“Eu nu merg la Carolina” … e mai mult decat un cantec, e o atitudine fata de slabiciunea pe care ai putea-o arata intr-o relatie, la un moment dat! Ca sa nu ajungi “la mana ei” (sau a lui), repeti la infinit – eu nu, eu nu, nu eu, eu nu, nu mie …

Numai ca asa, iti inchizi singur drumul spre … fericire! 🙂

Ca sa luam la misto atitudinea de fronda din trecut cu mijloacele prezentului, si ambitionati de succesul Dariei din postul anterior, propunem si noi – o varianta “Spirituals”!



Intr-o seara, in gluma, daca tot era pe-aproape o chitara, impreuna cu prietenul Ovidiu, ne-am distrat si am inregistrat cateva cantecele.

E interesant cum buna dispozitie se poate transmite peste timp – sunt peste 15 ani de-atunci :-)!


Dupa o anumita varsta s-ar zice ca ne folosim tot mai des de oglinda retrovizoare, pentru a avansa mai prudent si pentru a gusta din parfumul amintirilor acumulate intr-o viata de om …

Devenim eventual utili pentru experienta pe care o avem, daca stim sa nu deranjam prea mult cu sfaturile, care se cer imbracate in haina de catifea a liberului arbitru: si cei care vin dupa noi au dreptul de a gresi, asa cum si noi am facut-o la randul nostru!

Ramane intrebarea catre specialistii in jubileuri – nu numai de ce “50” a fost socotita cifra rotunda care merita atentia – cat mai ales ce ne face sa ne simtim “mai rotunzi” atunci cand avem un zero sau un cinci … in coada ?!

Multumiri din suflet tuturor acelora care ne-au sunat, ne-au transmis mesaje la telefon sau pe mail, pe face-book sau … face-to-face! Suntem alaturi in ganduri 🙂

Dupa o varsta, suntem cu ochii pe oglinda retrovizoare. Sau, nu.

 

 


… MAMA MIA! Ce supărare generală: pe medici, pe opoziţie, pe propriul partid, pe propriul popor căruia îi sugera la un moment dat: “Cui nu-i convine, poate pleca în străinătate!”… Vorbeam mai de mult despre mere putrede şi vierme – însă nu mi-am imaginat scenariul în care viermelui i se face silă de măr! Am trăit să o aud şi pe-asta, astfel încât…

… cred că ne putem întoarce astăzi la acest articol, publicat prima oară în 30 Octombrie 2009, când unii dintre noi se mai lăsau cuprinşi de febra alegerilor. Ca şi cum am fi sperat că acestea nu vor fi trucate …

Ieri, locatarul de la Cotroceni ne-a surprins pe toţi cu tonul său de abandon în interviul acordat pe tarlaua TVR-ului propriu: “Nu mă mai interesează, Doamnă! M-am lămurit asupra dimensiunilor acestor domni…” Auoleu, mi-am zis trezidu-mă din amorţeală: ce-o să ne facem fără el?!? Vorba domniei sale: “O să vedem atunci!” 🙂

“Toamnă târzie cu surprize electorale dinainte ştiute.

Criza economică şi morală a scuturat Vechiul Regim din temelii: o nouă generaţie de politicieni se naşte sub ochii noştri!

Ultimul măr putred se agaţă cu puteri nebănuite de ramura cu care s-a obişnuit în ultimii cinci ani … iar înlăuntrul lui, viermele puterii – disperat (sau poate că nu?), îşi aşteaptă noii locatori – care cu siguranţă nu vor întârzia la întâlnire (sau poate că da?)…

Vremea alegerilor – vremea întrebărilor.”