Lansarea cartii episcopului martir Pierre ClaverieNotă introductivă. Acest articol nu este o recenzie. Sunt doar ecouri ale unei prezențe la o lansare de carte, care a avut loc la Librăria Humanitas – Cișmigiu, în data de 21 Septembrie a.c. Pentru mai multe detalii privind povestea acestei cărți, vă invit aici.

*

Despre toleranță și iubire

Am tăcut până la uitare. Vorbirea, comunicarea, dialogul – se practică. Toleranța poate fi un punct de plecare, o condiție a dialogului, o punte-semnal a unui bun început … dar are o problemă: poate fi bănuită de interes. Abia iubirea e cea care se deschide, până la sacrificiul suprem, către celălalt: de ce să-l mai înțeleg, în toate diferențele și deosebirile lui, pe celălalt? Nu. Mai simplu și adevărat este, să i le accept, să-l iau ca atare.

Uite cum, valul de refugiați-imigranți-migratori ne aduc în actualitate glasul Sfintei Evanghelii: actualitatea credinței noastre, valabilitatea și validitatea ei, sunt scrise pe măsura încercărilor zilei. Credința ne indică locul, speranța ne indică timpul, iubirea ne indică modul – toate, ne sunt date spre mîntuire. Farmecul vieții noastre – nu trebuie să căutăm soluțiile celor din trecut, putem fi noi înșine, cu o condiție. Să ascultăm Cuvântul dintotdeauna, după cum ne vorbește în ziua de azi.

Adaptarea noastră la Cuvânt se face prin punerea la încercare a capacității de înnoire a auzului nostru și întodeauna pe măsura surzeniei de care dăm dovadă. Ca o ironie a soartei, acum mai bine de-un mileniu, Rimbert si Anskar plecau din ținuturile Germaniei spre nord, spre evanghelizarea vikingilor sălbatici. Astăzi, vin musulmanii peste Germania – nu este aceasta o șansă pentru exprimarea condiției creștine a Europei? Sau măcar de-am înțelege că această lecție ne este servită pentru a medita asupra soartei fraților noștri creștini, din Orient?

Poate a venit vremea unei radicalizări a iubirii noastre, ca răspuns la radicalismul islamic. O trăire radicală a Evangheliei … ne va învăța că iubirea este ceva mai mult decât simpla toleranță.

*

Notă de final. Celor care doresc să asculte înregistrarea audio a lansării ”Micului Tratat despre Întâlnire și Dialog”, o pot face – aiciLansare carte Pierre Claverie

Pierre Claverie, Editura Humanitas, 2015


Sfârșitul civilizației nu trebuie căutat neapărat în povestea unor cataclisme naturale (erupția unui vulcan) sau sociale (invazia unor migratori) … ci poate fi lesne observat în neputința acesteia de a avansa, de a civiliza pe mai departe, de a transforma pe cei rămași în urmă, urcându-i pe următoarea treaptă a evoluției lor.

Exact ca un drum de asfalt, care necesită pregătire (planificare, identificarea resurselor) și apoi implementare (sau execuție) atentă din partea unor specialiști, … tot astfel și civilizația trebuie să caute să se extindă spre periferie, pentru a duce ”asfaltul ei” până la ”capătul lumii”.

Capătul lumii – această convenție bună pentru stimularea exploratorilor meniți să-și depășească limitele – este acolo unde se termină suflul, benzina sau puterea de radiere a ceea ce noi numim ”bine”, ”modern”, ”util”, ”normal” … Nu e nici o dramă, dacă dincolo ar trăi oameni cu așteptări diferite (de exemplu, tradiționaliștii: cred că s-ar simți în elementul lor pe-o uliță neasfaltată și fără utilități). Tragedia începe în momentul în care, prin comunicarea universală oamenii lumii întregi ajung să facă parte din același sat (”satul global” – the global village).

Știind cu toții (mai mult sau mai puțin) aceleași lucruri, ne vom dori în cele din urmă să trăim … la fel?!

Aici nu s-a terminat un drum. AIci s-a terminat o zi de muncă (adică un timp) sau s-a terminat un buget (adică o resursă) ... Așa am inventat, cu mult timp înainte de-a se întâmpla, ”venirea americanilor”!

Aici nu s-a terminat un drum. Aici s-a terminat o zi de muncă (adică un timp) sau s-a terminat un buget (adică o resursă) … probabil așa am inventat, cu mult timp înainte de-a se întâmpla, ”venirea americanilor”!


În cele din urmă, e o chestiune care ține de adevăr și de cunoaștere: de aceea suntem numiți ”vase” în teologia creștină (Sf Pavel) – pentru că ținem în noi, ”la păstrare”, o cantitate de informație suficientă pentru ca generația viitoare să se poată dezvolta, înnoind lumea de pe umerii noștri.

Punem și de-punem în noi, ”la păstrare”, informația necesară vieții – și suntem gata mereu să schimbăm această informație, confruntându-o cu cei din jur: și ei au informațiile lor … atât noi cât și ceilalți ne dorim să știm: ce merită păstrat cu adevărat și ce poate fi aruncat peste bord, în neantul uitării? Ce merită să rămână pentru că este prețios – deci cu adevărat indestructibil, și ce ne încurcă pentru că ne ocupă inutil spațiul interior, cu forme neproductive ale imaginarului?

Adevărul este al meu – pentru că îl simt și-l ascult în mine. De ce ar avea nevoie de recunoașterea celor din jur? Oare pentru că am obligația morală de a-l transmite? Adică eliberarea mea nu e completă, dacă nu împărtășesc bucuria mea cu celălalt? Dar atunci, de ce-l întristez prin neînțelegere pe fratele meu, când mă vede bucuros?! Sau de ce încerc musai să-l conving de adevărul meu, iar dacă nu cedează – îl exclud? Pot coexista mai multe adevăruri, putem fi toleranți până la omogenizare?

Între puterea argumentelor rostite și a faptelor consumate este o prăpastie adâncă. Vă ascultăm deci, Domnule Președinte!

Oamenii din jur ne formează iar noi suntem parte din oamenii din jur ...

Oamenii din jur ne formează iar noi suntem parte din oamenii din jur …


Nimic întâmplător!

Analiștii se întreabă deja care e piața roboatelor  (sic!) pentru acei bărbați care preferă ”singurătatea” (the potential market for female sex androids is absolutely massive!) …

Eu zic, să ne vină sirienii mai repede, să nu ne îndepărtăm cu totul de tradiții! Adevărul e că legile trebuie să țină pasul cu evoluția noastră, pentru ca specia să n-o ia razna de tot! Sau, să ne amintim că azi e Duminică – și să-L lăsăm pe DUmnezeu să lucreze în noi.


LIED DER DEUTSCHEN (Cântecul nemților)

Germanie, Germanie ce te afli

peste tot și toate-n lume

atunci când te-aperi cu-nfrățire

împotriva tuturor

De la Maas și pân’ la Memel

De la Etsch până la Belt

Germanie, mai presus de toate

toate câte-n univers!

Femei germane, credință germană,

Vin german și cânt german,

vor păstra în lume pururi

sunetul frumos și vechi,

inspirându-ne la fapte

nobile o viață-ntreagă!

Femei germane, credință germană,

Vin german și cânt german!

Unitate, dreptate, libertate

pentru patria germană!

Cu toții să ne dorim aceasta,

frați în inimi, frați în faptă!

Unitatea, dreptatea, libertatea

sunt chezașele fericirii –

Înflorește-n strălucirea destinului tău,

Înflorește patrie germană!

Deutschlandlied