henţ al lui Fabiano din meciul cu elefanţii lui Drogba, acum s-a adăugat la karma lor negativă un fault premergător frumosului gol al lui Juan din antrenamentul oficial cu Chile…

SUPER ROBBEN

Olanda, pe de altă parte, nu a avut până acum cu cine şi implicit nu a avut de ce şi nici cum să ne arate tot ce ştie. După ce l-a ţinut o vreme pe banca de rezerve pe cel mai bun jucător al său – Robben – l-a trimis în teren şi acesta, de atunci, face legea cu stângul lui formidabil! Olanda a avut parte de trei meciuri de antrenament: Danemarca (2-0), Japonia(1-0) şi Camerun(3-1) – iar acum are şansa de a demonstra valoarea indiscutabilă a şcolii ei de fotbal… care cam de multă vreme caută să răzbune cele două finale pierdute cu nonşalanţă prin anii 70 ai secoului trecut!

CUM S-A JUCAT

… intra-v-a Olanda lui Robben şi a lui Schneijder în istorie? Valoarea de zeci de milioane a jucătorilor în portocaliu, pare adunată grămadă în jurul limbii olandeze – un amestec de engleză şi germană… E grămada asta ordonată sau nu?

În casă strigăm HAI OLANDA, pentru a intra în tensiunea meciului, pentru că ne place să ţinem cu cel mai slab şi… pentru că suntem europeni, la urma urmei!

O ultimă întrebare: vor fi arbitrii la înălţimea partidei? A învăţat bine la şcoală acest NISHIMURA pentru a nu ne strica plăcerea unei confruntări care se anunţă de zile mari?

Brazilienii intră tare de la început – dar olandezii ştiu să cadă seceraţi: cine pe cine vrea să impresioneze? Când au mingea, şi unii şi ceilalţi ştiu ce să facă cu ea.

Minutul 7. Tuşierul vede bine un offsaid la brazilieni. Dar în minutul 10, cu toţii rămânem fără cuvinte la pasa de la mijlocul terenului trimisă de Felipe Melo către Robinho. E gol cu şut din prima, fără discuţii, simplu de tot.

Bayern, Inter, Ajax, Liverpool – s-au cutremurat în faţa lecţiei de fotbal telepatic: simte-mă tu că o să-ţi pasez eu!

Până în min 30, Brazilia pare adormită – apoi urmează o fază care ar fi putut închide partida. Robinho – Fabiano – Kaka – Stekelenburg. Rămâne 1-0 pentru echipa sudamericană, care domină convingător.  Atâta presiune e pe umerii olandezilor încât asistăm la faze caraghioase: Robben bate “răzgândit” o lovitură de la colţul terenului, sau e neînţeles de colegi? Ooijer degajează fericit că poate, în tribună, două mingi la rând …

Cu o medie de 29 de ani şi 3 luni, echipa Braziliei este cea care ne invită să pariem pe experienţă. La revenirea de la cabine, îi simţim relaxaţi, calmi, ghiduşi…

Numai că în minutul 53 – Schneijder centrează complex în careu, Felipe Melo – de data asta în rol de demon – sare spre a-l incomoda pe Julio Cesar. E autogol, e 1-1, e posibil orice.

Bastos, care nu jucase rău – e scos pe motiv de pază bună de un Dunga care se teme de tricks-urile lui Robben, artist al şcolii căderilor teatrale. Parcă-l ajută şi mimica să sufere la fiecare atingere. Înlocuitorul lui Bastos, Gilberto, nu se face remarcat cu nimic…

Olanda presează, Lucio face un henţ în careu – însă fără intenţie, spune Nakamura. Aşa e.  Numai că în minutul următor (68), se bate un corner ca la antrenament: Robben – Kuytt – Schneijder. Totul repede, hotărât şi curat. Mingea ajunge în poartă fără ca vreun brazilian să aibă intenţia de a interveni. E 2 – 1 pentru Olanda.

