Staţi liniştiţi, nu e vreunul de-al nostru! Acţiunea se petrece zilele acestea în Germania…

Se numeste Horst Köhler şi între 2004 – 2010 a îndeplinit funcţia de Preşedinte al Republicii Federale a Germaniei. Nu am auzit de el până azi, pentru că omul a stat cum s-ar spune pe la noi “în umbră” – toate blitz-urile fiind pe Doamna Merckel…

Recent, a fost până în Afganistan. Să vadă cum e cu trupele, să le ridice moralul, să le mai spună despre importanţa misiunii … iar la întoarcere, în avion – dă un interviu unui post de radio cultural din ţara sa. Îşi exprimă punctul de vedere asupra unei consistente legături între interesele unei Germanii – ţară “exportatoare”  (dependentă de export) şi obligaţiile acesteia de menţinere a păcii, fie chiar prin implicare armată – drumuri comerciale sigure, detensionarea unor conflicte regionale…

Critici puternice nu întârzie să apară, din partea politicienilor nemţi, fiecare exagerînd în felul său spusele Preşedintelui: se vorbeşte despre “politica tunurilor”, despre “jertfa soldaţilor din Bundeswehr pentru interesele marilor concerne”, etc…! (sesizăm o sensibilitate a nemţilor faţă de agresiuni externe)

Faţă de acestea, Domnul Köhler apare liniştit, alături de soţie, îşi exprimă regretul faţă de valul de critici şi îşi anunţă demisia imediată, precizând că ACESTE CRTICI, CARE AU MERS PÂNĂ LA ACUZA DE NERESPECTARE A LEGALITĂŢII, AFECTEAZĂ GRAV RESPECTUL CUVENIT FUNCŢIEI DEŢINUTE…

Cu alte cuvinte, în viziunea unui neamţ, funcţia de Preşedinte, luată la mişto – nu-şi poate îndeplini menirea… pe când, în viziunea noastră românească, funcţia de Preşedinte implică excelenţă în mişto-uri, altfel mesajul Cabinetului nu ar fi înţeles de popor…


Lucrurile s-au desfăşurat cu sistem, nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării…

Un idol media al nemţilor – STEFAN RAAB, care e un actor simpatic, Entertainer cu “E” mare, compozitor (!), plin de poante şi cu emisiuni de succes (TV TOTAL) la PRO SIEBEN (un fel de ProTV al Germaniei) organizează o mare PRESELECŢIE de compoziţii GERMANE pentru OSLO 2010… Participă la această preselecţie vreo 5000 de entuziaşti, care cu treabă – care fără, (după cum puteţi auzi mai jos ca exemplu!)

Deşi înnebunit de un atare aflux de doritori de afirmare – Stefan Raab îşi păstrează cumpătul şi implementează formatul de show stabilit: “UNSER STAR FUER OSLO” – adică alege 20 de participanţi şi face în perioada Februarie-Martie 2010 un MARATON de emisiuni, în sistem eliminatoriu – până rămâne o singură voce care să reprezinte GERMANIA…

Mai are vreo importanţă că Lena cântă în engleză? Dar faptul că echipa textier/compozitor este o combinaţie  de succes americano-daneză?… Nemţii au dus trofeul acasă! Şi sunt gata să pun pariu că după aventura lui de la REAL MADRID, Jose Mourinho va avea oferta de la BAYERN!

P.S. 1 – în finala selecţiei din Germania, pentru a nu induce subiectivitatea în sistemul de vot – cele două fete au cântat aceleaşi melodii. Numai una din ele a mers la OSLO. ( pentru videoclip integral: http://www.youtube.com/watch?v=esTVVjpTzIY)

P.S. 2 – “Play” mai jos pentru un fragment din finala nemţilor (apropo, televiziunea lor de stat-ARD a colaborat cu una comercială- PRO SIEBEN pentru acest proiect!)


