Într-un interviu luat de reporteri ai BBC la ieşirea din stadionul finalei CM 2010, ceea ce m-a impresionat nu au fost cântecele de bucurie ale spaniolilor (care vor mai avea timp să se obişnuiască cu greutatea poverii locului întâi) – ci atitudinea demnă a unor suporteri olandezi, care erau mândri că “o naţiune atât de mică” a reuşit să ajungă atât de departe…

Suntem foarte mândri, totodată însă – bolnavi! Şi pe undeva, nici nu ai cum să fii altfel, dacă ţi se întâmplă să fii olandez zilele acestea… Nu numai că au jucat bine spre foarte bine, însă au avut – prin Robben, cel puţin două ocazii clare de gol. Mai mult, a fost nevoie de 120 de minute pentru ca maşina de fotbal a Spaniei şi toate şiretlicurile  bătrânului Del Bosque să-i înfrângă pe batavi!

Vom mai avea prilejul să ne aducem aminte de Mondialul Sud-African, însă deocamdată încheiem cu ultima replică a interviului amintit, între un reporter englez şi un simpatic suporter olandez:

– Şi, ce părere aveţi – caracatiţa Paul a avut din nou dreptate!?

– Yeah, well … it’s time to eat him!

Time to eat the Octopus!


De ce trebuie comunicată o metodă nouă, un produs revoluţionar şi de ce nu am aştepta ca evidenţa să răzbească de una singură? De ce pregătirea consumatorului pentru receptarea noului are o importanţă atât de mare în modelul de succes al afacerilor de astăzi?

Ne amintim cu nostalgie şi plăcere de anul 1996, an în care atât MobiFon cât şi Mobilrom au lansat operaţiunile lor în România. Montarea antenelor pe blocurile cele mai înalte şi întreaga bătălie pentru „acoperirea României”, oraş după oraş şi cartier după cartier sunt şi vor rămâne mai puţin cunoscute publicului larg. Au rămas însă în cărţile de istorie ale comunicării din ţara noastră campaniile de comunicare de o anvergură nemaiîntâlnită până atunci. Rezultatul? Telefonul mobil a ajuns într-un timp foarte scurt să facă parte din firescul cotidian, ca alternativă de multe ori preferată telefoniei fixe.

Un alt exemplu poate fi acela al mesajelor transmise zugravilor, profesionişti sau amatori, pentru înlocuirea bidinelei cu trafaletul şi a varului cu vopseaua lavabilă… Câte zeci de milioane (de Euro!) se vor fi investit, începând cu anul 1999 în dezvoltarea acestei categorii, pentru ca astăzi, vopseaua lavabilă să facă parte din lista de cumpărături a oricărei renovări… chiar şi a celei mai modeste garsoniere!

Deşi legea progresului ne asigură că vechiul va fi permanent  înlocuit de nou, fie prin revoluţie fie pe cale paşnică – iată cum, în modelul economic al lumii capitaliste ce ţine cont de legile pieţei libere, a fi primul într-o categorie implică şi un efort responsabil de educare şi de comunicare a beneficiilor progresului!

De cele mai multe ori, acest efort investiţional este răsplătit pe termen lung cu o poziţie de LIDER – care înseamnă o cotă de piaţă asigurată pe un segment care promite, căci se anunţă în creştere!

Drumul de la bidinea la trafalet sau acceptarea conectării la reţeaua de comunicare mobilă – au produs modificări mai mici sau mai mari în comportamentul fiecăruia. Acceptarea a fost consimţită individual, ceea ce înseamnă că mesajul de înnoire a fost transmis fiecăruia, în parte. Libertatea la care suntem în continuare „condamnaţi” ca şi consumatori – se restrânge la povara alegerii unei anumite mărci, sau a unui furnizor anume… şi bineînţeles, din când în când, la participarea voluntară (:-)) la acele focus-grupuri care cercetează ce anume lipseşte (momentan) în jurul nostru!

EVOLUTION


În teorie, de la o “Finală mică” nu te aştepţi la un spectacol deosebit. Cei care au ajuns până aici au nutrit până mai ieri visuri de mărire, iar acum au ajuns să se lupte … pentru ce: un loc trei fără strălucire!

Şi totuşi, Uruguay şi Germania au ştiut să se adune şi ne-au oferit un meci frumos, în care cu puţină şansă, am fi avut parte din nou de dramatismul prelungirilor.

Bara s-a opus execuţiei lui Forlan din ultimele secunde ale partidei, iar fluierul de final a consfinţit un al doilea loc trei consecutiv pentru nemţi… Schweini şi Mueller nu vor accepta să se oprească aici – şi vor visa cu ochii deschişi la următorul trofeu. Noi le dorim succes şi îi felicităm pentru jocurile frumoase pe care ni le-au oferit la acest Campionat Mondial!

Team Germany

Die Mannschaft von 2010


Pe aeroport, echipa naţională a Italiei e întâmpinată de tifosi. Câte ceva înţeleg, … vergogna, indegni, scandalosi … Trebuie văzut. Nu m-aş mira ca sub atare presiune să-i vedem pe italieni campioni europeni, peste doi ani…


… şi doar aparent, ruşii au câştigat un episod – au dat la schimb doar 4 şi au primit 10! E vorba de oameni, cu vieţile lor, cu slujbele lor, cu copiii lor…

De fapt, americanii sunt cei care au reuşit nu numai să deconspire 10 indivizi care trăiau “sub acoperire” în Statele Unite, de peste 20 de ani – dar i-au expus oprobiului public (la ei acest lucru se pare că are importanţă!), printr-o acceptată recunoaştere a activităţii lor de spioni ai Rusiei.

Gata! Te-am prins, te-am expulzat. Dar, la schimb – ce-mi dai ?-, pentru a închide elegant acest început de conflict diplomatic… 4 nume grele, care făceau parte din structurile militare ale armatei ruseşti – au fost date “la schimb”. Adică eliberate – sau puse oficial la dispoziţie, cum vreţi.

Acest schimb, “spy swap” – sună foarte frumos a împăcare oficială, după incidentul neplăcut din Georgia – de care, abia dacă ne mai aducem aminte!

Victorie de imagine – dar în faţa cui?

O vom afla dacă va fi cazul şi după ce valul expulzărilor şi al schimburilor va fi activat şi în alte ţări … Marea Britanie, de exemplu?

E doar primul lot sau...?