Se anunţă 20 de minutzele de foc – portocaliu sau verde? Va fi împărţit, la ambele porţi. Poate, dacă Felipe Melo nu şi-ar fi pierdut capul călcând fără balon pe Robben – o Brazilie în efectiv complet ar fi putut duce meciul în prelungiri… Însă în 10 oameni şi cu un Kaka îngrozitor de slab faţă de potenţialul lui real, iată-i eliminaţi.

Olanda este prima echipă care intră în careul de aşi – cu un moral excelent şi un prim examen trecut cu brio: chiar dacă spre final au transformat cronometrul în clepsidră, s-au luptat cu vuvuzelele, cu postamentul măreţ al adversarului, cu spaima unui rezultat pe care nu l-au mai gustat de 36 de ani… au reuşit, şi merită felicitările noastre!

Cea de a treia lor finală mondială este de-acuma, foarte – foarte aproape!

ARJEN ROBBEN

Arjen ROBBEN performing magic tricks


CUM AU AJUNS AICI

Ai, ai, ai – URUGUAY! După bara din minutul 4 semnată Park Chu Yong, ai

Luis Suarez - El Matador

ştiut să răspunzi cu luciditate şi eficienţă. Luis Suarez a apărut la centrarea lui Diego Forlan ca un fel de “om invizibil”, deschizând drumul spre sferturi în minutul 8.

Ne-ai arătat că ştii unde e poarta adversarului şi că poţi să-ţi faci drum spre ea. Iar după egalarea lui Li Chung Yong din minutul 68, la o bâlbâială a portarului ..  te-ai adaptat mai bine condiţiilor de ploaie: un supergol al superstarului de la AJAX, marca del Piero sau Adi Ilie, după preferinţa fiecăruia…

Setea de trofeu a şcolii sudamericane şi-a plasat deja în primul sfert al Campionatului Mondial o reprezentantă cu tradiţie, care are în acest Luis SUAREZ şi în mai cunoscutul Diego FORLAN doi superjucători, care colaborează bine între ei. În momentele de presiune, când sunt sub asediu , iese la rampă căpitanul – Diego LUGANO.

Gyan... decided to die hard!

De partea cealaltă – ultimii mohicani ai Africii, Ghana. Au dat dovadă de multă înţelepciune în meciul cu Statele Unite, greu să faci faţă unui asemenea entuziasm şi spirit de învingător. Starul din atac – Asamoah GYAN şi portarul KINGSON au făcut diferenţa. Fără ESSIEN, le va fi însă tare greu să se impună în faţa Uruguayului, echipă care pleacă în opinia noastră cu prima şansă…

Nimic nu e însă imposibil – câtă vreme echipa africană joacă “acasă” şi zgomotul vuvuzelei îi este mai pe-nţeles… Răspunsul îl vom afla foarte curând!

CUM AU JUCAT

La intrarea pe teren a echipelor, mă întreb dacă va fi un joc al antrenorilor. Atât Oscar Tabarez cât şi Milovan Rajevac nu cred că şi-au imaginat că vor avea în faţă semifinala. Dar la sfârşitul acestui meci, unul dintre ei cu siguranţă îşi va depăşi obiectivele negociate cu federaţia …

Vor lăsa echipele să joace, jucătorii să se exprime? Mai ales acum, când spectrul confruntării “mortale” cu Brazilia a dispărut – şi concluzia proaspătă că “orice este posibil” … pluteşte (sau zboară olandez :-)) prin aer!

Primul şut al lui Suarez îl înregistrăm abia în minutul 10, din unghi, după un frumos dribling. Kinson e însă acolo, mare, sigur pe el …

Gyan poate fi acuzat de obrăznicie, căci face un henţ şi se face că nu ştie nimic despre asta. În reluare, se vede bine show-ul jucat de atacantul cu nume de suliţă şi număr de fundaş… Uruguayenii forţează şi ei în careul adversarului la un corner, vor să-şi facă loc cu coatele; nu e frumos, se dă fault în atac.

Min. 20 – cea mai mare ocazie a Uruguayului la un corner executat de unicul Forlan, cinciarul ghanez îşi încearcă serios propriul portar.

Min 26 – dialogul Suarez-Kingson continuă, se face 2-0 pentru … portar. De netrecut.