Tragicul episod de la Smolensk ne-a lăsat tuturor un gust amar: Preşedintele Poloniei, în drum spre o ceremonie istorică ce urma să recunoască nişte crime odioase, moare în accident aviatic. Polonia e decapitată şi întreaga lume află despre MASACRUL DE LA KATYN… (filmul s-a transmis în direct la ore de maximă audienţă, inclusiv în Rusia).

Personal, după ce am văzut cutremurătorul film al lui Vajda, am gândit în spiritul filmului, continuând cu o replică (imaginară) a Doamnei General: “Lăsaţi-i să se odihnească, nu strângeţi capital politic la tăieri de panglici şi depuneri de coroane … Jertfa lor nu poate fi recompensată cu discursuri.”

Apoi a venit norul de cenuşă cernită peste zilele funeraliilor naţionale. Test de forţă pentru diplomaţiile cancelariilor marilor puteri: cum ajung trimişii noştri la “faţa locului”? Că Obama nu a găsit soluţii – va fi fost ocupat cu reformele lui, şi venea de departe… dar că Angelica M. n-a ajuns, e grav. Pentru ea şi prin ea, e grav pentru Germania.

Episodul de astăzi însă, ne-a convins că lui Medvedev nu-i priesc deloc comemorările; mai nou Janukovitch al Ukrainei a păţit-o la un mod caraghios de … trist! S-ar cuveni poate să  ne întrebăm dacă nu cumva eroii s-au săturat, înaintea noastră, de mascarada politicii televizate?!

http://webtv.realitatea.net/extern/viktor-ianukovici-a-fost-lovit-de-o-coroana-de-flori


In timp ce coperta revistei FOCUS din Germania o prezinta pe Afrodita intr-o postura indecenta fata de Europa in general, revine in actualitate o rivalitate a filosofilor celor doua natiuni-cheie, profund reprezentative pentru gandirea europeana… Nu stim cum va evolua reactia grecilor la acest tip de umor “afrodigital”, in schimb am gasit navigand pe internet o mostra de umor inconfundabil, de dincolo de Canalul Manecii … apropo de rivalitatea viziunilor si castigul cauzei.

“Si ce sa facem?” – vor spune grecii, in cele din urma… “…sa nu ne mai bucuram deloc de viata?”  Vizionare placuta si fiti cu ochii pe deficitul bugetar!


In Noiembrie 2008, Romania era inca infierbantata sa finalizeze un an economic glorios… Lumea se clatina deja, criza economica se declansase oficial, dar noi ne straduiam sa adunam oportunitatile care ni se ofereau la tot pasul!

Astfel, la o lansare de statie TV-“locala”, la Sibiu – am revazut orasul si un pic din imprejurimi. Acelasi sentiment ca si in cazul Targului-Mures: o deosebire frustranta fata de Capitala. Un altceva substantial diferit, cu dor de duca inclus la pachet – pentru cand am ajuns acasa…

Istoria, privilegiile sasilor, Habsburgii, deschiderea spre Europa Occidentala: cat anume au contat procentual in reusita experimentului Sibiu? Cat anume vointa contemporana a Germaniei de a crea un avanpost in estul spatiului european? Cat anume inteligenta, conexiunile si munca actualei echipe ce administreaza Sibiul? Cat anume sansa de a castiga un proiect gen “capitala culturala europeana”?Probabil toate au contribuit pentru a avea astazi pe harta tarii un “ceva diferit”. Ceva ce ne dorim sa multiplicam…

Recitesc articolul despre viziunea lui Klaus Johannis despre orasul Sibiu (articol adus in actualitate de recenta propunere a liberalilor) si raman cu gustul dulce-amar al unei intrebari de suflet: va avea Sasul resursele de a ne iubi din intreaga lui fiinta? Sau, la fel de bine putem schimba unghiul: suntem noi pregatiti pentru o asemenea adoptie (stiut fiind ca o mama care-si iubeste copilul il mai altoieste, din cand in cand…)

https://calindiaconu.wordpress.com/2009/02/17/viziunea-unui-primar-pentru-orasul-sau/