În timp ce ascultam pe Adrian Năstase explicând de zor că pentru următoarele 9 luni (adică tot atât cât aşteaptă un copilaş maturitatea naşterii depline), Bebiţă-PSD ar trebui condus de un Ion Iliescu matur şi chibzuit … am zis că e loc să mai fac câte ceva: “HAi să navigăm pe apele învolburate ale internetului, să mai prindem din ştirile care nu au loc pe televizoarele noastre patrioate!”
Şi ce să vezi: pac-pac, din trei click-uri, până să mă bage de seamă soţia şi copiii, haţ! PAMELA ANDERSON – în toată splendoarea celor 41 de anişori, mulţi înainte Doamna Anderson! Acu’, dacă tot m-am oprit locului, hai să înţeleg un pic care ar fi legătura şi cum se face că noi, admiratorii îl avem în ADN pe-acest “DON’T LET GO!” … De ce adică, avem nevoie să o mai apreciem măcar o vreme pe Pamela sau să ne imaginăm că ne poate conduce măcar un pic, până scăpăm de criză Domnul Iliescu? Cu siguranţă că problema e la noi, admiratorii care nu avem încredere în viitorul “altfel”, care ne manifestăm cu exagerată reticenţă în raport cu incertitudinea celor ce vor veni… Nu-i mai puţin adevărat însă că aceste exerciţii de admiraţie au influenţă asupra subiecţilor. E suficient să priveşti pozele sau să asculţi pe Dl Iliescu declarând că reprezintă un BRAND suficient de puternic pentru a rezista – la 80 de ani, în poziţia “stand alone”!
In orice caz, amândurora – din inimă, LA MULŢI ANI cu SĂNĂTATE!
Calin Diaconu 