Ghana începe să-şi arate colţii abia după minutul 30. Ce-au aşteptat atât? Tactică de partizan sârb?

’30 – Vorsah super-cap pe lângă.

’31 – Gyan trage milimetric pe lângă la un contraatac.

… şi uite-aşa, ghanezii egalează scorul la ratări. Repriza se îndreaptă spre un 0-0 la pauză, din lipsă de timp. Două accidentări – Diego Lugano iese cu probleme la genunchi iar Fusile face pe acrobatul, salt cu cădere pe umăr şi amortizare pe tâmplă. Dar omul are şapte vieţi şi-şi revine.

Chiar înainte de fluierul final al primei reprize MUNTARI în zi de graţie trage de la 34 de metri cu stângul, plasat – MUSLERA se întinde degeaba şi e 1-0 pentru GHANA.

Ce duş rece pentru uruguayeni! La pauză, Tabarez are de lucru serios la moralul echipei sale? Va reuşi să le insufle încredere. Da, pentru că imediat după pauză, în minutul 55 – vine golul celeştilor. Lovitură liberă din lateral, cu o traiectorie imposibil de înţeles pentru portarul Kingson, întins ca o panteră şi urmărind cu ochii disperaţi balonul JABULANI… care se opreşte-n poartă… Marcă înregistrată: Diego FORLAN.

’64 MARE RATARE SUAREZ din pasa lui FORLAN… ’70 O MARE INTERVENŢIE  A LUI KINGSON la şutul lui SUAREZ… Oare mai are suflu Uruguayul să închidă cu gol partida? Cât va conta forma fizică a africanilor?

84.000 de oameni freamătă pe stadionul SOCCER CITY. Cine merge mai departe? E minutul 76, şi în curând echipele se vor retrage în aşteptarea prelungirilor… Forlan şi Suarez mai au însă ceva timp să combine la lovituri libere, cornere…

1-1 ar fi un rezultat corect, dar ştiu şi ei că nu se poate termina aşa. Un contraatac în haită cu Maxi Perreira îl exasperează pe Forlan. Mai sunt cinci minute… şi ecuaţia celei de-a doua semifinaliste încă nu e rezolvată!

Mai e un minut… aş vrea să-l văd pe Kingson la loviturile de la 11 metri. În acelaşi timp, mă gândesc şi la un meci între căpitanul lăncierilor, Suarez şi Mama Olandă! Ştii ceva – cele două dorinţe nici nu se exclud reciproc!

Corner în ultimul minut regulamentar pentru africani, însă nu iese nimic. De la margine se arată 3 minute de prelungire… cu parfum de gol de aur, dacă ne luăm după prima repriză. Dar nu e cazul. Avem prelungiri, deocamdată…

PRELUNGIRILE

… încep cu Ghana în atac. Joacă până la urmă, acasă – nu? Primul corner. Al doilea corner. E de formă presiunea africanilor? Nu e nimic de formă, numai că un gol, pentru a se coace, pentru a trece din posibilitate în realitate, are nevoie de multe condiţii… În prima repriză a prelungirilor GYAN e în careul adversarilor, insistă pentru un balon şi se accidentează la gleznă. Vrea să joace în continuare – fie şi şchiopătând! De cealaltă parte, o fază cu Abreu în careul ghanez – ne lasă impresia unui penalty neacordat.

A doua repriză a prelungirilor, ultimele 15 minute dintr-o luptă între echipe care se pricep la jocul  numit fotbal. Dacă Suarez sau Forlan nu reuşesc nimic, vor avea fiecare un şut – şi atât. Asta o ştie şi Gyan, şi trimite un cap puternic puţin peste poarta uruguazenilor… Bătrânul Appiah se aruncă şi el în luptă. Gyan mai încearcă o dată dar se opune Scotti. Poate ultimul corner – nu, mai vine unul, apoi o lovitură de la margine – şi Prince Buateng ratează de puţin… Se numără secundele … Vuvuzelele au înnebunit de-a dreptul la ultima fază a meciului, asaltul ghanez e total şi lui SUAREZ nu-i mai rămâne decât un nobil (sau discutabil?) sacrificiu: scoate cu mâna de pe linia porţii – PENALTY (şi cartonaş roşu pentru nouarul uruguayan) – GYAAAN trage în TRANSVERSALĂ!!!! INCREDIBIL!!!! Se ajunge la…

LOVITURI DE DEPARTAJARE

De-acum MUSLERA şi KINGSON intră în rolurile principale…

Primul va apăra africanul. Forlan îl bate simpu. Urmează Muslera şi revine la punctul de la 11 metri cine credeţi?… GYAN! Nu oricum, ci cu gol la vinclu!!!! Victorino trage şi el la vinclu, dar în partea cealaltă. Appiah marchează deşi Muslera atinge un pic mingea. Scotti marchează pe centrul porţii. Mensah, căpitanul trage fără elan: apără MUSLERA! DAR apoi, MAXIMILIANO PEREIRA TRAGE PESTE!!! ADDIYAH trage salb – sau apără uruguayanul, cine mai ştie? E rândul lui ABREU zis NEBUNUL – care înfige cuţitul încet dar cât se poate de mortal şi toată lumea plânge… însă numai Uruguay merge mai departe în semifinale!

GYAN - living football


CUM AU AJUNS AICI

Paraguay cumpletează careul celor patru echipe sudamericane rămase în cursa pentru Cupa Mondială, alături de Argentina, Brazilia şi Uruguay. Întrucât ne-am obişnuit ca Champions League (cu excepţia ultimului an) să

Roque Santa Cruz

fie o afacere a cluburilor britanice, nu ne-ar mira prea tare să avem în semifinale două, trei sau chiar patru din patru sudamericani!

În afara calităţii de sud-americani intraţi în zodia aparent favorabilă a mondialului sud-…african, paraguayenii au avut de partea lor nişte bare mai active, care s-au opus japonezilor de două ori – o dată în timpul meciului şi o dată în penalty shoot-outs…

Dar meciul nu a plăcut, poate şi pentru că a fost lipsit de goluri. Dacă tot suferim de pe urma huruielii vuvuzelelor, măcar să avem parte de spectacol… Tensiunea a ucis însă spectacolul în meciul de ieri.

Motiv în plus să ne dorim revanşa la ultima optime – care ne-a propus o afacere iberică între vecini… Meciul a început cu un 3-0 pentru EDUARDO, eroul lusitanilor, care a scos şuturile lui Torres (3′) şi ale şeptarului David Villa (4′ şi 6′). În minutul 10, cu un 0-0 pe tabela de marcaj, mă gândeam că alături de Franţa şi Italia, astăzi încă o forţă a fotbalului european va pleca acasă. Alt motiv, acelaşi rezultat.

Portughezii par timoraţi – parcă ar juca cu fratele mai mare pe care nu vor să-l supere. Să aibe asta de-a face cu geografia politică a peninsulei pomenite deja? Nu. În minutul 20 vine şi primul şut al lui TIAGO, Casillas scoate în doi timpi iar apoi fornăie ca un cal, spre deliciul celor care ne amuzăm la reluări …a fost aproape. Dar atât.

David Villa

Şi în repriza a doua, Spania are câteva minute de forcing ucigător – 61′: Fernando Llorente, apoi David Villa în minutul 63′ marchează sub bară! E gol pentru Spania şi bucuria e mare, e diferită de cea afişată în meciul cu Honduras! Nu se mai bucură cu gesturi de toreador – ci se dezlănţuie într-o alunecare pe genunchi, prin iarba udă…

Ramos mai are un şut pe care EDUARDO îl scoate cu vârful mănuşilor de portar de mare clasă, iar apoi începe acel joc de pase la mijlocul terenului care ne-a reamintit de Spania Europenelor de acum doi ani… Să-i ferească Dumnezeu pe adversarii care sunt conduşi de Spania în minutul 70: meciul e definitiv închis.

Spre sfârşit abia, îmi dau seama că – deşi pe teren, Cristiano Ronaldo NU A JUCAT ŞI NU A ARĂTAT NIMIC în acest meci. Bravo Spania! Bravo Real Madrid! 🙂

CUM AU JUCAT